Câți bani ne trebuie pentru a fi fericiți. România, în topul mondial al „prețului fericirii”

Românii câștigă mult mai puțin decât occidentalii, consumul scade, iar puterea de cumpărare este din nou sub presiune. Cu toate acestea, România ajunge pe locul 10 într-un clasament mondial care măsoară cât de aproape este salariul mediu de venitul asociat unui nivel maxim al bunăstării. Explicația ține nu doar de salarii, ci și de diferențele de cost al vieții: în România, veniturile sunt mai mici decât în țările bogate, dar și prețurile sunt, în multe cazuri, mai reduse.

România, în top 10 mondial la „prețul fericirii”. Foto arhivă

Rezultatul este un clasament care spune ceva important despre recuperarea economică a României, dar și despre limitele salariului mediu atunci când este pus față în față cu realitatea din gospodării. România apare favorabil în această comparație datorită combinației dintre creșterea puternică a veniturilor din ultimele două decenii și faptul că nivelul general al prețurilor rămâne sub cel din Europa Occidentală.

Analiza realizată de Remitly și prezentată de Visual Capitalist, pe baza cercetărilor Universității Purdue și a datelor Organizației Internaționale a Muncii, compară salariile medii din 50 de țări cu nivelul de venit asociat unui punct de sațietate al bunăstării. Datele sunt ajustate în funcție de puterea de cumpărare, inflație și cursurile de schimb, tocmai pentru ca diferențele dintre economii să nu fie judecate doar după salariul exprimat în dolari.

Pentru România, analiza indică un salariu mediu anual de aproximativ 27.000 de dolari, în timp ce pragul estimat al bunăstării este de aproximativ 35.500 de dolari. Salariul mediu ajunge astfel la aproximativ 76,3% din nivelul considerat în această analiză drept prag al bunăstării, ceea ce plasează România pe locul 10 în clasamentul mondial.

Poziția este cu atât mai interesantă cu cât România se află înaintea unor economii cu salarii mult mai mari. Germania ajunge la 63,1%, Danemarca la 66,8%, Olanda la 64,8%, iar Statele Unite la 55,8%. Diferența nu înseamnă că românii sunt mai fericiți decât germanii sau americanii, ci că raportul dintre venitul mediu și pragul estimat al bunăstării este mai favorabil în România.

Slovenia trece pragul, România se apropie

În fruntea clasamentului se află Slovenia, singura țară dintre cele analizate în care salariul mediu depășește pragul estimat al bunăstării. Venitul mediu anual este de aproximativ 42.800 de dolari, față de un prag de 36.800 de dolari, ceea ce înseamnă un raport de 116,3%.

Luxemburgul ocupă locul al doilea, cu 92,8%, urmat de Estonia, cu 90,5%, Singapore, cu 90%, Lituania, cu 89,2%, Cehia, cu 87,8%, Letonia, cu 84,7%, Grecia, cu 79,7%, Belgia, cu 79,1% și România, cu 76,3%. Polonia se află imediat după România, cu 74,5%.

Topul arată astfel:

Europa Centrală și de Est este atât de bine reprezentată în partea superioară a clasamentului pentru că economiile din regiune au încă salarii mai mici decât cele occidentale, dar și costuri generale mai reduse, iar decalajul dintre venitul mediu și nivelul de venit asociat bunăstării este, în consecință, mai mic.

România se află într-o poziție asemănătoare cu Estonia, Lituania, Cehia, Letonia și Polonia, economii care au trecut în ultimele două decenii printr-o perioadă de recuperare rapidă față de Vest. Salariile au crescut, iar puterea de cumpărare s-a îmbunătățit, în timp ce nivelul prețurilor a rămas, în multe domenii, sub cel din Europa Occidentală.

Comparația cu Statele Unite arată cel mai bine de ce clasamentul nu trebuie citit prin prisma salariului nominal. Un american câștigă, în medie, aproximativ 75.300 de dolari pe an, de aproape trei ori mai mult decât valoarea utilizată pentru România, însă pragul estimat al bunăstării este de aproximativ 134.800 de dolari. Salariul mediu american acoperă astfel doar 55,8% din acest nivel.

Același fenomen apare în Australia, unde salariul mediu este estimat la aproximativ 59.000 de dolari, în timp ce pragul bunăstării ajunge la 161.300 de dolari, ceea ce înseamnă că venitul mediu acoperă doar 36,6% din nivelul respectiv. Marea Britanie, Canada și Noua Zeelandă au, la rândul lor, procente mai mici decât România, deși veniturile medii sunt considerabil mai mari.

