250 de ciocli se sfasie zilnic pe 70 de raposati

In fiecare zi, in Bucuresti mor circa 70 de oameni. De cum au inchis ochii, ei devin miza unei batalii pe viata si pe moarte. Oficial, orasul are 80 de firme cu obiect de activitate "pompe funebre"

In fiecare zi, in Bucuresti mor circa 70 de oameni. De cum au inchis ochii, ei devin miza unei batalii pe viata si pe moarte. Oficial, orasul are 80 de firme cu obiect de activitate "pompe funebre" sau subdiviziunea acestuia - "servicii de inhumare si incinerare corpuri umane si servicii conexe". Dar raportul de 0,8 "clienti" pe firma de ingropaciune se dilueaza naprasnic in momentul in care peste piata oficiala se suprapune "piata neagra a dricarilor", adica peste 150 de firme din Capitala si alte 30-40 care ataca dinspre comunele-satelit. "Orice tamplar care stie sa faca o cutie cu capac isi zice cioclu", se vaita Toni Neagoe, patronul firmei Anthony - ultimul drum. Sunt cosciugarii care atarna de clantele birourilor de stare civila, picheteaza cimitirele, te trag de maneca in mijlocul morgii, daca simt ca "ai patit necazul". Cele 55 de spitale cu morga din Bucuresti sunt sub asediul permanent al cioclilor-pirat, care lucreaza mana in mana cu asistentii anatomopatologi. In asemenea conditii de concurenta, nici "oficialii" nu-si mai permit sa lucreze curat. Dintre firmele inregistrate in Capitala, doar 24 si-au depus bilantul pe 2001. La suprafata, lupta ia forme grotesti. Lizeanu, Ghencea, 13 Septembrie s-au transformat in strazi ale cosciugului. Confruntate cu o reclama atat de agresiva, pana si firmele de lux au trebuit sa raspunda cu un capac scos la bordura. Cioclii cu magazine decente si masini funerare autorizate sanitar au ajuns sa-si planga de mila. "Se cara, dom'le, mortii cu remorca, cu duba sau pe portbagajul de pe Dacie. Si, pe deasupra, si cu sicriul descoperit... Pai, daca a avut omu' TBC sau vreo boala contagioasa? Dupa ce-l cari cu carca de la etaju' noua pana-n strada si au iesit vecinii sa pupe mortu', nu se imbolnaveste nimeni?", se intreaba Toni Neagoe. Nimeni nu respecta regula ca un mort de o boala infectioasa transmisibila nu poate fi transportat decat intr-un sicriu special, sigilat si cositorit. Normele din UE sunt extrem de dure. Nu ai voie sa duci mortii decat cu un dric autorizat. Este interzisa expunerea pe domeniul public a sicrielor, coroanelor, lintoliilor, crucilor si pietrelor funerare. La noi nici macar o lege a pompelor funebre nu exista. Infloreste, insa, comertul stradal cu produse funerare. La Obor se vand cosciuge la doi pasi de piata cu zarzavaturi. "Nimanui nu-i vine bine cand trece strada printre sicrie. Daramite sa stai acasa si cand te uiti pe geam sa dai cu ochii de cosciugele de pe gard!". In ce priveste preturile, sa te fereasca Dumnezeu de vreun necaz, ca te jupoaie cosciugarii de viu. Oamenii, intalnindu-se rar cu astfel de situatii-limita, nu stiu preturile pietei si incap pe mana snapanilor si a atarnatorilor de pe langa morgile spitalelor. Cu ajutorul de inmormantare dat de stat se poate face o ingropaciune simpla, dar decenta. Insa lumea nu stie si se da pe mana primului care-l trage cu nesimtire de maneca. Firmele specializate serioase din Bucuresti, care se ocupa de tot ceea ce inseamna un serviciu complet de inmormantare la modul civilizat, sunt, practic, sufocate de falsii antreprenori de pompe funebre. Romanul, sarac prin definitie, s-a obisnuit sa-si cumpere totul de la buticul din colt. Chiar si cosciugul, mai zice cioclul.