„Așa sunt eu” sau lipsă de respect? Comportamentele pe care românii spun că le-am normalizat prea mult

Vorbitul la telefon pe speaker în mijloacele de transport în comun, comentariile insistente despre căsătorie și copii la adresa celorlalți, obligarea celor mici să ofere îmbrățișări rudelor ori bacșișul devenit aproape obligatoriu sunt doar câteva dintre comportamentele pe care românii spun că le suportă zilnic, deși le consideră nepotrivite. O dezbatere online ridică o întrebare simplă, dar importantă: unde se termină obișnuința și unde începe lipsa de respect?

„Așa sunt eu” sau lipsă de respect? Sursă foto: Pixabay

„Ce comportament e normalizat, dar ție ți se pare deplasat?” este întrebarea lansată pe Reddit, iar răspunsurile au venit în număr mare. Dincolo de diferențele de opinie, multe dintre acestea indică același lucru: oamenii sunt tot mai deranjați de gesturi considerate „mărunte”, dar care le afectează confortul și relațiile de zi cu zi.

Printre cele mai frecvente exemple se numără vorbitul la telefon pe difuzor în autobuz sau pe stradă. „Vorbitul la telefon pe difuzor când ești în mijloacele de transport în comun sau pe stradă”, a scris cineva. Altcineva a completat: „Oamenii care se uită la același reel de zeci de ori la volum maxim”, iar un alt utilizator a adăugat: „Sau care țipă la telefon.”

Mulți au reclamat și lipsa spațiului personal. „Când stau la coadă și ăla din spate îmi suflă în ceafă. Îndepărtează-te!”, a scris cineva. Altcineva a povestit că există persoane care ajung chiar să împingă căruciorul în cei din față, ca și cum apropierea fizică i-ar ajuta să înainteze mai repede.

În categoria întrebărilor considerate mult prea personale au intrat aproape unanim comentariile despre căsătorie și copii. „Întrebările de tipul: când te căsătorești și când faci copii”, a rezumat cineva. Un alt participant la discuție a explicat de ce astfel de întrebări îl deranjează: „Ăsta mi se pare un subiect prea personal (...). Răspunsul poate depinde de probleme de sănătate sau alte teme sensibile.”

Numeroase comentarii au vizat și felul în care sunt tratați copiii. Mulți utilizatori au criticat obiceiul de a-i obliga să ofere îmbrățișări sau săruturi rudelor.

„Forțatul copiilor să se lase pupați sau îmbrățișați de rude sau cunoștințe când spun clar că nu vor sau se feresc”, a scris un user. Un alt utilizator a povestit că băiețelul său a refuzat politicos un sărut din partea bunicii: „A zis «nu, mulțumesc» și a plecat. Între timp i-am explicat că așa e normal, că poate nici ea nu vrea să fie pupată de toată lumea. De ce să obligăm un copil?”

Alții au criticat părinții care justifică orice comportament al copiilor prin expresii precum „e copil” sau „lasă-l să se bucure de copilărie”, chiar și atunci când cei mici îi deranjează pe ceilalți în restaurante, pe terase sau în spațiile publice.

Lista continuă cu bacșișul perceput ca obligație socială, muzica dată tare în locuințe sau în curți, agresivitatea verbală la locul de muncă, scuipatul pe stradă, parcatul pe trotuar, aruncarea chiștoacelor pe geam, presiunea de a consuma alcool, folosirea expresiei „lasă că merge și așa” pentru a justifica lucrurile făcute superficial sau tendința de a explica orice ieșire agresivă prin celebra replică: „Așa sunt eu”.

„Copiii nu fac decât să împrumute acest tip de comportament”

Consilierul vocațional Aurora Oprea consideră că multe dintre aceste comportamente au aceeași rădăcină: lipsa educației sociale și incapacitatea de a înțelege cum propriile gesturi îi afectează pe ceilalți.

„«Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!» este un proverb atât de actual. Toată lumea vorbește despre același disconfort social care s-a acutizat cu o rapiditate fantastică în societatea noastră”, declară aceasta pentru „Adevărul”.