România este încă o țară ieftină în raport cu media europeană

Datele europene confirmă că nivelul general al prețurilor din România rămâne unul dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În 2025, nivelul prețurilor pentru consumul gospodăriilor s-a situat la aproximativ 65% din media UE, ceea ce înseamnă că România rămâne o economie semnificativ mai ieftină decât statele occidentale.

Această poziție explică în bună măsură de ce România poate apărea atât de sus într-o comparație între salarii și pragul bunăstării. Un salariu exprimat în dolari este doar o parte a ecuației, pentru că aceeași sumă poate cumpăra cantități foarte diferite de bunuri și servicii în țări diferite.

Problema este că avantajul de preț nu anulează decalajul de venit. Un român poate plăti mai puțin pentru anumite servicii decât un german, dar dacă salariul său este de două sau trei ori mai mic, diferența de cost nu este suficientă pentru a elimina diferența de nivel de trai.

În plus, România nu mai este economia cu prețuri foarte mici de acum un deceniu. Locuințele din marile orașe s-au scumpit, serviciile au devenit mai costisitoare, iar alimentele și alte cheltuieli curente au trecut prin mai multe valuri de majorări. Avantajul față de Vest există în continuare, dar pentru gospodăriile românești contează tot mai mult ritmul în care acest avantaj se reduce.

România a recuperat mult în ultimii 20 de ani

Privită pe termen lung, povestea economică a României este una de recuperare rapidă. Potrivit datelor Eurostat, venitul real al gospodăriilor pe cap de locuitor a crescut cu aproximativ 134% între 2004 și 2024, cea mai mare creștere înregistrată în Uniunea Europeană în această perioadă.

Evoluția veniturilor a fost însoțită de o creștere puternică a consumului. Consumul individual efectiv, indicator utilizat pentru compararea bunăstării materiale a populației, a ajuns la aproximativ 86% din media UE, ceea ce arată cât de mult s-a redus decalajul față de Europa Occidentală.

România este, prin urmare, astăzi mult mai aproape de standardele europene decât era în urmă cu 20 de ani. Creșterea salariilor, investițiile, dezvoltarea serviciilor, extinderea economiei private și integrarea în piața europeană au schimbat radical nivelul de trai al unei părți importante a populației.

Această recuperare explică și poziția bună din clasamentul „prețului fericirii”. România nu mai are salariile foarte mici de la începutul anilor 2000, dar păstrează încă o parte din avantajul unei economii cu costuri mai reduse decât cele occidentale.

Numai că această medie ascunde o problemă majoră: România nu are o singură piață a muncii, ci mai multe Românii salariale.

Diferențele dintre salarii schimbă radical imaginea

În mai 2026, salariul mediu net din România era de 5.684 de lei, însă această cifră este prea generală pentru a descrie situația financiară a gospodăriilor. În domeniul programării și consultanței IT, de exemplu, salariul mediu net ajungea la aproximativ 13.150 de lei, iar în extracția petrolului brut și a gazelor naturale la aproximativ 12.405 lei.

La celălalt capăt al pieței muncii, în pescuit și acvacultură, salariul mediu net era de aproximativ 2.863 de lei, iar în unele activități de servicii se situa în jurul valorii de 2.900 de lei.

Diferența dintre aceste venituri depășește 10.000 de lei pe lună, iar efectul asupra nivelului de trai este evident. Un angajat care câștigă peste 13.000 de lei poate avea o capacitate semnificativă de economisire sau poate suporta mai ușor scumpirile, în timp ce pentru un angajat care câștigă în jur de 3.000 de lei chiar și o majorare moderată a prețurilor alimentelor, utilităților sau transportului poate schimba radical bugetul lunar.

Ca atare, salariul mediu poate fi util pentru comparațiile internaționale, dar insuficient pentru a descrie realitatea socială. El combină într-o singură cifră venituri foarte diferite, din domenii foarte diferite și din regiuni cu costuri ale vieții foarte diferite.

Spre exemplu, un angajat din IT care locuiește într-un oraș mare și un angajat dintr-un sector slab plătit care locuiește într-un oraș mic sunt incluși în aceeași medie, deși presiunile financiare pe care le resimt nu au aproape nimic în comun.

