Fizioterapia, în spondilita anchilozantă

Dr. Gigi Teodoru, şef secţie BFT la Spitalul Militar Central

Spondilita anchilozantă este o boală cronică, inflamatorie, cu caracter autoimun, care afectează articulaţiile şoldului şi ale femurului, dar şi pe cele dintre vertebre, dintre acestea şi coaste.
Durerea apare din cauza inflamaţiei, dar şi mecanic, prin contractura musculară reflexă. Din punct de vedere funcţional, se produce anchiloza coloanei, ce poate afecta chiar şi activitatea respiratorie sau cardiovasculară.
Programul de recuperare urmăreşte stoparea procesului inflamator şi caută să împiedice accentuarea încovoierii coloanei, prin exerciţii de întindere a muşchilor paravertebrali, mobilizarea umerilor, şoldurilor, coloanei cervicale. Se fac exerciţii de respiraţie şi se exersează poziţii corectoare.
Procedeele fizicale - termoterapia, electroterapia, masajul - pregătesc terenul pentrul programul kinetic. Este utilizat masajul clasic, în scop analgetic, decontracturant, urmat de mobilizarea articulaţiilor intervertebrale şi întinderea grupelor musculare. Termoterapia presupune aplicaţii de parafină, baie de lumină, nămol cald, diatermie cu unde scurte, ultasunete, hidrotermoterapie prin baie generală caldă (36-37 de grade Celsius) sau baie hipertermă (3839 de grade Celsius), urmată de duş subacval. Uneori se foloseşte duşul-masaj în cadă simplă sau cadă "treflă". De asemenea, electroterapia are efect antiinflamator, antialgic şi decontracturant şi face parte din terapia fizicală. Kinetoterapia se adresează grupelor musculare paravertebrale, muşchilor respiratori şi musculaturii centurilor şi are ca obiective ameliorarea supleţei segmentelor restante funcţional prin exerciţii de alunecare, rotaţie, exerciţii de respiraţie ş.a.