America n-are timp de Romania

Nicholas Burns, ambasadorul SUA la NATO, a facut la Bucuresti ultima evaluare a tarii noastre inaintea summitului de la Praga, din noiembrie. La sfarsitul inspectiei, ambasadorul Burns a spus sec:

Nicholas Burns, ambasadorul SUA la NATO, a facut la Bucuresti ultima evaluare a tarii noastre inaintea summitului de la Praga, din noiembrie. La sfarsitul inspectiei, ambasadorul Burns a spus sec: "Romania ramane un candidat foarte puternic pentru aderarea la NATO (...), nici presedintele SUA si nici reprezentantii celor 19 state membre nu au stabilit inca tarile pe care le vor sustine in vederea aderarii la Alianta Nord-Atlantica". O fraza tip, pe care reprezentantul Washingtonului a rostit-o in capitalele tuturor celor 7 state care vor fi invitate in NATO luna viitoare. Romania a facut sfortari uriase in ultimul an pentru a obtine o atitudine favorabila din partea Statelor Unite. Ea ramane singurul candidat la aderarea la NATO care a trimis militari combatanti in Afganistan. Poate ca pentru SUA, in termeni strategici, efortul Romaniei nu inseamna mare lucru. Pentru Romania insa, care si plateste din propriul buget 30 milioane de dolari pentru mentinerea celor 400 de militari la Kandahar, este un efort considerabil. Romania a fost prima tara din lume care a semnat, in ciuda avertismentului primit din partea Uniunii Europene, acordul cu Statele Unite in privinta Curtii Penale Internationale. Bucurestiul a ramas apoi sa infrunte singur reactiile dure ale Parlamentului si Comisiei Europene. Romania, candidatul-problema la Uniunea Europeana, cel care primeste anual 640 milioane de euro, credite nerambursabile de la Bruxelles si, lucru esential, pentru relansarea economica a tarii, spatiul unde romanii au dreptul de libera circulatie, i-a enervat si dezamagit exact pe cei care au ajutat-o mai mult. Dupa 11 septembrie a devenit evident ca Statele Unite vor face o extindere cuprinzatoare a NATO in fostul bloc comunist. Mai mult, pana si Rusia a primit un statut special prin Alianta Atlantica. Cum extinderea este rezolvata de cel putin 8 luni de zile, Romania a incercat sa obtina din partea Statelor Unite un tratament privilegiat dupa Praga, care s-o individualizeze, daca nu in Europa, macar in plutonul celor 7 ce vor fi admisi in Alianta. Scurta declaratie a lui Nicholas Burns la Bucuresti contine in ea vestea buna ca Romania va fi invitata la Praga; dar si faptul ca Statele Unite nu vor acorda neaparat un tratament privilegiat Romaniei. Se dovedesc astfel diferentele de mentalitate si de abordare in politica externa dintre Bucuresti si Washington. America a spus clar ca, pentru a fi primit in NATO, trebuie indeplinite niste criterii ce se refera la democratie si economie de piata. Alte actiuni se inscriu in alt registru. De aceea, actiunile militare si diplomatice ale Romaniei, considerate la Bucuresti extraordinare, nu sunt privite la fel si peste Ocean. Romania a trimis militarii in Afganistan. Foarte bine, se poate spune la Washington. Acest lucru dovedeste hotararea Bucurestiului de a lupta impotriva terorismului, care ameninta America, dar si Romania. Romania a semnat acordul in privinta CPI, in pofida avertismentului Uniunii Europene. Foarte bine. A fost o optiune liber consimtita, iar consecintele pentru Romania nu sunt problema Americii. La Departamentul de Stat nu s-au destupat sticle de sampanie cand a semnat Romania, asa cum nu s-a sarbatorit nici cand a semnat Timorul de Est sau Tadjikistanul. In privinta CPI, America are o problema cu Europa, pe care o va rezolva intr-un mod direct, in nici un caz prin intermediul Bucurestiului. Romania este gata sa intre in razboi cu Irakul alaturi de Statele Unite chiar si fara o rezolutie ONU. Romania e gata sa puna la dispozitie spatiul aerian, porturile si aeroporturile. Pentru Romania ar putea fi o decizie dramatica. Pentru Statele Unite doar o decizie bifata. Daca Romania nu ar coopera, ar coopera Bulgaria. Daca nu ar coopera Bulgaria, ar coopera Tadjikistanul. Si daca nu, exista portavioanele americane din Golful Persic. SUA pur si simplu nu depind de Romania, chiar daca Bucurestiul considera uneori ca poate tropai alaturi de elefantul american. Interesul Statelor Unite pentru Romania, atat cat e, este in principal unul conjunctural, determinat de evenimentele din 11 septembrie. Asa este si interesul incomparabil mai mare pentru Pakistan, de exemplu. Asa cum a aparut, el poate sa si dispara. In noile relatii romano-americane, valentele politice si militare nu au si corespondent economic. Si dupa cum s-au asezat lucrurile, nici nu prea au cum sa aiba. Comertul Romaniei se desfasoara in proportie covarsitoare cu tarile UE. Tot de acolo vin si investitiile straine si, lucru esential, tot in spatiul european lucreaza sute si sute de mii de romani care aduc in tara intr-o luna mai multi bani decat investitiile americane in Romania in ultimii 12 ani. Invitarea Romaniei la NATO este, fara indoiala, un moment extraordinar in istoria noastra. El va consfinti apartenenta noastra la lumea civilizata. America insa nu va avea mai mult timp pentru noi. La rolul pe care il joaca SUA pe scena internationala astazi, nici nu ar avea cum sa aiba. Romania are vize pentru Europa, Romania are crestere economica, Romania intra in NATO. Ce mai are Romania de dovedit este in interior si nu in actiuni externe. Mesajul lui Burns la Bucuresti poate fi inteles astfel.