Artistii merituosi nu pot avea sub 60 de ani!

Suma de 7,5 milioane lunar va fi obtinuta de numai 1500 de norocosi, alesi pe criterii discutabile

Ca un meteorit a lovit lumea artistica Legea nr. 197, promulgata in martie 2002, ale carei efecte incep sa se vada abia acum. E vorba despre o lege a instituirii indemnizatiilor de merit, cel putin asa suna textul aparut in Monitorul oficial din 20 martie 2002 ("pentru realizari deosebite si pentru recompensarea unei activitati de notorietate in domeniul culturii, stiintei si sportului"). In realitate insa, felul in care se aplica aceasta lege dovedeste limpede ca intentia a fost de a se arunca praf in ochii celor care mai cred ca meritele au dreptul sa fie rasplatite, in acelasi timp impuscandu-se si alti cativa iepuri: carpirea pe ici, pe colo a situatiei financiare rusinoase a artistilor din aceasta tara, indiferent din ce domeniu provin ei, plus un bonus de popularitate pentru un guvern care face asemenea "cadouri". Cadouri in valoare de 7,5 milioane lei lunar (echivalentul a trei salarii minime pe economie), in total 11,2 miliarde lei proveniti lunar din bugetul statului. Aceasta e singura explicatie a contradictiei dintre corpul legii, care se refera exclusiv la artistii, oamenii de stiinta si sportivii merituosi si instructiunile de aplicare date celor pusi in situatia de a face propuneri nominale, adica presedintii uniunilor de creatie. Acestia au fost sfatuiti, in cadrul Comisiei nationale alcatuite pentru a pune legea in aplicare, sa ia in consideratie in special criteriul precaritatii conditiei financiare a artistului merituos. In al doilea rand, tot in divort cu textul legii, aceasta Comisie Nationala a fixat o limita de varsta, conform careia artistii merituosi nu pot avea sub 60 de ani! Din discutiile cu presedintii uniunilor de creatie a reiesit ca, mai mult sau mai putin, acestia au inteles diferit misiunea ingrata pe care o au de indeplinit. Zamfir Dumitrescu, presedintele Uniunii Artistilor Plastici, declara: "Au fost inca de la inceput unele neclaritati, initial nu ni s-a spus ca ar fi o limita de varsta. Nu e limpede daca e o indemnizatie cu caracter social sau o rasplata pentru merite. Am fost pusi in situatii neplacute, cand unii artisti au considerat ca sunt umiliti cand au aflat ca trebuie sa faca o cerere pentru a obtine aceasta indemnizatie. Pe buna dreptate, ei au spus ca li se pare normal, daca merita, sa nu mai fie nevoiti sa ceara aceasta indemnizatie. Pe urma, este evident ca avem numerosi artisti tineri merituosi, care ar trebui sa fie incurajati si sustinuti de stat." Uniunile care au filiale in marile orase au considerat ca cel mai just ar fi sa-i roage pe colegii din teritoriu sa faca aceste propuneri, dupa cum explica Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor: "E binevenita aceasta lege, din pacate numarul fiind limitat, a trebuit sa aplicam o grila foarte severa, care porneste de la valoarea operei si tine cont si de situatia economica concreta a candidatului". Intrebat daca nu crede ca exista in USR oameni mai tineri de 60 de ani care ar merita aceasta indemnizatie, tinand cont ca nici domnia sa nu a implinit aceasta varsta, Eugen Uricaru a raspuns: "Meritul se vede de la o varsta incolo. Apoi, mai avem si o alta iesire pentru cei mai tineri, situatiile in care ei nu mai pot lucra din cauza unui handicap sau a unei boli. Ceilalti autori tineri au capacitatea de a fi activi". Macar in ceea ce priveste USR sunt aplicate niste criterii, enumerate de Eugen Uricaru - numar de premii, calitatea de membru al Academiei Romane (care face si ea propriile propuneri, dar listele se confrunta), traduceri, alegerea prin vot secret in cadrul uniunii etc. La Uniunea Cineastilor, un lucru e foarte limpede, dupa cum ne-a spus presedintele, acad. Mihnea Gheorghiu: "Caracterul de asistenta sociala e mai pronuntat, dupa cum ni s-au dat explicatii de catre cei ce au legiferat (numai ca cei care au legiferat n-au inclus acest criteriu si in textul legii, n. red.). Va fi greu fiindca este o inghesuiala teribila. Comisia a dat cate o cota fiecarei bresle, s-au intocmit subcomisii... La noi, biroul fiecarei sectii decide care sunt numele, prin discutii amiabile, in acord cu seniorii. Ideea legiuitorului a fost sa dea acesti bani unor oameni cu conditii materiale problematice." Cat despre Academie, dl. Mihnea Gheorghiu, vechi membru, spune ca "acolo se ia cu toptanul, fiindca se considera ca toti au trecut deja prin mai multe furci caudine pana au ajuns membri". Dificultatea alegerii este subliniata si de presedintele UNITER, Ion Caramitru: "Cred ca legea va naste enorm de multe probleme si o confuzie generalizata. In cazul nostru, peste 60 de ani sunt cateva mii de artisti. Am ales o solutie democratica pentru a-i selecta pe cei mai buni - fiecare isi depune dosarul la UNITER, pana la 7 februarie, noi analizam CV-urile si facem la randul nostru propuneri. Nu este un criteriu apartenenta la UNITER, sunt artisti merituosi care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt membrii nostri." Discutabila este si decizia Comisiei Nationale de a inchide acest club al celor 1500 de norocosi (acesta fiind numarul total al indemnizatiilor), prin decizia ca sumele sa fie acordate pana la sfarsitul vietii, iar un nou membru sa fie inclus numai la moartea cuiva, pe sistemul Academiei franceze. Conform legii, propunerile ar trebui revizuite anual, in functie de fluctuatiile meritelor care au fost luate in calcul. Nu e mai putin adevarat ca "un scriitor odata considerat merituos, ramane asa", dupa cum apreciaza Eugen Uricaru. Pentru Ion Caramitru insa, precedentul creat e periculos: " E grav ca se creeaza un club de tip academic, oricum ai aplica aceste criterii, daca e un numar fix, ele nu vor mai conta, odata alegerile facute, fiindca locurile se vor elibera numai unul cate unul, prin moarte." Un alt aspect ambiguu, necomentat de presedintii uniunilor de creatie, care si-au luat, cum era firesc, rolul in serios - desi sunt cu totii constienti ca este inevitabil sa fie si absente de pe listele intocmite de ei - este politizarea acestei legi. Astfel, propunerile uniunilor de creatie vin, in ordinea importantei, dupa cele facute de ministerele de resort si de comisiile de cultura din Parlament, iar Comisia nationala, care ia deciziile finale, trebuie sa se consulte cu Secretariatul General al Guvernului (!?) in privinta criteriilor aplicate. Doar stie Guvernul mai bine cine merita si cine nu!