Atentatul din Hadera, urmarit la fata locului, minut cu minut

16 persoane au murit (15 pe loc, iar una la spitalul din Hadera, chiar pe masa de operatie), iar 50 au fost ranite, dupa ce langa un autobuz a explodat un automobil capcana in care se aflau doi

16 persoane au murit (15 pe loc, iar una la spitalul din Hadera, chiar pe masa de operatie), iar 50 au fost ranite, dupa ce langa un autobuz a explodat un automobil capcana in care se aflau doi teroristi palestinieni. Cititorul este obisnuit, de o buna bucata de vreme, cu asemenea date insa, de data aceasta, revin asupra atentatului ce a avut loc luni, aici, in Israel, intrucat, prin voia sortii, am fost martor aproape direct la aceasta tragedie. Autobuzul despre care e vorba, mergea pe linia 841 ce face legatura intre orasul Kiryat Shmona, aflat la frontiera cu Libanul, si Tel Aviv, mergand pe soseaua 65. Luni, cursa respectiva a plecat la 13h50 (14h50 ora Bucurestiului), traseul cuprinzand, in prima sa parte, multe coline, inclusiv celebrul Munte Tubor; are curbe nenumarate si scurte, la ora respectiva soseaua fiind foarte aglomerata. Pe masura ce trece timpul, numarul pasagerilor e tot mai mare, iar cel al automobilelor care coboara spre zona de coasta creste vizibil. In plus, se face aproape brusc intuneric. Intamplarea a facut ca in aceeasi zi sa ma aflu, alaturi de alti colegi, tot la Kiryat Shmona si chiar la granita cu Libanul la Metulla. In superbul oras nordic israelian am luat pranzul, dupa care autocarul a luat-o pe aceeasi strada 65. Spre deosebire de autobuzul de pe linia 841, care are statii cu duiumul si calatori multi, autocarul nostru a mers "snur", drept pentru care ne-am apropiat de el in mod firesc. Trecuse putin de ora 16h30, printre colegi izbucnise o controversa daca sa oprim sau nu la Afula. Am depasit cu vreo 200 de metri intersectia respectiva pentru ca, parca iesita din pamant o masina a politiei sa ne opreasca si sa ne oblige sa dam inapoi toata coloana. Nimeni n-a protestat, nimeni n-a zis nimic, crezand poate ca e un ambuteiaj. Am ajuns in parcarea unui magazin multifunctional, si am coborat. Ne-am indreptat spre imobil, am fost controlati cu detectorul de metale, unii au apucat sa intre in magazine, cofetarie ori toaleta. Intre timp, pe ecranele televizoarelor a aparut o harta a drumurilor, cu un semn de explozie in dreptul Haderei, pe unde trebuia sa trecem in urmatoarele 4-5 minute, daca totul decurgea normal. In paralel, telefoanele insotitorilor - ghid, sefa de grup, ofiter al serviciului de securitate, sofer - au inceput sa zbarnaie. Am aflat usor-usor ca un jeep marca Kia, plin cu 100-150 kg de explozibil, s-a apropiat de autobuzul, care tocmai facea statia de la intersectia dintre Karkur si Ein Shemer, fiind detonat de teroristii kamikaze. Masina a fost luata pe sus, si intoarsa cu 90 de grade, suflul exploziei, afectand alte 3 vehicule. Incendiul izbucnit a fost deosebit de violent, echipele de salvare neputand face mai nimic in afara de a numara mortii. Cu fiecare minut, numarul lor crestea, in vreme ce ranitii au fost dusi la spitalul Hillal Yafe din Hadera ori la Hamaek, in Afula. Flacarile continuau sa se inalte spre cer, iar elicopterele survolau zona, deja inchisa circulatiei. Teroristii veneau din Jenin (Cisiordania), un loc in care armata israeliana sta de multa vreme si, in plus, au trecut (cum?) prin baraje, ei parcurgand doar vreo 10 km pana la locul atentatului, despre care se spune ca a fost minutios pregatit si executat. De altfel, radio Arouto 7 transmitea dupa tragedie ca, in ultimele zile, s-a vorbit insistent ca, in zona, ar putea avea loc un atentat cu masina capcana. Nu e mai putin adevarat ca, in ultimul an, pe linia 841 au avut loc patru acte teroriste, cel de la 5 iunie, de la intersectia Meggido, prin care abia trecusem de dimineata si urma sa revenim, soldandu-se cu 18 morti, iar traseul amintit e botezat, ca si cel 87 - Haifa (nord) - Ashdod (sud), "linia mortii". Totusi, imaginile autobuzului calcinat din care flacarile tasneau puternic, ale ranitilor asezati pe marginea strazii in stare de soc si indeosebi a victimelor, despre care ma feresc sa spun cum aratau, mi-au sters brusc din minte ceea ce vazusem la Kiryat Shmona, facand loc unui cosmar trait si vazut in direct.