Adevăruri de altădată:Interviu cu Sadoveanu

În „Vittel Journal” a apărut un interview luat directorului nostru politic, care se află în cură, în renumita staţiune franceză. Iată declaraţiile făcute de d. M. Sadoveanu: -
În „Vittel Journal” a apărut un interview luat directorului nostru politic, care se află în cură, în renumita staţiune franceză.
Iată declaraţiile făcute de d. M. Sadoveanu:
- În multe din cărţile mele am încercat să înfăţişez viaţa ţăranilor noştri în ceeace are ea caracteristic şi original.
- Operele d-voastră au fost traduse în franţuzeşte?
- Câteva din nuvelele mele au fost redate în franţuzeşte. Anul trecut, „Le Temps” a publicat în foileton unul din romanele mele: „Le coup de hache”(Baltagul).
- Care e politica dominantă a României?
- Politica ţării mele se orientează spre liberalism şi democraţie.
- Şi comunismul?
- Comunismul nu a prins rădăcini niciodată într-o populaţie ţărănească în proporţie de 80 la sută, individualistă şi care are un puternic instinct de proprietate.
- Îngăduiţi-mi, domnule Sadoveanu, să ating un punct de vedere mai particular, rugându-vă să vă daţi părerea asupra staţiunii noastre.
- Poate că este prematur să fac aprecieri asupra Vittel-ului, pe care doresc să-l cunosc în amănunţime. Deocamdată ceeace pot să vă spun e că mă bucur aci de o viaţă fermecătoare, de un tratament excelent şi că văd persoane foarte amabile în fruntea acestei splendide staţiuni.
Pentru moment, doresc doar să adresez toate mulţumirile mele d-lui Jean Bouloumie care continuă atât de frumos opera admirabilă a familiei sale. Mulţumesc deasemenea amabilului colonel Herbillon, care a binevoit să-mi fie călăuză în frumoasa dv. staţiune. Am găsit, în sfârşit, în persoana tânărului medic d. dr. Henry Martin, un serios şi devotat sfătuitor.
- Nu-mi rămâne decât să vă doresc un sfârşit de cură bun şi ca, întors în frumoasa şi nobila dv ţară, amintirea pe care o veţi păstra despre Vittel să vă îmboldească a vă reîntoarce cât mai repede cu putinţă.
(fragment dintr-un interviu cu Mihail Sadoveanu apărut în „Vittel Journal” şi preluat de Adevărul în 1937)




















































