Apele mărilor, ucise de poluare

Agricultura intensivă şi dejecţiile oraşelor deversate în marile fluvii ale lumii, care se varsă, apoi, în mări şi oceane, au determinat o creştere îngrijorătoare a suprafeţelor marine

Agricultura intensivă şi dejecţiile oraşelor deversate în marile fluvii ale lumii, care se varsă, apoi, în mări şi oceane, au determinat o creştere îngrijorătoare a suprafeţelor marine lipsite de oxigen.

Astfel, s-a constatat că, din anul 1999 şi până anul trecut, numărul acestor zone s-a triplat, ajungându-se la o suprafaţa totală a zonelor moarte care depăşeşte 1.520.000 de kilometri pătraţi.

În SUA, recordul îl deţine gura fluviului Mississippi, iar la nivelul întregii planete, cea mai mare zonă moartă este în Marea Baltică, unde jumătate din speciile de peşti se află sub limita biologică de supravieţuire.

În aceste zone, planctonul şi algele cresc ca buruienile, acoperind într-o zi o suprafaţă egală unui teren de fotbal. În acelaşi timp, există condiţii favorabile dezvoltării unor bacterii care consumă oxigenul din apă.

Creşterea fără precedent a suprafeţelor de apă lipsite de oxigen îngrijorează cercetătorii. Din 1999 până în 2007, numărul acestor locuri pustii s-a triplat

Într-un studiu apărut recent în publicaţia americană "Science" se arată că numărul zonelor moarte, cunoscute astăzi, este de 405.

Oamenii de ştiinţă atrag atenţia că tendinţa înmulţirii acestor zone lipsite de oxigen, din care viaţa marină dispare, este într-o creştere alarmantă, faţă de perioada 1960-1999, când numărul lor se dubla, la fiecare 10 ani.

"Este o problemă globală care are consecinţe grave asupra ecosistemelor, iar magnitudinea ei începe să afecteze resursele de hrană pe care le extragem din mare", a spus Robert Diaz, coautor al studiului realizat la Virginia Institute of Marine Science.

Deversările poluante otrăvesc mările

Fluvii de mizerie infectează cele mai hrănitoare ape, cele din zona estuarelor şi din apropierea coastelor, unde se întâlnesc cele mai mari populaţii de peşti, crabi şi creveţi.

Mizeria provine din dejecţiile oraşelor şi din agricultura intensivă, pe care guvernele o favorizează în dauna protecţiei mediului, ajungându-se la o suprafaţă totală a zonelor moarte care depăşeşte 1.520.000 de kilometri pătraţi.

Cele mai recente zone moarte au fost semnalate în apele maritime ale Americii de Sud, Africii şi Asiei.
În SUA, recordul îl deţine gura fluviului Mississippi, iar la nivelul întregii planete, cea mai mare zonă moartă este în Marea Baltică, unde jumătate din speciile de peşti se află sub limita biologică de supravieţuire.
Principalul poluator al Mării Baltice este celebrul oraş Sankt Petersburg, al doilea ca mărime din Rusia şi printre cele mai frumoase şi faimoase din Europa.

Un record trist

Din cauza neglijenţei autorităţilor şi a guvernului, care perpetuează mentalitatea comunistă de a nu proteja mediul, râul Neva, pe care este construit oraşul şi care adună în apa sa, nefiltrată, toate dejecţiile din canalizare, infectează apa acestei mări, aproape închisă, ca un lac.

Mizeria adusă de Neva favorizează dezvoltarea algelor şi a planctonului. Când mor, ele eliberează bacterii care consumă tot oxigenul din apă. Şi în aceste condiţii, viaţa din Marea Baltică se stinge, iremediabil.

Iresponsabilitatea autorităţilor

Dietar Litmanov, de la Greenpeace Rusia, spune: "Conducerea din St. Petersburg, ca din toate regiunile Rusiei, şi ca guvernul de la Moscova, neglijează ecologia". Pe de altă parte, autorităţile oraşului invocă lipsa banilor pentru construirea unei staţii de purificare a apei Nevei.

În schimb, principala companie de apă din St. Petersburg, Vodokanal, continuă să deverseze ilegal apa cu metale grele şi dejecţii umane în mare.

Studiile arată că, dacă s-ar trece imediat la măsuri de stopare a acestei poluări produse de St. Petresburg, abia peste trei decenii Marea Baltică ar reveni la viaţă.

Viitorul pescuitului în Marea Baltică este incert, iar pentru Suedia, impactul economic este foarte puternic, pentru că mii de afaceri sunt legate de industria pescuitului. Dacă nu se face, acum, ceva pentru reducerea poluării, adio, hering!
Pescar suedez din Marea Baltică

Meduzele otrăvitoare se înmulţesc în zonele cu ape poluate

Suprafeţele de apă invadate de alge putrezite devin veritabile pustii în care însă meduzele se simt confortabil.
Extinderea acestor ape otrăvite generează proliferarea unor specii de meduze care pot fi considerate, fără exagerare, mai înspăimântătoare decât extratereştrii din filmele de groază. Cunoscute sub numele de Box Jellyfish, aceste meduze amintesc şi ele de speciile dispărute, care acum sunt favorizate de alterările pe care mediile acvatice le suferă sub influenţa poluării.

