Adevăruri de altădată : O dispută

Adevăruri de altădată : O dispută

Am reprodus două dintre articolele d-lui N. Iorga din „Cuget clar” asupra mea, pentru că părerile atât de definitive ale d-lui profesor meritau să fie răspândite cât mai mult în interesul purificării literaturii române.

Să nu se creadă, totuşi că sforţările sale s’au oprit aici; seria din „Cuget clar” a ajuns la al şaptelea articol. Spiritul rămâne însă acelaş: cumpănit, imparţial şi profund obiectiv.

O singură obiecţie aş avea de făcut, care nu tinde să-i surpe autoritatea ci, dimpotrivă, să i-o întărească. Părerile sale critice se bucură obşteşte de o autoritate morală atât de mare încât nu mai au nevoie de a fi sprijinite şi pe autoritatea altora cu mult mai puţin necontestată.

Într’o rubrică permanentă, cu titlul de „Şi alţii judecă aşa...” d. profesor adună cu toate acestea tot ce s’a scris împotriva mea în curs de treizeci de ani.

În numărul din urmă, de pildă, d. G. Tutoveanu, din Tecuci, publică o scrisoare, unde ţine să divulge motivul pentru care îl... «urmăresc de douăzeci şi cinci de ani cu o ură sălbatică şi oarbă», şi anume faptul că în acea epocă fericită a tinereţilor noastre, domnia-sa a lăsat să apară într’o revistă a domniei sale o dare de seamă nefavorabilă asupra unui volum al meu şi că aş fi rostit atunci la o cafenea nişte ameninţări memorabile ce s’au realizat peste un sfert de veac.

Nu cred să fi avut plăcerea de a-l fi cunoscut vreodată personal pe d. Tutoveanu, şi nu-mi amintesc de revista, articolul şi de fioroasa mea ameninţare; nu-i cunosc de cât producţiile literare, pe care mi le-a trimis în repetate rânduri, în vederea „Istoriei”, pe care ştia că o am în lucru.

Dar nu pentru d. Tutoveanu scriu aceste însemnări ci pentru d. N. Iorga, cu singurul scop de a-i exprima, cu tot respectul cuvenit, părerea că autoritatea sa nu are nimic de câştigat sprijinindu-se pe autoritatea fără acoperire a d-lor Al. Cabazan, Cocoş, Paul I. Papadopol, consilierul I. Molea, G. Tutoveanu şi alţi purificatori ocazionali ai literaturii noastre. ;

(articol publicat de Eugen Lovinescu în Adevărul, 1937)