"Ar fi cazul ca politicienii şi jurnaliştii să studieze teologie"
Ceea ce a fost numit iniţial "Scandalul caricaturilor" tinde spre un adevărat şi primejdios război al grupărilor extremiste. Pentru a oferi cititorilor Adevărului o expertiză pertinentă asupra
Ceea ce a fost numit iniţial "Scandalul caricaturilor" tinde spre un adevărat şi primejdios război al grupărilor extremiste. Pentru a oferi cititorilor Adevărului o expertiză pertinentă asupra situaţiei, am apelat la Toader Paleologu, ambasadorul României în Danemarca, ţara unde au fost publicate prima oară cele douăsprezece caricaturi care au fost considerate o gravă ofensă la adresa comunităţii islamice internaţionale.
- Domnule ambasador, vă rog să ne faceţi un scurt istoric al evenimentelor legate de ?scandalul caricaturilor?.
- Caricaturile au fost publicate la sfârşitul lunii septembrie de către importantul cotidian ?Jyllands Posten? în cadrul unui concurs destinat desemnării unui desenator pentru ilustrarea cărţii scriitorului Kare Bluitgen despre viaţa Profetului Mahomed. Este o carte pentru copii, care n-are nici o intenţie polemică. Din păcate, concursul respectiv a generat şi o serie de reprezentări caricaturale, unele de-a dreptul jignitoare, ale fondatorului religiei islamice. Publicarea lor a fost, fără îndoială, o regretabilă greşeală. Lipsa de prudenţă şi de formaţie teologică a fost la originea acestei decizii nefericite. Dar ziarul şi-a cerut scuze în mod public şi ar fi cazul să se ţină cont de acest act.
- Care au fost reacţiile daneze oficiale de până acum?
Iniţial, premierul Rasmussen s-a menţinut într-o interpretare foarte strictă a atribuţiilor sale constituţionale, care nu-i permit să intervină în politica editorială a unui ziar independent. În schimb, în ultima vreme, el a multiplicat gesturile de bunăvoinţă faţă de lumea arabă şi a condamnat cu toată fermitatea orice manifestare de xenofobie sau de ură împotriva unei religii. Explicaţiile sale şi ale guvernului danez ar fi trebuit să ducă la aplanarea conflictului, dacă forţe extremiste n-ar fi turnat gaz peste foc.
O iniţiativă cu totul deosebită a fost invitarea tuturor ambasadorilor acreditaţi la Copenhaga la o reuniune de informare şi dialog asupra întregului scandal. Ambasadorii musulmani au apreciat în mod unanim acest gest şi s-au declarat în general satisfăcuţi cu explicaţiile furnizate de premierul danez. E, de aceea, surprinzător că lucrurile au luat o atare întorsătură taman a doua zi după gestul de reconciliere. Mai mult, autorităţile daneze au reacţionat cu maximă vigilenţă faţă de intenţia unor grupări neonaziste de a arde Coranul în piaţa publică.
- Specializarea dvs. în teologie politică vă conferă o perspectivă mai largă. Cum vedeţi situaţia creată?
- Cred că ar fi cazul ca politicienii, diplomaţii şi jurnaliştii să studieze teologie. Întregul scandal ilustrează de minune teza lui Carl Schmitt despre ubicuitatea teologicului şi a politicului. Iată că un eveniment aparent anodin are, prin dimensiunea sa teologică, un potenţial politic absolut uriaş. Dincolo de minciuni, dezinformări şi manipulări, avem de-a face cu o serie de probleme fundamentale: statutul teologic al deriziunii (a se vedea cartea lui Teodor Baconsky pe această temă), legitimitatea teologică a reprezentărilor vizuale, filosofia libertăţii absolute a omului în raport cu Dumnezeu şi, în sfârşit, secularizarea societăţii moderne. Faptul că globalizarea, prin învecinarea imediată a culturilor, ajunge să pună în cauză secularizarea, este un fenomen deosebit de interesant din punctul de vedere al teologiei politice.





















