Specialista precizează că face o excepție în cazul persoanelor în vârstă care se confruntă cu probleme de auz, mobilitate sau dificultăți în utilizarea tehnologiei: „În ceea ce îi privește nu înseamnă că încalcă bunul-simț, ci că nu se pot descurca altfel. Evident, și în această categorie există excepții în care intenția răutăcioasă bate nevoia.”

Aurora Oprea spune că experiența de profesor și consilier vocațional i-a arătat că multe dintre comportamentele copiilor sunt preluate din familie.

„Am încercat mereu să atrag atenția asupra faptului că ceea ce vedem în copii este oglindirea părinților și că nu cei mici sunt vinovați de lipsa reperelor morale, educaționale și comportamentale pe care singuri nu și le pot însuși. Școala nu poate suplini cei șapte ani de acasă”, mărturisește ea.

De altfel, subliniază că nu își propune să îi învinovățească pe părinți, ci să atragă atenția asupra unei limite care devine tot mai greu de observat.

„Nu este o critică adusă părinților, ci un semnal de alarmă pentru a sesiza linia fină care desparte libertatea de acțiune de nesimțire și de încălcarea normelor de conduită socială”, consideră aceasta.

Exemplele care arată cum lipsa de respect a devenit rutină

„Gândiți-vă că în Festivalul Enescu, într-o sală precum Sala Palatului, sună telefoane în timpul concertului. Menționez acest exemplu tocmai pentru a evidenția faptul că publicul prezent este format din adulți. Dacă însăși consumatorii de cultură ajung să fie neglijenți, copiii nu fac decât să împrumute acest tip de comportament”, explică Aurora Oprea.

Ea amintește și de persoanele care merg în apel video pe trecerile de pietoni sau pe trotuare.

„Nu vedem că ne putem împiedica la fiecare pas, că ne putem răni și că putem accidenta alți oameni. Ne punem în pericol atât propria siguranță, cât și pe a celor din jur”, atrage atenția specialista.

În plus, avertizează că discuțiile intime purtate în spații publice nu înseamnă doar lipsă de discreție, ci și un risc de securitate: „Primează siguranța informației pe care, mai ales în aceste zile, trebuie să punem preț, fiind fraude la tot pasul.”

Consilierul vorbește și despre comportamentul din biserici și instituții medicale.

„În biserică omul nu mai intră să asculte slujba pentru sine, ci vine doar să facă act de prezență, răspunde la telefon, vorbește ca și cum ar fi ieșit la socializare și întrerupe legătura celorlalți cu nevoia spirituală pentru care au venit. La fel și în instituțiile medicale, unde liniștea, discreția și un comportament cât mai rezervat i-ar ajuta pe toți cei implicați”, consideră ea.

„Avem responsabilitatea totală a faptelor noastre”

Aurora Oprea spune că responsabilitatea față de ceilalți începe din momentul în care ieșim din propria locuință: „Atunci când alegem să facem un lucru trebuie să fim conștienți că, odată ce părăsim perimetrul casei, avem responsabilitatea totală a faptelor noastre, chiar dacă ni se par «inofensive».”

În opinia sa, lipsa consecințelor contribuie la răspândirea acestor comportamente.

„Lipsa de luare la cunoștință sau lipsa sancțiunilor pentru propriile fapte creează un obicei nesănătos care se perpetuează și se răspândește”, subliniază consilierul.

Ea consideră că zgomotul excesiv, vorbitul tare la telefon, muzica dată la volum ridicat și reacțiile agresive atunci când cineva atrage atenția sunt semne ale unei probleme mai profunde. „Sunt markeri sociali care arată clar că suntem într-o perioadă în care lipsa de educație, de respect și de anticipare a rezultatelor propriilor fapte este la cote alarmante.”

Ca soluție, Aurora Oprea susține că este nevoie atât de reguli mai clare, cât și de aplicarea lor.

„Nu văd altceva decât o legiferare mai clară a fiecărei acțiuni moderne care produce disconfort social și aplicarea sancțiunilor pentru toate acestea. Regulile trebuie să devină parte din comportamentul nostru, indiferent dacă sunt respectate inițial din convingere sau din teama de pedeapsă, până când oamenii ajung să le respecte în mod firesc”, conchide specialista.