Box Jellyfish au dimensiuni care depăşesc un metru şi sunt dotate cu un venin mortal care poate ucide un om matur în câteva secunde, astfel că peste 5.400 de persoane mor anual, în urma înţepăturii produse de aceste creaturi antedeluviene. Destul de răspândite în apele australiene, în zona Filipinelor, a Japoniei, a insulelor Hawaii şi în apele Vietnamului, meduzele Box Jellyfish apar când te aştepţi mai puţin. Nu de puţine ori, pescarii japonezi de somon au scos, spre groaza lor, năvoade pline de Box Jellyfish.

Semnal de alarmă

Cercetătorii atenţionează că zonele moarte arată că mizeria poluării nu mai "iese la spălat".

Deversările canalizării oraşelor şi a reziduurilor din agricultură sunt vinovate de extinderea zonelor moarte.

În apele marine toxice, planctonul şi algele cresc ca buruienile.

Bacterii din ere ancestrale revin la viaţă şi meduze extrem de otrăvitoare apar tot mai des în zonele poluate.

Monştri ancestrali revin la viaţă

În zonele marine poluate algele cresc ca buruienile şi unele acoperă într-o singură zi o suprafaţă cât un teren de fotbal.

Mulţi pescari suedezi, din Marea Baltică, care s-au atins de o astfel de algă s-au plâns de usturimi puternice ale ochilor şi eczeme violente pe mâini, picioare şi corp. Deşi autorităţile nu i-au crezut, considerându-le plângerile exagerate, oamenii de ştiinţă au altă opinie, pe baza studiilor de laborator.

"Pescarii nu exagerează deloc, iar bacteria care le-a produs acele reacţii acute este o supravieţuitoare, care reînvie după 2,7 miliarde de ani", a spus cercetătoarea Judith O'Neil. Aparţinând familiei cyanobacteriilor, bacteria-fosilă denumită ştiinţific Lyngbya majuscula era cunoscută doar din cărţi.

Acum, ea îşi face simţită prezenţa nu doar în Marea Baltică, dar şi în atolii din Pacific, în fiordurile norvegiene, în apele de coastă australiene. Şi, în timp ce vieţuitoarele marine care constituie bogăţia apelor marine mor, neputând să se adapteze la creşterea acidităţii, organisme revolute îşi regăsesc condiţiile propice de viaţă. "Se pare că viaţa în oceane involuează", concluzionează cercetătoarea Judith O'Neil.

Fluviul Mississippi transportă tone de nutrienţi în Golful Mexic

Mississippi străbate zona vestului mijlociu a SUA, unde s-au dezvoltat culturi intensive de porumb. Pentru stimularea recoltelor se folosesc tone de nutrienţi pe bază de fosfor şi nitrogen.

Deversate în apele fluviului, ele sunt duse la ocean, unde, în fiecare vară, hrănesc planctonul care se dezvoltă exploziv, favorizat şi de căldură. Bacteriile care rezultă în urma putrezirii planctonului sărăcesc apele de oxigen şi determină o uşoară acidifiere a apelor oceanului, ceea ce afectează viaţa multor specii marine. Fermele de creveţi din Golful Mexic parcurg o criză fără precedent, deoarece, printre speciile care nu supravieţuiesc acidifierii apelor marine, creveţii sunt poate cei mai vulnerabili.

Zona moartă din Golful Mexic, cât New Jersey

Cultivarea intensivă a porumbului s-a extins în ultima vreme din cauza dezvoltării producţiei de biocombustibili. Pe baza porumbului se obţine etanolul şi biodieselul, carburanţi foarte căutaţi în condiţiile luptei cu încălzirea globală şi cu preţurile tot mai ridicate la petrol.

Începând din 2002, în SUA se produc aproximativ 140 miliarde de metri cubi de etanol anual, ceea ce a mărit constant producţiile de porumb. În consecinţă, cantitatea de nutrienţi proveniţi din agricultură, transportată de fluviul Mississippi, creşte cu 10-19 procente anual, ceea ce duce la o tot mai mare extindere a zonei maritime moarte din Golful Mexic.

În prezent, această suprafaţă măsoară aproximativ 16.000 kilometri pătraţi, la egalitate cu oraşul New Jersey şi, după cum avertizează oamenii de ştiinţă, continuă să se extindă.

Porumbul, "Regele Cerealelor"

Cele mai mari cultivatoare de porumb din SUA sunt statele Illinois, Iowa, Nebraska şi Wisconsin. Fluviul Mississippi străbate 41% din suprafaţa arabilă a Statelor Unite şi în cea mai mare parte din această suprafaţă, porumbul este numit "The King Corn" (Regele Porumb).

În condiţiile în care nitrogenul şi fosfaţii din îngrăşămintele utilizate în stimularea creşterii producţiilor de porumb afectează mortal apele Golfului Mexic, cercetătorii atrag atenţia asupra impactului pe care îl are producţia de biocombustibili asupra mediului şi a necesităţii regândirii politicilor energetice.

"Trebuie să echilibrăm balanţa dintre necesităţile bioenergetice şi cele ale alimentaţiei umane. Extinderea zonelor moarte din mări şi oceane, produse de poluare, distruge resursele umane de hrană de provenienţă marină şi, împreună cu extinderea culturilor agricole destinate producerii de biocombustibili, ca în cazul lui King Corn, acutizează criza alimentară globală", a spus Robert Diaz, cercetător la Virginia Institute of Marine Science.

10-19 procente

- reprezintă creşterea anuală a cantităţii de nutrienţi deversată de Mississippi în Golful Mexic