Adrian Marcu: "Dintre toti jucatorii romani de la Quito, numai Razvan Sabau putea sa castige acel ultim meci"

Fara ca lumea sa-i acorde sanse reale, echipa de Cupa Davis a Romaniei a mers in Ecuador, la Quito, pentru a face istorie. Timp de patru zile, pentru ca cele cinci meciuri de cinci seturi au prelungit

Fara ca lumea sa-i acorde sanse reale, echipa de Cupa Davis a Romaniei a mers in Ecuador, la Quito, pentru a face istorie. Timp de patru zile, pentru ca cele cinci meciuri de cinci seturi au prelungit barajul pentru Grupa Mondiala cu o zi, ne-au oferit prilejul sa vedem la lucru o adevarata echipa de tenis a Romaniei, sa vedem niste jucatori care ne inspirau liniste si increderea ca vom castiga, totul bine strunit de calmul ardelenesc al capitanului nejucator Adrian Marcu: - Domnule Marcu, cum s-a vazut, de pe scaunul de capitan nejucator al echipei de Cupa Davis a Romaniei, meciul de la Quito? - A fost de departe cel mai greu meci pe care l-am avut vreodata, chiar daca ma asteptam la asa ceva si, in special, la un public galagios. Din fericire am avut puterea sa speram pana in ultima clipa ca vom castiga. Nu de altceva, dar aveam valoare sa invingem. - Stiu ca echipa Romaniei nu e la prima experienta sud-americana, pentru ca in urma cu cativa ani am jucat in Brazilia intr-o atmosfera la fel de incendiara. Asa se intampla in toata America de Sud? - Asa este mereu acolo, chiar daca pentru noi meciul cu Brazilia a fost putin diferit. Ei aveau atunci o echipa foarte buna si nu a fost un meci la fel de strans. Au fost si ei galagiosi, dar nu ne-au deranjat foarte tare. - Atat de rau a fost la Quito? - Foarte rau, si nu e vorba numai de galagie pentru ca pe asta, la un moment dat, jucatorii o suporta pentru ca se obisnuiesc cu ea. Era vorba de altceva. De fiecare data cand jucatorii se pregateau sa serveasca si chiar intre servicii, se gaseau doi-trei spectatori care sa sopteasca numele jucatorilor nostri suficient de tare incat sa fie auziti de baietii nostri. Lucru mai mult decat enervant. - De cele mai multe ori galagia si zgomotul erau provocate chiar de fratii Lapentti, care nu se sfiau sa intarate publicul, poate si pentru a mai castiga cateva secunde pretioase intre servicii. Este regulamentar ceea ce faceau ei? - Normal ca nu. Este o limita de timp, dar e foarte greu pentru arbitrii sa stea sa masoare timpul cu ceasul cand aveau in spate trei mii de spectatori. Si arbitrii sunt intr-o situatie dificila si fac si ei tot ce pot ca sa termine meciul fara incidente. In ultimul meci, arbitrii i-au dat lui Giovanni un avertisment pentru ca a depasit timpul, dar nu l-au anuntat la microfon tocmai pentru a pastra jocul fara incidente. Nu de altceva, dar poate va amintiti ca, acum 2-3 ani, meciul Chile - Argentina nu s-a mai terminat pentru ca spectatorii au aruncat cu scaune pe teren, s-au batut intre ei, iar jucatorii au scapat numai protejati de politie. Iar la noi, in ultima zi, fiind si luni dimineata, au lasat intrarea libera ca sa vina mai multa lume si au venit atat de multi care nu aveau nici o treaba cu tenisul, incat cei care aveau bilete s-au vazut lasati pe afara. Si arbitrii s-au temut. - V-am vazut protestand de cateva ori, dar fara prea mare vehementa. V-ati temut de reactia spectatorilor sau arbitrajul a fost corect si va multumeati cu decizia anuntata de arbitrul de scaun? - Regulamentul este destul de clar in tenis, in special in Cupa Davis, si poti sa-ti dai seama cand ai sansa sa castigi mingea aia, sau cealalta, dar cand el iti spune clar ca este aut si nici nu vrea sa coboare din scaun, atunci este clar ca nu are rost sa te certi cu el. De asta nu am protestat foarte tare si nu pentru ca mi-ar fi fost teama de public. - Nici jucatorii nostri, spre deosebire de cei doi frati Lapentti, nu au prea protestat, in mare parte si