Anul 2003 in 10 evenimente externe

Razboiul din Irak - mar al discordiei intre americani si europeni Fara indoiala, evenimentul acestui an a fost razboiul din Irak, care a dus la inlaturarea regimului condus de Saddam Hussein si, in

Razboiul din Irak - mar al discordiei intre americani si europeni
Fara indoiala, evenimentul acestui an a fost razboiul din Irak, care a dus la inlaturarea regimului condus de Saddam Hussein si, in egala masura, la aparitia unei sciziuni diplomatice fara precedent intre Statele Unite si cateva dintre marile puteri europene, in special Franta si Germania. In lunile dinaintea declansarii operatiunilor militare propriu-zise, administratia Bush a acuzat conducerea de la Bagdad ca detine arme de distrugere in masa si colaboreaza cu teroristii din reteaua Al-Qaida. La randul lor, americanii au fost acuzati de catre europeni si arabi ca incearca sa intre cu forta in Irak, pentru a prelua controlul asupra petrolului din regiune. In absenta unei rezolutii ONU, soldatii americani si britanici incep asaltul asupra Irakului, la 19 martie, prin operatiuni terestre speciale. O zi mai tarziu, presedintele american, George W. Bush, anunta inceperea razboiului. La 9 aprilie, trupele americane preiau controlul asupra Bagdadului, iar la 14 aprilie, orasul Tikrit, ultimul bastion al rezistentei irakiene, cade in mainile fortelor de coalitie, care-si proclama victoria in acest razboi. Incheierea operatiunilor militare de anvergura nu a dus insa la incetarea luptei de gherila impotriva coalitiei si nici la sfarsitul disputelor dintre americani si europeni in privinta reconstructiei Irakului. Americanii nu au reusit sa descopere inca armele de distrugere in masa, dar au repurtat o victorie importanta, capturandu-l pe Saddam Hussein.
Saddam Hussein, capturat intr-o gaura de sobolan
14 decembrie 2003. La nici doi kilometri distanta de unul dintre luxoasele sale palate, construite prin truda a milioane de irakieni, atotputernicul si neinvinsul Saddam - cel care s-a autoproclamat urmas al eliberatorului Ierusalimului, Saladin - a fost capturat de trupele americane dintr-o gaura de sobolan. "Razboinicul" Saddam a fost gasit la o ferma din apropierea orasului sau natal, Tikrit, intr-o groapa de nici doi metri adancime, in care nici macar nu se putea misca. Prinderea fostului lider de la Bagdad, care a condus tara timp de aproape trei decenii, a fost urmata de zeci de informatii menite sa darame mitul dictatorului, care nici macar nu a fost in stare sa se sinucida, preferand sa se predea si sa ofere poporului irakian si lumii intregi imaginea unui om infrant. Considerat responsabil pentru moartea a milioane de persoane, pentru declansarea catorva razboaie si pentru utilizarea armelor chimice impotriva irakienilor, Saddam va fi judecat pentru genocid, crime de razboi si crime impotriva umanitatii.
Disensiuni in Uniunea Europeana
Inca inainte de a incepe, campania aliata din Irak a provocat mari disensiuni intre statele membre ale UE, precum si intre acestea si viitoarele membre ale Uniunii. Cei 15 nu au reusit sa adopte o pozitie comuna asupra Irakului: in timp ce Franta, Germania, Belgia si Austria s-au opus categoric atacarii Irakului, Marea Britanie, Italia, Spania si Portugalia au sustinut neconditionat pozitia americana, pledand pentru oportunitatea rasturnarii regimului lui Saddam Hussein. Restul membrilor UE au pastrat tacerea. Majoritatea statelor candidate la aderare - printre care si Romania - s-au raliat pozitiei americane, atragandu-si apostrofari severe din partea presedintelui francez Jacques Chirac. Raceala intervenita intre membrii UE in timpul crizei irakiene s-a perpetuat si in timpul discutiilor asupra viitoarei Constitutii a UE. Divergentele din timpul Conferintei Interguvernamentale (CIG) au culminat la reuniunea la varf a UE din 12-13 decembrie 2003, cand adoptarea viitoarei Constitutii a fost blocata de Spania si Polonia, care nu au fost de acord cu modificarea sistemului de vot in Uniunea largita. La cateva zile dupa aceea, sase state UE, in frunte cu Franta si Germania, cereau Comisiei Europene reducerea contributiilor la bugetul comunitar in perioada 2007-2013, masura care ar fi afectat, in primul rand, statele mai sarace de felul celor doua "rebele". Anul s-a incheiat sub semnul discordiei, la fel cum a inceput, nucleul franco-german lasand sa se inteleaga ca discutiile asupra bugetului de anul viitor vor tine cont de pozitia avuta de diverse state la CIG.
