America are planuri mari cu noi

Invitarea Romaniei in NATO si vizita presedintelui Bush la Bucuresti sunt de acum puncte de referinta in istoria poporului roman. Sunt datele de la care se poate spune ca si in Romania a fost

Invitarea Romaniei in NATO si vizita presedintelui Bush la Bucuresti sunt de acum puncte de referinta in istoria poporului roman. Sunt datele de la care se poate spune ca si in Romania a fost inmormantat comunismul, ca s-a incheiat al doilea razboi mondial, ca ne-am intors in randul lumii occidentale. Temerile care ne-au tot incercat in ultimii ani se pot risipi. Romania nu va putea fi vreodata bombardata ca Iugoslavia vecina, Transilvania nu va putea fi rupta de tara, indiferent de masinatiunile iredentistilor din toata lumea, dictaturile din fostul spatiu sovietic nu ne mai pot ingrijora: nici amenintarile tip Lebed - in 24 de ore, armata a 14-a din Transnistria ajunge la granita de vest a Romaniei - nici maraielile lui Kucima, nedorit la reuniunea de la Praga. Euforia acestor zile ar trebui sa se risipeasca astazi, luni, 25 noiembrie, pentru a face loc calculului rece. In mod clar, Administratia Bush are planuri mari cu tara noastra. Presedintele SUA a pomenit la Bucuresti Romania ca pe "un pod spre noua Rusie" si a subliniat faptul ca tara noastra "va ajuta Alianta sa intinda mana cooperarii peste Marea Neagra". Presedintele Bush a dat de inteles si ce a discutat cu Putin vineri seara la Sankt Petersburg: "Rusia nu trebuie sa se teama de extinderea NATO. Rusia are nevoie de vecini linistiti si stabili ca Romania". In politica externa nimeni nu da nimic pe gratis. America e pregatita sa ofere mult Romaniei. "Orice pericol ar ameninta Romania, orice natiune va ameninta Romania, SUA si NATO vor fi de partea voastra", a spus Bush, iar acestea nu sunt vorbe goale, ci cuvinte scrise in Tratatul de constituire al NATO din 1949 de la Washington. Ce va cere in schimb America? Se poate crede ca Washingtonul are nevoie de sprijinul tarii noastre in lupta impotriva lui Saddam Hussein. Desigur ca America va saluta cooperarea Bucurestiului, dar nici campania impotriva Irakului, nici cea din Afganistan, nici cele care vor urma nu stau in sprijinul militar sau de alta natura oferit de Romania. Mai degraba interesul Americii fata de Romania are in vedere stabilizarea si intarirea granitei de est a spatiului euro-atlantic pentru ca de aici sa poata fi difuzate valorile occidentale spre state precum Ucraina, Belarus sau Republica Moldova si chiar mai departe, spre spatiul caucazian, care adaposteste mari rezerve de petrol, dar, din nefericire, si multi fundamentalisti. Vorbind de "noua Rusie" si "podul" pe care ar trebui sa-l asigure Romania, presedintele Bush ia in calcul pentru tara noastra o dimensiune strategica pe care toata lumea de la Titulescu incoace a ignorat-o, inclusiv Administratia Clinton in 1997, cand a refuzat admiterea Romaniei in NATO. De aceasta data nu mai este vorba ca Romania sa se foloseasca de antagonismele a doua blocuri. Acum, Romania ar trebui sa fie un punct de jonctiune intre lumea occidentala si noua lume ruseasca, atat de diferita astazi, dar care, in final, pot impartasi aceleasi valori. Se spune ca deschiderea pe care o arata America de astazi Europei de Est s-ar datora faptului ca Europa de Vest este nerecunoscatoare Americii. Se reproseaza ca Uniunea Europeana de astazi a uitat sprijinul american pentru blocarea "ciumei rosii" ce risca sa invadeze tot continentul si sprijinul pentru refacerea economica. Poate ca este asa. Romania este o parte a Europei si se va integra si in Uniunea Europeana, dar nu Romania trebuie sa judece disensiunile interoccidentale. Dupa 11 septembrie, Statele Unite par hotarate sa foloseasca inclusiv forta militara pentru a rasturna de la putere regimurile totalitare sau fundamentaliste din toata lumea. Asa cum s-a vazut, acestea sunt pepinierele terorismului. Europa se lasa mai greu convinsa sa schimbe regimuri cu forta. Pe fiecare caz in parte, mai greu sau mai usor, se va ajunge la un consens. De exemplu, la Praga, intre membrii NATO s-a intrunit practic consensul in privinta Irakului. Romania ar trebui sa aiba un alt rol in estul Europei. Ea nu va trebui sa porneasca la razboi impotriva lui Lukasenko, Kucima, Voronin sau Smirnov. Mai degraba SUA se gandesc acum la Romania ca la o tara ce ar putea deveni un model de urmat pentru cetatenii din aceste state si chiar pentru Rusia, de genul celui pe care-l reprezentau Germania de Vest sau Austria in timpul "razboiului rece" pentru intreg lagarul comunist. Mai mult decat integrarea in NATO, Romaniei i se ofera sa devina un cap de pod american in sud-estul Europei. Elita politica americana vrea acest lucru. La fel si majoritatea romanilor. Problema este daca si elita politica romaneasca vrea cu adevarat acelasi lucru. Ii vor impiedica oare NATO si SUA pe politicienii romani sa se comporte la fel ca pana acum? Sa opreasca coruptia, sa porneasca privatizarea, sa opreasca jocurile murdare impotriva intereselor tarii? Ambasadorul american Michael Guest, cel care a avut un rol important in aducerea Americii langa Romania, a solicitat, cum a venit la Bucuresti, liderilor romani sa indeplineasca anumite conditii pentru ca tara noastra sa fie invitata in NATO. Ce s-a ales de lista lui Guest vedem in fiecare zi. Acum, dupa Praga si vizita lui Bush, lucrurile nu mai pot continua la fel. Admiterea noastra in NATO trebuie ratificata. Pana acum nu a existat un precedent ca invitatia unui stat sa nu fie ratificata in Senatul SUA, cel care va da semnalul de ratificare parlamentelor celorlalte 18 tari din alianta. Nu dorim ca Romania sa creeze un precedent... O data primita in NATO, Romania se va bucura oricum de avantajele Aliantei, inapoi in "zona gri" nu ne vom mai intoarce. Este relevant cazul Ungariei, invitata in '97 in NATO. Ea nu si-a indeplinit angajamentele luate atunci, astfel incat astazi americanii au declarat ca, daca ar putea, ar scoate-o afara din Alianta. Or, acest lucru nu mai este posibil. Romania nu va avea in nici un caz pulsiuni care sa impiedice ratificarea. Ceea ce ar putea pierde insa Romania datorita clasei sale politice este cecul in alb al Americii. Poate ca de aceea, in tot ceea ce va face in continuare presedintele Bush, America ar trebui sa se considere aliata cu poporul roman, luandu-si actuala elita politica doar ca "tovaras de drum"...