pentru ca nu i-ati lasat dumneavoastra. - Da, asa e, dar asta si pentru ca regulamentul prevede ca, in cazul in care ei au o nemultumire, atunci imi spun mie si doar eu pot sa ma cert cu arbitrul principal sau cu cel de scaun. Apoi, de multe ori, nu i-am lasat pentru ca ei, acolo pe teren, sunt foarte intaratati si pot sa vada o minge buna, dar de fapt ea sa fie aut. Or, daca eu am vazut ca a fost aut, nu mai are rost sa-i las sa verifice, sa protesteze si sa-i fluiere lumea. Nu ar face decat sa-si piarda concentrarea fara sa castige nimic in schimb. - La fiecare schimb de teren discutati foarte mult cu toti jucatorii nostri, iar lumea este curioasa sa stie ce le spuneati si ce va spuneau ei. Ca sa nu mai spun de masajele pe care le faceati fiecarui jucator, incat aveam impresia ca toti au crampe si acu'-acu' cedeaza... - Partea cu masajul este foarte simpla. Ii masam la picioare pentru ca tensiunea era foarte mare, si in nici un caz pentru ca aveau crampe musculare sau cine stie ce probleme. Jocul era foarte rapid, insa, viteza de reactie foarte importanta si era nevoie ca ei sa fie foarte bine pregatiti. Altfel, este foarte greu sa lupti impotriva unei arene intregi si atunci trebuie sa-i dai tot felul de indicatii: "vezi ca returul il dai numai pe dreapta, incearca si pe rever!" sau "fii mai atent cu primul serviciu!". Nimic special, dar este foarte important sa comunici cu jucatorii. Sa vorbesti cu ei tot timpul. - V-am vazut de cateva ori aratandu-i lui Victor Hanescu, si chiar juniorilor, sa se miste mult in terenul lor in momentul in care ecuadorienii urmau sa serveasca. Este acesta un truc al jucatorului de tenis prin care sa-i distraga atentia adversarului, pentru ca i-am vazut si pe fratii Lapentti facand acelasi lucru dupa aceea? - Nu e nici un truc, pentru ca nu era vorba, neaparat, sa il deranjeze pe adversar. I-am rugat sa se miste in teren pentru a pune presiune pe adversar, pentru ca daca se misca mai mult si adversarului ii este mai greu. Nu mai este la fel de linistit pentru ca trebuie sa hotarasca foarte repede, in fractiuni de secunda, unde sa dea mingea.. - Dupa atatea zile de antrenamente si cele cinci meciuri, puteti spune, pe scurt, cam care ar fi atuurile si punctele slabe ale fiecaruia dintre jucatori? - In cazul lui Victor mi se pare ca in momentul in care intra pe teren nu are suficient curaj. El are o valoare mult mai mare decat ceea ce arata. In meciul cu Nicolas, spre exemplu, in loc sa riste mult in retur a preferat sa puna acea minge peste fileu pe care Nicolas, ca si ceilalti adversari, o plesnesc pur si simplu. Ca sa ai rezultate deosebite trebuie sa ai si un dram de nebunie. Despre Razvan nu pot sa nu spun ca el trece acum prin cele mai bune luni din cariera sa. A reusit sa revina intr-un moment in care era foarte aproape sa renunte, iar incredere pe care a capatat-o i-a folosit enorm. Eu cred ca din toti jucatorii romani de la Quito, numai Razvan Sabau putea sa castige acel ultim meci. Pentru ca el are "nebunia" asta ca atunci cand meciul este foarte, foarte strans sa faca lucruri deosebite si sa riste extraordinar, cum a si riscat cu acele passing-shot-uri pe linie. Florin si Horia, in fine, au fost un dublu senzational cu acel curaj specific numai celor care au 18 ani. Fara sa se gandeasca ca pot sa piarda. De altfel, aceasta a fost si ideea noastra. Intrati acolo si jucati cat puteti mai bine. Pierdeti, castigati, nu conteaza. In plus, ei se completeaza foarte bine pe teren, pentru ca Florin face niste chestii senzationale in momente foarte grele, iar Horia il ajuta, cand este nevoie, cu servicii excelente sau cu vole-uri incredibile. Marele castig, in cazul lor, nu este, insa, punctul adus echipei noastre, ci faptul ca au reusit, in acel ultim set, sa faca fata presiunii. Au jucat fara greseala. Au fost perfecti.