Romania - invitata oficial sa adere la UE in 2007
Divergentele din cadrul Uniunii Europene nu au afectat sustinerea Celor 25 fata de aderarea Romaniei si Bulgariei, cele doua state ramase in cursa pentru UE. Desi rapoartele anuale ale Comisiei Europene asupra acestor tari au fost critice, ele au fost insotite de un "document de pozitie" al executivului european, care promitea "sprijin total" fata de incheierea negocierilor cu Bucurestiul si Sofia in 2004, semnarea tratatului de preaderare in 2005 si primirea celor doua in Uniune in 2007. Aceasta pozitie a fost reluata si de sefii de state si de guverne ai Uniunii largite, care au inclus in concluziile summitului din decembrie de la Bruxelles un paragraf special in care afirmau ca aderarea Romaniei si Bulgariei la UE in 2007 reprezinta "un obiectiv comun" al Celor 25. Autoritatile romane si bulgare au fost chemate sa-si intensifice ritmul reformelor. In acelasi document, s-au repetat asigurarile ca negocierile cu UE nu vor fi influentate de aderarea celor zece noi membre, ele continuand pe aceleasi baze ca si pana acum.
Terorismul, principala amenintare la adresa securitatii planetare
Bali si Jakarta (Indonezia), Istanbul (Turcia), Riad (Arabia Saudita), insula Mindanao (Filipine), Cecenia si Osetia de Nord (Federatia Rusa) si lista e departe de a fi inchisa, pentru a nu mai vorbi de Ierusalim si Tel Aviv, unde atentatele sinucigase fac parte din peisajul cotidian, ori de Bagdad si Kabul, de unde ne vin zilnic noi vesti inspaimantatoare: harta sangeroasa a actiunilor teroriste, soldate cu sute si sute de victime nevinovate, imbratiseaza, practic, intreaga planeta. Dintre marile sfidari ale secolului XXI, terorismul constituie, fara doar si poate, alaturi de armele de distrugere in masa si traficul de droguri, de armament si de persoane, cea mai grava si mai primejdioasa. In anul care se incheie, numarul actelor de terorism a crescut ingrijorator. Lumea civilizata are de facut fata unui dusman perfid si invizibil, impotriva caruia metodele clasice de lupta sunt neputincioase si care necesita tactici noi de combatere, implicand mijloace de urmarire, depistare si control de o vastitate nemaiintalnite. Ofensivei fundamentalistilor islamici, marile puteri, in frunte cu SUA, ii contrapun un razboi antiterorist la scara globala. Radacinile terorismului nu vor putea fi, insa, starpite atata vreme cat pe intinse suprafete ale lumii domnesc saracia, foametea, somajul, injustitia sociala si cat dosare politice de felul celui palestinian ori cecen raman nerezolvate. Eradicarea terorismului presupune de aceea un efort urias, in care masurile politienesti se imbina cu cele economice si sociale, numai astfel putandu-se asigura linistea si siguranta planetei.
Impas in Orientul Mijlociu
"Foaia de parcurs", planul de pace pentru Orientul Mijlociu elaborat de administratia de la Washington in colaborare cu Rusia, Uniunea Europeana si Natiunile Unite, a demarat in mod oficial in luna iunie, dar a ramas doar pe hartie, nefiind realizata nici una dintre prevederile sale. Planul solicita crearea unui stat palestinian independent pana in anul 2005 si inghetarea colonizarii evreiesti in teritoriile palestiniene, in schimbul incetarii imediate si totale a violentelor impotriva israelienilor. "Foaia de parcurs" stabileste date exacte pentru atingerea obiectivelor stabilite si reglementarea, de catre israelieni si palestinieni, a masurilor comune care trebuie adoptate pentru rezolvarea problemelor politice si de securitate. Planul nu ofera insa solutii pentru o serie de chestiuni extrem de delicate, cum ar fi divizarea Ierusalimului, reintoarcerea refugiatilor palestinieni si trasarea granitelor finale. Intre timp, organizatiile radicale palestiniene au continuat seria atentatelor sinucigase antiisraeliene, iar armata israeliana a ripostat de fiecare data ferm, actionand in forta in Gaza si Cisiordania.
