Romanii nu doneaza organe nici morti

In ultimii 5 ani, la Clinica de Urologie si Transplant Renal din cadrul Institutului Fundeni din Capitala au fost efectuate 300 de transplanturi de rinichi. Prof. dr. Ionel Sinescu, seful clinicii, a

In ultimii 5 ani, la Clinica de Urologie si Transplant Renal din cadrul Institutului Fundeni din Capitala au fost efectuate 300 de transplanturi de rinichi. Prof. dr. Ionel Sinescu, seful clinicii, a avut amabilitatea sa ne ofere mai multe amanunte despre acest gen de interventii. - Domnule profesor, de cand se efectueaza transplanturi renale la Institutul Fundeni? - Primul transplant din clinica si din tara a fost efectuat pe 13 februarie 1980, de prof. dr. Proca. Pana in 1997, echipa profesorului Proca a realizat 45 de transplanturi, toate de la donatori in viata. Prima recoltare de multi-organe (rinichi si ficat) s-a realizat la Fundeni in iunie 1997 si tot atunci am efectuat primul transplant renal de la un donator aflat in moarte cerebrala. Tot in cadrul clinicii noastre, s-a realizat, in 1999, primul transplant renal la copil. Astfel, din iunie 1997 pana in iunie 2002, la Fundeni au fost efectuate 300 de transplanturi renale. Cu o rata de 60 de transplanturi pe an, clinica are cea mai densa activitate, indicele de functionare al grefelor fiind de 92 la suta. Cele mai multe transplanturi, 85 la suta, au fost realizate cu rinichi de la donatori in viata (rude) si numai 15 la suta cu rinichi de donatori aflati in moarte cerebrala. - Ce ar trebui facut pentru ca numarul donatorilor aflati in moarte cerebrala sa creasca? - In primul rand, cadrele de la serviciile de terapie intensiva din tara ar trebui sa declare pe criterii medicale, conform legii transplantului, toti potentialii donatori aflati in moarte cerebrala. Daca donatorul nu are nici un fel de afectiuni, atunci coordonatorul programului de transplant discuta cu familia acestuia. Familiile si-ar da mai usor acordul daca ar fi mai informate. Donarea este un act generos, strict umanitar, fara nici un fel de remuneratie sau recompensa. In ciuda durerii rudelor ca au pierdut pe cineva drag, apartinatorii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca prin donare o parte din cel care a decedat va continua sa traiasca. In plus, in acest fel se salveaza alte vieti. Pentru a creste procentul de acceptare a donarii, poate ca ar fi necesar un nivel mai bun de instructie al populatiei. La acest aspect, o contributie covarsitoare o poate avea Biserica, dar si presa si corpul medical din spitale. - Exista dotarea necesara in toate sectiile ATI din tara? - Nu toate aceste sectii au aparatura necesara mentinerii functiilor vitale ale unui potential donator aflat in moarte cerebrala. Dar, noi am desemnat deja unele spitale din tara care ar putea face acest lucru. Din pacate, nu toate echipele de reanimatori declara aceste cazuri. In Spania, 99,2 la suta din donatorii de organe sunt pacienti aflati in moarte cerebrala. Rata mare de acceptabilitate se datoreaza si influentei Bisericii. - Cati pacienti care au nevoie de transplant de rinichi se afla pe lista de asteptare in clinica dvs.? - In prezent, 550 de pacienti sunt inscrisi pe lista de asteptare. Din nefericire, din cauza numarului mic de donatori si a faptului ca nici o ruda nu a fost compatibila cu acestia, unii pacienti vor fi exclusi de pe lista. Desi s-au cheltuit bani pe investigatii deosebite pentru a fi tipizati, lipsa unui organ compatibil a dus la agravarea starii de sanatate a acestor pacienti, astfel incat transplantul nu mai poate fi efectuat. Ei au afectiuni cronice si evolutive, dializa neputand suplini toate functiile rinichiului. Ideal, pentru toti pacientii care au nevoie de transplant ar fi sa se gaseasca donatori in moarte cerebrala.