Angrouri de bolnavi

Piedone, spaima suncilor inverzite si tatal controalelor promotionale, a ocolit pana acum spitalele. Rovana Plumb, care la randul ei mananca producatori de pateuri expirate pe paine cu gandaci, n-a

Piedone, spaima suncilor inverzite si tatal controalelor promotionale, a ocolit pana acum spitalele. Rovana Plumb, care la randul ei mananca producatori de pateuri expirate pe paine cu gandaci, n-a fost vazuta la vreo camera de garda. Pacat, fiindca are de unde alege: 80 de spitale functioneaza fara autorizatie sanitara, iar alte cateva zeci fac eforturi sa obtina derogari de la inspectorii "Sanepidului". Asta la un total de 400 unitati spitalicesti, in intreaga tara. Proprietarii firmei Recopan pot sa-si dea pumni in cap ca n-au deschis o maternitate, ci o patiserie. La Oradea au murit douazeci de nou-nascuti, din cauza mizeriei si singurii care s-au ales cu procese au fost ziaristii care au scris despre gunoiul din saloane. Turcul care a otravit cu kebap un grup de informaticieni straini, aflati in trecere pe la Mall, poate sa-si faca cruce si sa-si scuipe in san. Bine ca victimele s-au dus sa vomite la ele acasa, in Occident. Ce-ar fi fost daca ii apuca durerea de burta la Oltenita si daca, din neatentie, Salvarea ii ducea la spitalul orasenesc? Aveau sanse mari sa moara de frig, sa faca infarct vazand un sobolan pe perna sau sa-si rupa gatul in bezna cand se duceau, noaptea, la singurul wc unde curge apa, aflat doua etaje mai jos. Intra turcul la omor din culpa, in loc sa scape cu o amenda... Oricum, buticul a fost inchis. Spitalul nu! Noroc ca inspectorii de la Ministerul Sanatatii au pornit-o prin clinici, sa vada ce se intampla cu bolnavii sambata si duminica, operatiuni care, auzim, vor continua, ba chiar se vor intensifica, de sarbatori. Negasind pe nimeni la garda, ei au urcat pe sectii. De fapt, s-au intors in timp. Sute de ani, "spitalele" n-au avut rolul sa vindece bolnavii. In asezamintele medicale cu paturi te duceai ca sa mori. Bogatii, cei care mai aveau sperante, erau tratati acasa. "Bolnita" era mai degraba un izolator, un spatiu unde erau inchisi contagiosii sau cei deveniti o povara pentru familie. Spitalele rurale de azi, fara nici un fel de dotari, dar mai ales fara medici, ce altceva pot face pentru bolnavi? Macar sa nu le faca rau! Primum non nocere, cum invata medicii, inca inainte sa depuna juramantul lui Hipocrate. Dar in multe spitale orasenesti e mai periculos decat pe strada. Microbii adapostiti in straturile de jeg sedimentat pe ziduri sunt rezistenti la orice antibiotic. Cand radem de "spiterii" care tratau pacientii la frizerie, radem degeaba: acolo macar aveau apa calda! Daca nu poti sa sterilizezi cearsafurile la abur, ci doar le speli cu apa rece, nu bacilul Koch raceste la plamani, ci pacientul asezat dupa cateva zile in patul unui tebecist. Invariabil, cand izbucneste vreun scandal sau cand vine un control si sparge buboiul, directorii dau vina pe saracie. Nu sunt bani, n-am primit nici un leu de investitii. Dar ei platesc salarii unui lacatus, unui mecanic, unor muncitori care ar putea macar sa dea cu var, o data pe an, de Paste. Casa de Asigurari plateste spitalului din Oltenita 5 milioane de lei pentru fiecare caz tratat. Pentru cateva pastile, o ciorba lunga si o fasole de post, in camere cu 6 paturi... Cu bani mai putini, hotelierii de pe Litoral sunt obligati sa asigure apa rece si apa calda, asternuturi apretate, lumina in camere, ba sa mai faca profit si sa plateasca impozit. De altfel, zeci de spitale orasenesti sunt curate ca un pahar si se descurca in acesti bani. De ce face fata spitalul din Ramnicu Sarat, un oras asemanator Oltenitei, iar pe malul Dunarii, un milion de dolari pe an, cat incaseaza spitalul de la stat, nu ajung ca sa se mature in saloane? La intrebarea asta sa raspunda Casele de Asigurari si institutiile care controleaza banul public. Ministerul Sanatatii trebuie sa decida daca mentine spitalul deschis, pe principiul "merge si asa", sau daca aplica legea. Un calcul simplu arata ca e mai riscant pentru autoritati sa pastreze in functiune o astfel de bomba biologica. Raspunderea apartine celor ce au tolerat situatia si au ascuns gunoiul sub bandajele bolnavilor. Pana acum, nimeni n-a avut curajul sa inchida un spital pentru murdarie sau pentru ca nu are destui medici. Fie din considerente electorale, fie din alte interese, autoritatile locale au santajat Centrul cu formula "nu putem lasa locuitorii fara asistenta medicala". Iata ca dr. Daniela Bartos a rupt pisica, replicandu-le ca legea e lege. Cei din Oltenita vor primi 15 ambulante de ultimul tip, care vor duce pacientii la Bucuresti, in perioada cat spitalul orasenesc se inchide pentru igienizare. In locul unei bolnite, ei capata acces in spitalele Capitalei. Masura are si un efect pe termen lung. Reusita ei va accelera reforma sanitara. In Polonia, un spital orasenesc s-a inchis din primul an al Asigurarilor, pentru ca pacientii preferau spitalul municipal, mai bine cotat. De ce sa-i condamni pe romani sa zaca in "angrourile de bolnavi" rurale si orasenesti doar pentru a le tine pe acestea in viata? Dr. Bartos, "gospodina" sistemului sanitar, are o singura solutie, daca vrea sa treaca la curatenia generala: sa continue inchiderea spitalelor murdare.