Salariile cresc, dar puterea de cumpărare nu ține pasul

În ultimii ani, creșterea salariilor a fost una dintre principalele surse de îmbunătățire a nivelului de trai, însă inflația a început să erodeze din nou o parte din acest câștig.

În mai 2026, salariul mediu net a ajuns la 5.684 de lei, cu 3,2% peste nivelul din mai 2025. În termeni nominali, este o creștere pozitivă, însă imaginea se schimbă atunci când venitul este ajustat cu inflația.

Salariul real a ajuns la aproximativ 93,1% din nivelul înregistrat în aceeași lună a anului precedent. Practic, un angajat poate încasa mai mulți lei decât în urmă cu un an, dar acei lei cumpără mai puține bunuri și servicii.

Această diferență dintre salariul nominal și salariul real este esențială pentru înțelegerea percepției populației. Din punct de vedere statistic, veniturile pot continua să crească, în timp ce oamenii pot avea sentimentul că situația financiară se înrăutățește, pentru că o parte tot mai mare din salariu este absorbită de cheltuielile curente.

În aceste condiții, locul 10 ocupat de România în clasamentul internațional nu contrazice datele privind scăderea puterii de cumpărare. Cele două statistici măsoară lucruri diferite: una compară nivelul relativ al veniturilor cu un prag estimat de bunăstare, iar cealaltă arată cât de mult pot cumpăra efectiv gospodăriile cu banii pe care îi au.

Scăderea consumului arată ce se întâmplă după ce statisticile se termină

Când veniturile reale sunt puse sub presiune, efectul ajunge inevitabil în comportamentul consumatorilor. Gospodăriile nu renunță imediat la cheltuielile esențiale, dar reduc cumpărăturile care pot fi amânate, aleg produse mai ieftine și devin mai atente la prețuri.

Datele din retail arată deja o astfel de schimbare. În primul trimestru din 2026, vânzările din comerțul cu amănuntul au scăzut cu 5,8%, iar cele de produse nealimentare au coborât cu 9,2%. Vânzările de alimente, băuturi și tutun au înregistrat și ele o scădere, de 2,7%.

Pentru economia românească, acesta este un semnal important, pentru că extinderea consumului a fost unul dintre motoarele principale ale creșterii economice din ultimii ani. Când gospodăriile încep să reducă achizițiile, efectul nu se oprește la magazin, ci se transmite către producători, comercianți, servicii și, în cele din urmă, către ritmul general al economiei.

Nu toți românii simt aceeași Românie

Diferența dintre aceste două realități se explică în primul rând prin distribuția veniturilor. Creșterea economică a ridicat puternic nivelul mediu de trai, dar beneficiile nu au fost distribuite uniform între regiuni, domenii și categorii de angajați.

Pentru o familie cu două salarii bune, locuință proprie și fără rate mari, creșterea prețurilor poate fi neplăcută, dar suportabilă. Pentru o familie cu un singur venit apropiat de salariul minim, aceeași inflație poate însemna renunțarea la anumite produse, amânarea unei reparații sau imposibilitatea de a pune bani deoparte.

Costul locuirii amplifică diferențele. Un salariu de 5.000 sau 6.000 de lei poate avea o putere de cumpărare foarte diferită în funcție de oraș și de faptul că persoana respectivă plătește sau nu chirie ori rată.

Din acest motiv, România poate ocupa un loc bun într-o comparație internațională și, în același timp, să aibă gospodării care se confruntă cu dificultăți financiare serioase. Media națională este reală din punct de vedere statistic, dar nu poate surprinde toate aceste diferențe.

Ce este, de fapt, „prețul fericirii”

Termenul folosit de analiza Visual Capitalist este spectaculos, dar în spatele lui se află un concept economic mai sobru. Cercetarea Universității Purdue pe care se bazează analiza a urmărit relația dintre venit și bunăstarea autoevaluată și a identificat un punct după care veniturile suplimentare nu mai aduc aceeași îmbunătățire a satisfacției față de viață.

Studiul a folosit date de la peste 1,7 milioane de persoane din întreaga lume, iar rezultatele au fost utilizate ulterior în diferite analize privind raportul dintre venit și bunăstare.

Asta nu înseamnă că există o sumă universală care transformă o persoană într-un om fericit. Bunăstarea depinde de foarte mulți factori, de la familie și sănătate până la siguranța locului de muncă și timpul liber. Venitul devine însă extrem de important atunci când nu este suficient pentru acoperirea confortabilă a cheltuielilor de bază.