Turnătoriile "scânteiştilor" din reţeaua externă a Securităţii

au fost colegi: şi la facultate, şi la Scânteia. Şi corespondenţi de presă la acelaşi post - cel mai râvnit -, la Londra. Atât despre Rodescu, cât şi despre Plopeanu, un fost coleg, şi nu

au fost colegi: şi la facultate, şi la Scânteia. Şi corespondenţi de presă la acelaşi post - cel mai râvnit -, la Londra. Atât despre Rodescu, cât şi despre Plopeanu, un fost coleg, şi nu oricare, ci chiar fostul şef de protocol, Petre Zbârlea, a susţinut, fără probe, că ar fi fost "ofiţeri acoperiţi". Noi nu am găsit probe în acest sens. În schimb, am descoperit în arhivele Scânteii note informative, foarte multe, care ajungeau la Cadre, la CC şi la Securitate. De ce au făcut cei doi - şi nu numai ei - acest lucru? Soţiile celor doi scânteişti, acum decedaţi, spun că "era o obligaţie de serviciu".
"Cazul Rodescu" (2)
În urmă cu o săptămână, soţia fostului scânteist corespondent la Londra Liviu Rodescu, alias "Lordul, a susţinut, în apărarea soţului său, că atât angajamentul găsit de noi în "dosarul albastru", cât şi diversele note informative din mai multe dosare de problemă (dosare de protocol extern şi intern, dosarele plecărilor şi revenirilor în şi din străinătate, dosarele notelor de convorbiri) nu erau ceva ieşit din comun. "Aceste note informative ale soţului meu decurgeau din obligaţia legală a decretului 23/71 şi a HCM 18/72, care reglementează perfect relaţiile cu străinii, cât şi păstrarea secretului de stat. Adică, era o obligaţie pentru orice cetăţean român să se conformeze normelor legale. Nu era nimic inventat la Scânteia. Şi nici nişte sarcini care depăşeau limitele legii nu erau. Din contră, erau obligatorii!", ne-a declarat doamna Elena Rodescu. Nu contestăm punctul de vedere al soţiei fostului scânteist. Ne permitem doar să spunem că numărul notelor informative date de soţul său, fie la întoarcerea din ţară, din diverse deplasări în străinătate, fie în urma întâlnirilor cu cetăţeni străini mai mult sau mai puţin importanţi întâlniţi în România, era destul de mare.
"Informările" lui Rodescu
Dintre numeroasele informări semnate Rodescu, să ne oprim la o notă de 12 pagini, una dintre cele mai lungi, dacă nu cea mai lungă notă informativă găsită în dosarele de cadre ale Scânteii. Este o notă nedatată, scrisă de Liviu Rodescu la întoarcerea din Suedia, unde a fost invitat de ziarul "Ny Dag", organ al Partidului de Stânga - comuniştii din Suedia. În cele 12 pagini dactilografiate, Rodescu prezintă cu lux de amănunte toate convorbirile avute apăsând pedala pe laudele aduse de reprezentanţii comunişti suedezi lui Ceauşescu şi altor nomenclaturişti comunişti români. "Ulterior, la sediul partidului, am avut o convorbire cu Bo Hammar, membru al Biroului Politic al PSC din Suedia şi, totodată, membru al colegiului editorial al ziarului "Ny Dag"(...). El, personal, nu va uita faptul că tovarăşul Nicolae Ceauşescu a găsit atunci (n.r. - în aprilie '77, când tovarăşul suedez a venit în România) timp să-l primească şi nu va uita preţioasa convorbire avută. Rămâne, de asemenea, recunoscător tovarăşilor Andrei Ştefan şi Ghizela Vass şi roagă să li se transmită salutările sale calde, tovărăşeşti", scria Rodescu în notă. Este de precizat că această notă a fost trimisă la CC al PCR, secţia Externă, aşa cum rezultă din sublinierea de pe prima pagină făcută de o mână nevăzută. Poate sublinierea unui cadrist, poate a unui securist. Pentru că, aşa cum erau legile vremii, astfel de note nu puteau să fie străine Securităţii, care, de fapt, le comanda şi la gestiona. Potrivit legilor în vigoare.
Cazul Plopeanu şi "notele informative"
Şi scânteistul Plopeanu a lăsat moştenire, în dosarele de cadre investigate de noi, numeroase note informative. Nicolae Plopeanu a fost, ca şi Rodescu, corespondent la Londra. Rodescu a fost la post în perioada 1964-1970, revenind în ţară, întâmplător sau nu, imediat după defectarea, în '69, a superspionului Iacobescu (din "reţeaua Caraman"), la Londra. Lui Rodescu i-a urmat, la Londra, Nicolae Plopeanu. Şi acesta a rămas la post tot şase ani, fiind retras subit, în urma defectării unui scânteist de la Paris: Paul Diaconescu. Aşa cum am mai scris de câteva ori, defectarea lui Diaconescu a însemnat un adevărat cutremur, nu numai în lumea presei, ci şi în cea a sferele înalte ale partidului şi Securităţii. Ceauşescu, turbat de mânie, ca de fiecare dată când avea loc o "defectare majoră", a dat ordin să fie retraşi toţi corespondenţii externi atât din Vest, cât şi din Est. În numărul următor vom prezenta lista completă a scânteiştilor retraşi de la post din cauza "cutremurului Diaconescu". Deocamdată, vom prezenta punctul de vedere al soţiei lui Plopeanu, nu foarte diferit de cel al soţiei lui Rodescu. Şi, fără comentarii, mai multe note informative date de Plopeanu, în ţară, celor de la cadre, de la partid, de la Securitate.
