26 octombrie 1955 - libertate, dupa un mileniu de istorie framantata

Ziua de 26 octombrie 1955 marcheaza data la care ultimele trupe sovietice paraseau Austria, dupa o lunga ocupatie postbelica. Este ziua in care tara de la estul Alpilor si-a asigurat statutul de

Ziua de 26 octombrie 1955 marcheaza data la care ultimele trupe sovietice paraseau Austria, dupa o lunga ocupatie postbelica. Este ziua in care tara de la estul Alpilor si-a asigurat statutul de natiune libera si neutra cu adevarat. Daca cei 48 de ani scursi de la acel moment pot parea prea putini pentru o tara avand o veche traditie in Europa, se cuvine mentionat ca ei vin dupa exact un mileniu de istorie marcata de framantari sociale si politice, dar si de impliniri grandioase. Prima atestare documentara a Austriei apare in anul 955, sub denumirea "Ostaricci". Istoria acestei regiuni se confunda in pragul celui de-al doilea mileniu cu razboaiele pentru suprematie ale dinastiei bavareze Babenberg asupra triburilor migratoare (in principal de huni si de germani, dar nu numai) ce au traversat in numeroase randuri zonele Alpilor de est si vestului Campiei Panoniei. Marca carolingiana stabilita de Carol cel Mare pe cursul Dunarii la sfarsitul secolului al VIII-lea gasea triburi de avari si slavi asezati pe teritoriul Austriei de jos, in Carintia si Stiria. Totodata, istoria consemneaza crestinarea locuitorilor din regiunea Alpilor de catre calugari irlandezi si scotieni. Desi a dus o abila politica de expansiune a regatului, dinastia Babenberg a supravietuit doar pana in scolul al XIII-lea. In 1278, Rudolf I de Habsburg il invinge pe Ottokar al doilea, un temporar ocupant al tronului dupa dinastia Babenberg. Rudolf I de Habsburg este primul rege al dinastiei care va creiona drumul Austriei prin istorie in urmatorii 640 de ani. Dinastia de Habsburg va extinde suprematia coroanei austriece pe aproape intreg continentul european, prin casatorii influente cu alte curti regale, aceste uniri ducand la importante mosteniri de pamanturi. Astfel, la sfarsitul secolului al XIV-lea, descendentul Curtii habsburgice, Filip, casatorindu-se cu mostenitoarea tronului Castiliei si Aragonului, va ajunge sa controleze Spania si posesiunile acesteia din Italia, Africa de Nord, precum si pe cele din Lumea Noua. In 1522, dinastia s-a despartit in doua linii ereditare, una hispanica, iar alta austriaca. In urma bataliei de la Mohacs din 1526, prin care Ferdinand de Habsburg a alipit la imperiu regiunea Boemiei si o parte a Ungariei, conflictul cu Imperiul Otoman, tot mai amenintator pentru curtile europene, era inevitabil. Secolele al XVI-lea si al XVII-lea inseamna o permanenta lupta de respingere a valurilor de atacuri ale Imperiului Otoman, ce culmineaza cu asedierea Vienei in doua randuri. Dincolo de numeroasele probleme pe care le presupune gestionarea unui imperiu vast, permanent amenintat de conflicte intre diferitele popoare din interiorul sau, dar si de atacurile puterilor vecine, regii casei de Habsburg fac fata si provocarilor renascentiste, reusind sa isi mentina suprematia la tron. Desi conducatorii habsburgici au ramas fideli credintei catolice, numeroase provincii din imperiu au fost afectate de curentul reformator al Europei renascentiste, convertindu-se la luteranism, religie tolerata, in general, de conducatorii curtii de la Viena. Numeroasele razboaie europene purtate de puterile secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea gasesc dinastia habsburgica in prima linie. Imperiul condus de Leopold I (1657-1705) cunoaste apogeul conflictului austriaco-otoman in 1683, cand Viena rezista unui indelungat atac. In plus, razboaiele din vest fac ca numeroase provincii sa fie alipite la teritoriul imperiului: Austria anexeaza Olanda spaniola, denumita ulterior Olanda austriaca (o mare parte a Belgiei de astazi), precum si ducatul milanez in nordul Italiei, ca si Neapole si Sardinia, in sudul peninsulei. Multe dintre aceste castiguri teritoriale vor fi ulterior cedate in favoarea unei mai bune stabilitati a Imperiului. Imparateasa Maria Tereza va pune bazele Austriei moderne, iar rascoalele interne ce urmeaza Revolutiei franceze conduc catre reformarea imperiului. In 1867, Franz Josef accepta crearea unei duble monarhii austro-ungare. Acest conglomerat se va dezintegra odata cu profundele prefaceri aduse de primul razboi mondial, declansat de asasinarea lui Franz Ferdinand, in iunie 1914, la Sarajevo. In 1916, dupa o domnie de 68 de ani, se stinge Franz Josef, la varsta de 86 de ani. Succesorul lui, Karl I, avea sa fie ultimul imparat al Austriei. Odata cu sfarsitul razboiului, la 11 noiembrie 1918, este proclamata prima republica a Austriei, redusa la dimensiunile unui stat mic, de la vastul imperiu de la inceputul razboiului. Ziua de 12 noiembrie este celebrata in Austria ca fiind Ziua Republicii. In 1938, Austria este inghitita (Anschluss) de Germania nazista, eveniment la care contribuie si presiunea puternicei instabilitati interne. In 1945, trupele Armatei Rosii ocupa si elibereaza Viena de sub regimul nazist, iar 27 aprilie marcheaza ziua celei de-a doua republici austriece. Cu toate acestea, statul austriac a ramas sub ocupatie sovietica inca 10 ani, pana la 15 mai 1955, cand Tratatul statului austriac certifica faptul ca Austria este un stat national independent si suveran. Adevarata si deplina victorie o va cunoaste Austria cinci luni si 11 zile mai tarziu, cand, la data de 26 octombrie 1955 (la un mileniu distanta de la prima atestare documentara), tara va fi eliberata de ultimele trupe sovietice. Austria va pune capat unei istorii agitate, in cursul careia a fost implicata in nenumarate razboaie si framantari, adoptand un statut de neutralitate pe scena internationala.