Asasinarea premierului sarb Zoran Djindjici
Premierul reformist si prooccidental al Serbiei, Zoran Djindjici, supranumit "Kennedy al sarbilor", a fost asasinat la 12 martie 2003, la iesirea din cladirea guvernului din Belgrad, cand un lunetist l-a impuscat in abdomen si in spate. Premierul mai fusese tinta unei tentative de asasinat cu doua saptamani inainte, cand un camion a taiat brusc calea masinii sale. Djindjici, un tehnocrat educat in Germania si artizanul extradarii la Haga a lui Slobodan Milosevici, a incercat sa promoveze o serie de reforme menite sa apropie Serbia de Occident, insa nu a reusit sa combata crima organizata, careia i-a cazut el insusi victima in final. In 22 decembrie a inceput procesul celor 36 de persoane acuzate de implicare in lichidarea sa, insa se pare ca adevaratii comanditari ai asasinatului vor ramane deocamdata nepedepsiti. Acestia ar putea fi oameni politici care au legaturi cu Partidul Socialist al lui Milosevici, cu inculpati pentru crime de razboi ceruti de Tribunalul de la Haga ori cu capi ai mafiei care controleaza in mare masura statul.
Planul rus pentru Transnistria, subiect de dispute internationale
Propus de Kremlin pentru "rezolvarea diferendului transnistrean", memorandumul Kozac - in fapt, un plan de federalizare a Republicii Moldova - a reusit sa invenineze nu numai relatiile dintre autoritatile de la Chisinau si cele de la Moscova, ci si raporturile dintre Rusia si comunitatea internationala, in frunte cu Statele Unite. Moscova a incercat sa obtina semnarea documentului in mai putin de doua saptamani, eveniment pentru care chiar presedintele Vladimir Putin s-a aratat dispus sa se deplaseze la Chisinau, insa proiectul a fost respins doar cu cateva ore inainte de semnare de catre presedintele Vladimir Voronin, ca urmare a presiunilor internationale. Reactia Rusiei: blocarea summitului OSCE de la Maastricht si a negocierilor in format pentagonal privind Transnistria. In incercarea de a-si repara "greseala" si de a se reapropia de Moscova, Parlamentul de la Chisinau, dominat de comunisti, a adoptat Conceptia Politicii de Stat, care statueaza limba moldoveneasca drept limba de stat si limba rusa drept limba de comunicare interetnica, definind romanii drept a sasea minoritate etnica din Republica Moldova.
"Revolutie de catifea" in Georgia
Presedintele georgian Eduard Sevardnadze a fost fortat sa-si dea demisia in 23 noiembrie, dupa ce multimea care demonstra de cateva zile pe strazile capitalei Tbilisi a ocupat cladirile parlamentului si presedintiei. Sevardnadze a fost luat pe sus de bodyguarzi si scos din sala Legislativului in care tocmai rostea un discurs, proclamand victoria in alegeri a partidului de guvernamant, cand a fost intrerupt de manifestantii care au dat buzna inauntru, izbind cu furie in insemnele regimului. Atat observatorii internationali, cat si fortele opozitiei denuntasera fraude de proportii in alegeri, menite sa-i scoata castigatori pe sustinatorii presedintelui. "Revolutia de catifea" din Georgia l-a adus in prim-plan pe principalul lider al opozitiei, Mihail Saakashvili, un prooccidental favorit in urmatoarele alegeri prezidentiale, care ar urma sa preia conducerea unui stat adus de Sevardnadze in pragul falimentului, dominat de coruptie si economie subterana. In plus, imediat dupa rasturnarea fostului regim, Georgia a fost prinsa la mijloc intre interesele SUA si Rusiei, pentru care reprezinta o importanta miza geostrategica.
Santajul nuclear nord-coreean
"Clubul nuclear", care, alaturi de marile puteri, SUA, Rusia, Marea Britanie, Franta, China, mai include Israelul, India si Pakistanul, s-a "imbogatit", in anul incheiat, cu un nou membru, Coreea de Nord, autoritatile de la Phenian anuntand ca se afla de acum in posesia armei atomice si ca dispun de suficient combustibil nuclear pentru fabricarea anuala a unui numar de asemenea arme. S-a creat, astfel, o serioasa criza, nord-coreenii folosind programul lor nuclear ca un mijloc de santaj la adresa Americii; ei se declara dispusi sa abandoneze acest program, dar numai cu conditia acordarii unor garantii de securitate din partea Washingtonului, sub forma semnarii unui tratat de neagresiune, ca si a primirii de ajutor economic si umanitar. Americanii au respins ideea unor convorbiri bilaterale cu reprezentantii Coreei de Nord, tara descrisa ca facand parte din "axa raului", dar pana la urma s-a cazut de acord asupra unei reuniuni multilaterale in China, cu participarea si a Rusiei, Japoniei si Coreei de Sud. Prima runda s-a incheiat fara rezultate, urmand a fi insa continuata de altele. America pare deschisa unei solutii politice tocmai pentru ca, spre deosebire de Irak, impotriva caruia a pornit razboiul, motivand ca aceasta tara poseda arme de distrugere in masa, ceea ce s-a dovedit ca nu corespunde realitatii, Coreea de Nord are armament nuclear - intr-o asemenea imprejurare un razboi fiind greu de imaginat.