Telefon de la Securitate: "Vă rog frumos, vedeţi ce puteţi să aflaţi de la ăsta!"
"Toată lumea a făcut treaba asta. Soţul meu însă nu se ducea să spună:
Cutare coleg a făcut şi a dres!
. Nu cred că a făcut aşa ceva", zice Florica Plopeanu, soţia fostului corespondent al Scânteii la Londra, Nicolae Plopeanu. Întrebată, direct, dacă ştie că soţul său a dat astfel de note şi, eventual, de ce, Florica Plopeanu spune: "Da, dar asta nu înseamnă că a turnat... Era obligat, cum să vă spun?! Să zicem că era o recepţie undeva. Şi soţului meu i se dădea telefon de la Securitate şi i se spunea:
Vă rog frumos, vedeţi ce puteţi să aflaţi de la ăsta, care să ne intereseze pe noi, de la Securitate. Şi atunci, bineînţeles, că făcea o notă informativă... V-am zis, cred că toată lumea făcea treaba asta. Nu făcea soţul meu despre colegi, despre aia, despre aia. Ci doar despre faptul că s-a întâlnit cu cutare şi a discutat asta şi asta, şi asta! Adică o relatare despre ce discutau atunci când se întâlneau. Dar trebuie să ştiţi că nu era cineva care se întâlnea cu străini şi să nu dea o notă la Securitate! Sigur că erau şi în Scânteia, dar eu nu-i ştiu pe toţi... Asta nu-mi închipui că este considerat că a fost securist. Toată lumea făcea treaba asta!
".
Plopeanu, cu Pacepa şi Ceauşescu, la Londra
"Soţul meu nu a avut niciodată pe cineva care să-l susţină neapărat. A fost numit pentru că a fost competent. Spre exemplu, când a fost numit la Londra, noi eram la Belgrad şi, într-o zi, tovarăşul, mă rog, domnul Corbu, a dat un telefon acasă la noi şi a zis:
Pregătiţi-vă bagajele, că în câteva săptămâni plecaţi la Londra!
. Între timp, soţul meu a venit la Bucureşti ca să semneze scrisorile de acreditare, eu a trebuit să rămân ca să termine copilul şcoala, fiica noastră care era la Liceul francez la Belgrad şi care a încheiat anul şcolar mai repede şi am venit cu ea în Bucureşti ca să-şi dea examenele de diferenţe pe care le dădea în fiecare an, pentru materiile care nu le făcea acolo. Pe urmă, fiica mea (n.r. - acum având un înalt rang diplomatic în MAE) a continuat studiile la Liceul francez din Londra, care era fantastic de scump pentru punga noastră, după care a trecut la un colegiu englez, până am plecat definitiv de acolo", spune soţia fostului scânteist, Nicolae Plopeanu, decedat anul acesta, pe 4 martie, în urma unui anevrism aortic, "precum a avut şi domnul Brucan", zice doamna Plopeanu. Soţia fostului corespondent de presă dezvăluie şi motivul retragerii soţului său de la post. "În '76, toţi corespondenţii au fost retraşi din cauza defectării lui Diaconescu care, în loc să vină acasă, a rămas în Suedia. Eu aşa ştiu, că toţi corespondenţii din străinătate au fost atunci retraşi: soţul meu, de la Londra, alţii de la Roma, Atena, de la Belgrad, Berlin, Rio sau din Brazilia, şi de peste tot, atât din ţările capitaliste, cât şi din cele socialiste. Toţi corespondenţii, din toate ţările. S-a înfuriat Ceauşescu şi a zis:
Toţi corespondenţii de presă să vină în ţară!
. Nu ştiu ce gândea Ceauşescu, dacă era speriat, dacă era doar furios sau ce altceva gândea, dar, în orice caz, toată lumea a fost chemată în ţară, adică tot ce a fost corespondent: în Cuba, peste tot... Atunci mi se pare că a rămas şi Alexandroaie (n.red. - apoi la Europa Liberă) la Washington. Nu a mai fost un al treilea val de retrageri, pentru că, după retragerea soţului meu nu au mai fost corespondenţi. Vă spun sigur că nu mai existau corespondenţi când a rămas Pacepa, pentru că, în '78, soţul meu a fost cu Pacepa la Londra, când Ceauşescu a fost primit de regină (n.r. - doamna Rodescu susţine şi dânsa că soţul, Liviu Rodescu, a fost cu Ceauşescu la Londra). El s-a dus la Londra pentru că avea foarte multe relaţii, relaţii bune, de pe vremea când a fost corespondent şi toţi aveau nevoie pentru că vizita aceea fusese băgată pe gât, deşi Casa Regală îşi programează vizitele pe câţiva ani înainte, dar Ceauşescu a vrut atunci şi s-au dus, s-au milogit de oamenii ăia şi au zis:
Nu se poate, nu avem cum!
. Pentru că tot ce avea regina era planificat. Iar Ceauşescu a zis:
Să mă primească oricum, pentru că nu am nevoie să mă plimb acolo cu caleaşca, pentru că sunt sătul cât m-am plimbat când eram mici cu căruţa cu boii lu' tata!
".
Evident, soţia lui Plopeanu spune: "Sub nicio formă, soţul meu nu a avut nicio treabă cu Securitatea!".