Adevăruri de altădată

"An cu an, ceas cu ceas"

Fragment dintr-un interviu inedit cu pictorul Th. Pallady, realizat pentru "Adevărul literar şi artistic", în anul 1937, de Valer Donea.

"De mult voiam să-l văd de aproape pe maestrul Theodor Pallady, ale cărui pânze le admirasem de-atâtea ori, ca pe nişte lucruri rare, de preţ. Deoarece dumnealui e stabilit la Paris de mai bine de patruzeci şi şapte de ani, - unde are atelier şi e cunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi pictori români, - şi eu nu am mijloace să zbor când îmi place în străinătate, trebuia să aştept prilejul când maestrul vine în ţară ca să deschidă expoziţie, aici, în Bucureşti.

- Îl prind ca `ntr`o capcană, - mi-am spus. - N`are cum scăpa. Vrând-nevrând va trebui să stea de vorbă cu mine.

Ştiam că vânatul meu de preţ nu iubeşte reclama, puţin îi pasă de public şi de critică şi e … un original. Cel puţin aşa mă informaseră câţiva pe care-i întrebasem asupra lui. Astfel că am pornit la luptă cu oarecare teamă şi neîncredere. Voiu avea oare noroc?   

- N’aţi vrea să-mi spuneţi cum aţi început a picta? Probabil că de mic copil aveaţi darul coloarei.

Maestrul a zâmbit:

- Cred şi eu. Darul coloarei e înnăscut, nu-l poţi căpăta pe urmă.

- Vroiam să zic că desigur că din copilărie aţi început a colora.

- Din copilărie până la bătrâneţe. An cu an, ceas cu ceas, am lucrat, adăogând experienţă la experienţă, schimbându-mă necontenit.

- Şi aţi ajuns acum la o concepţie definitivă, la desăvârşire.

- Concepţie definitivă? Desăvârşire? Astea sunt vorbe. Un artist nu poate spune niciodată c`a ajuns la ţintă.

-  Nici vorbă... Vroiam să spun numai că aţi ajuns la o înţelegere a artei care vă convine temperamentului d-tră.

- A, da. Asta da. Dar nu se poate spune că ai ajuns la desăvârşire. Pictura e o artă extrem de dificilă, o artă precisă".