Ce este holera, ce simptome are și cum se transmite boala care a dispărut de 30 de ani din România
0În contextul situaţiei generate de ruperea barajului de la Nova Kahovka, Ucraina, tot mai multe voci spun că există posibilitatea apariției cazurilor de holeră.
Holera este o boală infecţioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de o bacterie: vibrionul holeric (serogrupurile Vibrio cholera O1 varianta Tor şi O139), care se transmite pe cale fecal-orală.
"În România, nu s-au mai înregistrat cazuri de holeră în ultimii 30 de ani. Perioada de incubaţie se încadrează între câteva ore până la 5 zile, de obicei 2-3 zile", spun specialiştii Institutului Național de Sănătate Publică.
În majoritatea cazurilor infecţia este asimptomatică sau determină diaree uşoară. În formele severe, boala debutează brusc, primele semne clinice fiind: diareea apoasă severă nedureroasă (scaune cu aspect de apă de orez), greaţă, vărsături severe precoce. Purtătorii asimptomatici pot transmite infecţia.
În cazurile netratate, holera poate pune în pericol viaţa oamenilor prin apariţia deshidratării, acidozei, colapsului circulator, hipoglicemiei şi reprezintă o urgenţă medicală necesitând tratament imediat.
"Apa este de obicei contaminată cu fecalele persoanelor infectate şi ea însăşi poate contamina, atât direct, cât şi prin intermediul alimentelor. Contaminarea apei potabile se poate produce la sursă, în timpul transportului, în timpul depozitării sau la domiciliu. Produsele alimentare pot fi, de asemenea, contaminate prin mâinile murdare, în timpul pregătirii sau în timpul mesei. Băuturile preparate cu apa contaminată sau cu gheaţă din comerţul stradal, legumele şi fructele "reîmprospătate" folosind apa netratată au fost incriminate ca vehicule în transmiterea holerei.
Este necesară o doză mare de bacterii ingerate pentru a provoca infecţia la un adult sănătos, întrucât bacteria este distrusă de acidul clorhidric din stomac", mai arată specialiştii INSP.
Recomandările preventive de care fiecare persoană poate ţine cont sunt: consumul de apă din surse sigure, evitarea consumului de gheaţă din surse nesigure, consumul de alimente bine preparate termic, în special fructe de mare, crustacee, spălatul frecvent al mâinilor.
Ce alimente de pe litoral pot transmite vibrionul holeric și în ce condiții
Prepararea termică a produselor din mare şi respectarea condiţiilor de igienă elimină orice posibilitate de a contacta vibrionul holeric, explică, pentru Agerpres, medicul şef al DSP Tulcea, Adriana Argetoianu.
„Din perspectiva alimentelor ce pot fi contaminate, s-a demonstrat că stridiile pe care le consumi crude, fără tratament termic ar avea un potenţial risc de transmitere a vibrionului holeric. Sau crustaceele, fructele de mare care la noi, cele specifice zonei noastre, oricum suportă un tratament termic. Prin tratament termic, se distruge foarte repede vibrionul holeric. El este foarte sensibil la dezinfectante, la clor. De asemenea, aciditatea, pH-ul acid al sucului gastric, în mod normal distruge vibrionul holeric. Persoanele care consumă sau au un tratament cu pansamente gastrice, cu alcalinizante ar putea avea o oarecare predispoziţie", a afirmat Argetoianu.
Medicul şef al DSP Tulcea subliniază însă că „respectând normele de igienă personală nu există niciun risc”.
Prima pandmie de holeră
Prima pandemie de holeră (1817 – 1824), cunoscută şi sub numele de pandemia asiatică de holeră, a început în apropierea oraşului Calcutta şi s-a răspândit în Asia de Sud-Est până în Orientul Mijlociu, Africa de Est şi coasta Mediteranei și a făcut sute de mii de victime.
O teorie avansată de istorici susţine că mişcarea personalului armatei britanice pe teritoriul Indiei şi în alte ţări din Asia de sud a contribuit la extinderea pandemiei. Pelerinii hinduşi transportau holera în subcontinent, aşa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori, dar trupele britanice au transportat-o peste ţară către Nepal şi Afganistan. Navele şi comercianţii au transportat oameni cu boala până la ţărmul Oceanului Indian, din Africa până în Indonezia şi din nord până în China şi Japonia.
Carol Davila, medicament împotriva holerei
Cunoscut drept părintele învăţământului medical superior din România şi reformatorul sistemului românesc de sănătate, Carol Davila a realizat în 1849 un medicament foarte eficient în combaterea holerei.
Medicamentul a fost folosit cu succes pe zeci de mii de oameni, Carol Davila fiind premiat pentru realizarea sa atât de către Imperiul Otoman, cât şi de către statul francez.
Fiind şi un excepţional chimist, a realizat un medicament extrem de eficient în combaterea bolii, doctorie care a intrat în istoria medicinii şi a farmaciei cu denumirea de Picăturile lui Davila (sau tinctura antiholerică).
Tinctura realizată de către Carol Davila, pe lângă extracte naturale din câteva plante - are la bază un ingredient „vedetă” al secolului 19: laudanumul. Recomandat pentru uşurarea durerilor încă din secolul 16 de către alchimistul Paracelsus, laudanumul – o tinctură de opiu – rămâne puţin utilizat până când, în a doua jumătate a secolului 17, medicul englez Thomas Sydenham (1624–1689) impune în atenţia lumii medicale şi a bolnavilor, o substanţă pe bază de opiu, pe care şi el o numeşte laudanum, dar care nu este aceeaşi cu cea a lui Paracelsus. În secolul 19, laudanumul intra în componenţa multor medicamente şi era folosit pe scară largă pentru combaterea holerei şi a dizenteriei.
Se încarcă comentariile...
