"As fi renuntat la cariera ca sa-mi salvez casnicia"

"As fi renuntat la cariera ca sa-mi salvez casnicia", scrie, in cartea sa de memorii, proaspat lansata pe piata, Doamna de Fier a Americii, prima femeie secretar de Stat din istoria Statelor Unite,

"As fi renuntat la cariera ca sa-mi salvez casnicia", scrie, in cartea sa de memorii, proaspat lansata pe piata, Doamna de Fier a Americii, prima femeie secretar de Stat din istoria Statelor Unite, Madeleine Albright. Volumul de 562 de pagini, intitulat "Doamna Secretar" (Madam Secretary), cuprinde informatii interesante din culisele puterii, dar si detalii personale ce arunca o noua lumina asupra personalitatii acestei femei, care a facut politica externa americana pe vremea presedintelui Bill Clinton. Ea este cunoscuta in special pentru fermitatea si insistenta cu care a cerut interventia militara a NATO impotriva Iugoslaviei lui Milosevici, din cauza situatiei din Kosovo. Dezvaluind aspecte personale, Albright a dorit sa se prezinte cat mai sincer celor care, multa vreme, i-au vazut doar fata publica si au considerat-o o persoana severa, puternica si fara ezitari. "Oamenii (...) vor intelege ca sunt o femeie ca toate celelalte", spera fostul secretar de Stat, care declara ca ii plac aceleasi lucruri care plac si altor femei, cum ar fi sa se imbrace cochet, si care, printre intalnirile importante trecute pe agenda de zi, nota si mentiuni de genul "cumpara iaurt degresat". Parasita pentru o "femeie mai tanara si frumoasa" "Doamna de Fier" a SUA povesteste cat de mult a suferit atunci cand sotul ei, Joseph Albright, membru al unei importante familii din lumea presei, a anuntat-o, dupa 23 de ani de casnicie, ca o paraseste pentru ca se indragostise de o alta femeie, "mai tanara si frumoasa". "Cand am devenit secretar de Stat, mi-am dat seama ca, desi altii ar fi putut, eu n-as fi ajuns niciodata atat de sus daca as mai fi fost casatorita. Cu toate acestea, sunt profund intristata ca am divortat. Stiu ca, la vremea respectiva, as fi renuntat la orice gand de a face cariera numai sa-l determin pe Joe sa-si schimbe hotararea". Madeleine Albright s-a nascut in 1937, in Cehia, in familia unui diplomat. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Madeleine si parintii s-au refugiat din calea fascistilor la Londra. Ei s-au reintors in Cehia dupa terminarea conflictului, dar pentru scurt timp, pentru ca venirea comunistilor la putere in aceasta tara i-a determinat sa ia din nou calea pribegiei, plecand de data aceasta in SUA. Ceea ce Madeleine nu stia in acel moment era faptul ca bunicii ei fusesera evrei si murisera in timpul Holocaustului. Parintii preferasera sa-i ascunda adevarul, probabil pentru a nu o face sa sufere. Abia in 1997 ea a aflat povestea bunicilor si faptul ca provenea dintr-o familie de evrei. "Cenusareasa" Madeleine - greu acceptata de familia sotului In facultate, Madeleine l-a cunoscut pe Joseph Albright, mostenitorul unei familii puternice din lumea presei. Dupa sase saptamani, acesta a cerut-o de sotie. Fostul secretar de Stat isi aminteste ca s-a simtit ca Cenusareasa in momentul in care s-a casatorit cu "printul" ei. "Am incercat pantoful de clestar si mi s-a potrivit. In basm, acesta este sfarsitul. In viata, el este doar inceputul unui nou capitol". Ea a fost greu acceptata de familia sotului, care considera ca Madeleine provenea dintr-o clasa inferioara. Madeleine Albright si-a dedicat primii ani ai casniciei cresterii copiilor. A nascut mai intai doua gemene, venite pe lume inainte de termen, care au luptat din greu ca sa supravietuiasca. Apoi, in luna a sasea a unei noi sarcini, s-a imbolnavit de rubeola, boala extrem de periculoasa pentru bebelus. Desi nu mai existau dubii ca va da nastere unui copil handicapat, medicii i-au spus ca un avort era ilegal, pentru ca sarcina era avansata. Bebelusul a murit la nastere si, desi a fost un moment tragic, atat ea, cat si sotul ei s-au simtit usurati. "Daca ar fi trait, mi-as fi iubit copilul nespus", scrie Albright in memorii. "Stiu insa ca aceasta experienta mi-a aratat ca o femeie trebuie sa aiba dreptul sa aleaga, in special in cazuri dificile, iar o decizie de avort nu poate fi luata niciodata decat cu multa durere". O a treia sarcina i-a adus o noua fetita. "Un portret al familiei Albright la mijlocul anilor '70 ar fi aratat un cuplu fericit, cu trei fete destepte si frumoase", scrie Albright. De la sortul de bucatarie, la functia de secretar de Stat Pe masura ce copiii au crescut, Albright si-a luat doctoratul, a inceput sa participe la strangeri de fonduri pentru Partidul Democrat si sa lucreze la Casa Alba pentru fostul ei profesor, Zbigniew Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate nationala al presedintelui Carter. In 1982, vestea ca Joe o paraseste a aruncat-o pe Albright intr-o perioada extrem de dificila, spulberandu-i visul ca ar fi putut fi sotia si mama perfecta. Avea 45 de ani si, pentru prima data in viata, era singura. Nu era in stare sa ia nici o hotarare, nu putea sa decida nici macar ce legume sa cumpere, pentru ca gusturile lui Joe devenisera si gusturile ei. Nu avea nici un pic de incredere in ea si in felul in care arata, din cauza remarcilor fostului sot. S-a refugiat in munca si era ingrozita de ideea de a incepe o noua legatura cu un alt barbat. "Ultima mea intalnire cu un barbat fusese in anii '50. Acum eram in anii '80. Neavand nici o idee care erau noile reguli, ma simteam ca o virgina de 45 de ani." Desi a avut o relatie intima cu un coleg, dupa doi ani amandoi s-au hotarat sa-i puna punct. "Mi-am dat seama ca nu puteam umple golul imens din viata mea. Cand am renuntat sa mai caut, am devenit mai multumita". Inainte de a fi instalata de Clinton in functia de secretar de Stat, Albright, devenita ambasador al SUA la ONU, era numita de o serie de jurnalisti Madeleine Half-Bright (care s-ar traduce desteapta doar pe jumatate). Acestia considerau ca ea nu se ridica la inaltimea colegilor diplomati, in majoritate barbati si ca nu avea intelectul necesar pentru a face fata afacerilor externe. Cativa ani mai tarziu, Albright le-a demonstrat contrariul. Desi regreta ca nu a reusit sa puna capat violentelor in Balcani, Somalia si Rwanda, Madeleine Albright considera ca cea mai mare realizare a sa a fost decizia de a interveni militar in Kosovo. Una dintre frustrari a constituit-o prabusirea unei runde de negocieri de pace in Orientul Mijlociu. "Daca niste femei s-ar fi purtat cum au facut-o Arafat si Barak la Camp David, lumea ar fi zis despre ele ca au ajuns la menopauza", scrie Albright.