Balada gratierii

- cantic de liberare

In cea puscarie, La o cumetrie, C-un evazionist, Fost pedeserist, Si c-o dansatoare Lunga in picioare, La o masa mare Cu whisky-n pahare Si scumpa mancare, Miron Cozma scrie Intr-o veselie: "Iubite tatuca, Ieri, ca pe-o naluca, Te vazui, mai draga, Nu e nici o saga, La televizor, C-un poet-senator. Si cand te vazui, A plange-ncepui, Amintindu-mi iara Ce fu intr-o vara Aci-n Bucuresti, Multi ani sa traiesti! Cand aci veneam, Si mi ti-i snopeam Pe acei golani Ai tarii dusmani, Pe ai lu' Coposu Putrezi-le-ar osu'. Bisnitari, studenti, Niste repetenti. Si-n toamna, tataie, Cand m-ai scos din baie, Sa vin la Guvern, Dezastru s-astern, Sa cada Petrica, Iar nu mi-a fost frica. Pe cand ma uitam, Cand ma benoclam, Si mi te vedeam Mari, tu ziceai, Ce frumos zambeai, Ca ar trebui, Ca bine ar fi De la puscarie Eu sa ies, badie. Sa ies la lumina, Sa ma duc in mina, La oamenii mei, Cati or mai fi ei. Sa fiu liber iara, Ca-n toamna si-n vara, Cand cu ei veneam Pe toti ii cafteam Ordine-ti faceam. Rogu-te papasa, Uita-ti firea lasa Si trimite-ncoace, La mine-n-gaoace, In Rahova sumbra, Unde stau la umbra, De pe-un deal frumos, Trimite in gios, Hartie lucioasa Cu parafa groasa. Hartie de fax, Pentru tine-i vax. O hartie sura, Cu-a ta semnatura, In care sa scrie Ca din puscarie O sa ies, badie. Ca am stat destul Si nu mi-s fudul. Viata-mi amara, Nu-i deloc usoara. Fie de mai joc Cu drag si cu foc, Tenis de picior Oasele ma dor. Si ma plictisesc Presa sa citesc, Poezii sa scriu Si poet sa fiu." In cea puscarie, Dupa cumetrie, Peste masa mare Unde fu mancare Si whisky-n pahare, Lang-o dansatoare, Lunga in picioare, Intinsa pe masa, Goala si pietroasa, Miron Cozma zace Si sperante-si face: Cu un ceas in urma, Avocati o turma In bulau intrara Si-l eliberara Pe minerul trist, Fost pedeserist.