20 de zile fara dus, in pijamale murdare

Duminica, sapte prizonieri americani au fost gasiti la circa 100 kilometri nord de Bagdad, langa Samarra, pe drumul spre Tikrit. Informatia a fost furnizata americanilor de catre soldati irakieni,

Duminica, sapte prizonieri americani au fost gasiti la circa 100 kilometri nord de Bagdad, langa Samarra, pe drumul spre Tikrit. Informatia a fost furnizata americanilor de catre soldati irakieni, abandonati de superiorii lor, dupa cum a declarat, pentru "Washington Post", capitanul Neil Murphy. Cinci dintre ei, Edgar Hernandez, 21 de ani, Joseph Hudson, 23 de ani, Shoshana Johnson, 30 de ani (singura femeie din grup, bucatareasa, mama a unui copil in varsta de 2 ani), Patrick Miller, 23 de ani, si James Riley, 31 de ani, membri ai aceleiasi unitati din care facea parte si Jessica Lynch, sunt soldatii aratati de televiziunea irakiana imediat dupa capturare, in ziua de 23 de martie. Dupa aceea, nu s-a mai stiut nimic de soarta lor. Ceilalti doi, David Williams si Ronald Young, sunt pilotii elicopterului Apache, doborat in primul atac asupra Diviziei Medina a Garzii Republicane. S-a constatat ca doar doi dintre prizonieri, Shoshana Johnson si Edgar Hernandez, sunt raniti, la glezna, respectiv la umar. Cei sapte au povestit pe larg jurnalistilor de la "Washington Post" atat momentele de groaza pe care le-au trait intr-un loc in care "moartea pandea la fiecare colt" ("Am crezut ca nu-mi voi mai vedea niciodata sotia", a declarat David Williams), cat si felul in care au fost tratati si intervievati. Astfel, dupa ce le-au fost luate hainele si lucrurile personale, li s-au dat pijamale murdare, au fost hraniti cu orez, paine, apa, ceai si, uneori, carne de pui, au dormit pe jos, acoperiti cu paturi de lana, nefiindu-le permis sa iasa in curtea inchisorii, sa faca sport sau sa faca dus. Cu toate acestea, s-a avut grija ca prizonierii raniti sa fie supusi unui tratament medical, dupa cum a declarat Johnson: "Nu de putine ori, un doctor mi-a spus ca ei doresc sa ma ingrijeasca pentru a arata ca poporul irakian este unul uman... Apreciez grija care mi s-a acordat, dar stiu ca in spatele acesteia se ascunde si un motiv anume. Nu m-ar fi ajutat doar pentru a-si arata umanitatea". Prizonierii au mai relatat ca, desi, la inceput, irakienii s-au aratat duri si amenintatori, iar in momentul capturarii unii dintre ei au fost batuti, nu s-a recurs la tortura. Odata capturati, au fost inchisi in celule separate, neavand voie sa comunice; interogatoriile s-au desfasurat tot separat, fiind chestionati, printre altele, asupra amplasarii trupelor americane. Groaza s-a accentuat mai ales cand irakienii au plasat in interiorul inchisorii un tun, transformand locul intr-o tinta perfecta pentru avioanele americane, ale caror bombe au explodat in apropiere. In cele 20 de zile de detentie, au fost dusi in sase locuri diferite, cu fiecare "miscare" conditiile imbunatatindu-se, politistii irakieni in mainile carora s-au aflat in ultimele zile cumparandu-le cu banii lor hrana si medicamente. Oficialii de la Pentagon sunt hotarati sa continue cautarile celor disparuti sau luati prizonieri, mai ales ca din ce in ce mai multi irakieni sunt dornici sa le ofere informatii, dupa caderea regimului lui Saddam.