Acuzatiile fostului secretar al trezoreriei, Paul O'Neill - munitie oarba impotriva lui George W. Bush

In lumea politica americana, foarte rar se intampla ca un presedinte sa fie criticat de fostii sai colaboratori. Carti critice despre mandatul unuia sau al altuia dintre ocupantii Casei Albe au tot

In lumea politica americana, foarte rar se intampla ca un presedinte sa fie criticat de fostii sai colaboratori. Carti critice despre mandatul unuia sau al altuia dintre ocupantii Casei Albe au tot aparut si vor continua sa apara, insa atacuri directe formulate de unul dintre membrii echipei prezidentiale la adresa sefului statului nu sunt un lucru obisnuit. Presedintele George W. Bush a avut, insa, parte, de doi astfel de colaboratori care au "dezertat"; primul este fostul consilier David Frum, cel care se ocupa de redactarea discursurilor prezidentiale, autorul cartii "Omul potrivit: presedintia-surpriza a lui George W. Bush", in care actualul presedinte al SUA este infatisat ca un om rigid, marginit, bigot, cu pareri simpliste, unilaterale, lipsit de charisma si umor. Al doilea este un fost membru al cabinetului - singurul, de altfel, inlocuit in timpul guvernarii lui Bush jr. - fostul secretar al trezoreriei, Paul O'Neill. Republican de vaza care a facut parte din echipele presedintilor Johnson, Nixon si Ford, cu o cariera stralucita in domeniul privat si posesor al unei averi considerabile, O'Neill a fost cooptat in echipa lui Bush jr. de catre vicepresedintele Dick Cheney, cu care era bun prieten. Dupa doi ani in functie, a fost inlocuit de George W. Bush cu John Snow pentru ca s-a opus aplicarii actualei politici economice a administratiei, obiectand ca reducerea dobanzilor si cresterea deficitului bugetar al SUA vor avea efecte nefaste pe termen lung. A parasit Casa Alba fara zgomot si, spune el, fara resentimente. A plecat, insa, cu dosare amanuntite, continand inregistrarea, minut cu minut, a celor 23 de luni in care s-a aflat in functie. Toate aceste materiale i-au fost puse la dispozitie unui fost reporter de la "Wall Street Journal", Ron Suskind, laureat al premiului Pulitzer, si stau la baza cartii acestuia, intitulate "Pretul loialitatii: George W. Bush, Casa Alba si educatia lui Paul O'Neill". In afara discutiilor cu fostul secretar al trezoreriei si a documentelor furnizate de acesta, Suskind a discutat cu alte oficialitati de la Casa Alba, care i-au intregit, spune el, imaginea despre guvernarea lui George W. Bush. Cartea - aparuta astazi, la sfarsit de mandat prezidential si in plina campanie electorala - are toate elementele necesare unei adevarate "bombe" de presa. In afara descrierilor plastice ale actualului presedinte (care conduce reuniunile cabinetului "ca un orb intr-o camera plina de surzi") si a criticilor la adresa politicii fiscale, "Pretul loialitatii..." aduce o acuzatie grava care pune la indoiala credibilitatea lui George W. Bush si a intregii sale echipe. O'Neill afirma ca inlocuirea lui Saddam Hussein a constituit una dintre prioritatile lui George W. inca de la inceputul mandatului sau, cu mult inainte de atacurile teroriste de la 11 septembrie. Mai mult, fostul secretar al trezoreriei, care, in calitate de membru al cabinetului, a participat la reuniunile Consiliului Securitatii Nationale, sustine ca niciodata, la aceste reuniuni, nu s-a prezentat vreo dovada care sa ateste ca regimul irakian producea arme de distrugere in masa. Afirmatia se adauga altor acuzatii similare formulate de-a lungul ultimelor luni de diversi analisti sau oficiali, de la fostul sef al inspectorilor ONU in Irak, Hans Blix, la membrii think-tank-ului Carnegie Endowment for International Peace al carui raport, publicat saptamana trecuta, acuza administratia americana ca a atacat Irakul fara sa fi detinut informatii revelatoare privind armele de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein. Toate acestea pun guvernul american intr-o pozitie delicata pe plan international, insa nu sunt de natura sa dea o lovitura suficient de puternica candidaturii lui George W. Bush la propria sa succesiune. Toate sondajele de opinie indica faptul ca actualul presedinte american este atat de popular in Statele Unite, mai ales dupa arestarea lui Saddam Hussein, incat pare putin probabil sa mai intervina ceva care sa-i ameninte realegerea pentru un al doilea mandat. Paradoxal, desi este unul dintre cei mai ridiculizati presedinti americani din toate timpurile (a aparut chiar si un dictionar de "bush"- isme care ii contabilizeaza gafele), desi situatia din Irak cu greu poate fi descrisa drept "o victorie" pentru fortele coalitiei, desi pierderile americane in Irak continua sa creasca, George W. Bush are toate sansele sa ramana inca patru ani la Casa Alba. Pana si adversarii sai democrati par resemnati cu aceasta situatie.