Bolnavii de hepatită aşteaptă tratamentul şi doi ani

Aşteptarea peste măsură, o complicaţie pe care sistemul de sănătate din România le-o oferă şi bolnavilor de hepatită

În România, există două milioane de pacienţi cu hepatita B sau C. Mii de bolnavi aşteaptă luni, chiar ani, pentru tratament, atrag atenţia specialiştii de Ziua Mondială a Hepatitei, marcată în această sâmbătă.

România este ţara cu cel mai mare număr de persoane infectate cu virusul C din Europa, cu un milion de bolnavi aproximaţi. Tot atâţia români sunt infectaţi şi cu virusul hepatitic B.

Teoretic, tratamentul pacienţilor cu hepatită este acoperit de stat. „Dar listele de aşteptare sunt lungi. Un bolnav poate intra pe tratament după cel puţin şase luni şi cel mult doi ani de la înscrierea dosarului la casa judeţeană de asigurări", subliniază Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia
Pacienţilor.

La nivel naţional, 4.000 de pacienţi cu hepatita C primesc de la stat tratament combinat cu interferon şi cu ribavirină. Iar pe listele de aşteptare sunt încă 2.500, potrivit datelor acordate de compania farmaceutică MSD România.

Ce şanse au bolnavii în timp ce aşteaptă? „În majoritatea cazurilor, hepatita nu este o boală care evoluează imediat, ci în ani. Toţi bolnavii de pe liste sunt luaţi în evidenţă de un medic, fac analize regulat, primesc tratament de susţinere", explică Laura Iliescu, medic primar de medicină internă în cadrul Institutului Clinic Fundeni, Bucureşti.

O singură şansă pentru pacienţi

Probleme apar în momentul în care pacientul nu răspunde la tratamentul clasic, aşa cum se întâmplă deseori în cazul bolnavilor de hepatita C. Regula este că „tratamentul de la stat se acordă o singură dată", spune medicul Laura Iliescu. Pentru astfel de pacienţi, la care tratamentul clasic nu a mers, ar putea funcţiona noile terapii. Dar „pacienţii români nu au acces gratuit la tratamente din noua generaţie care le-ar spori şansele de supravieţuire şi le-ar îmbunăţăţi considerabil calitatea vieţii.

Un tratament nou ar fi tripla terapie, care creşte cu 25% şansele de vindecare ale pacienţilor, dar mai sunt şi alte medicamente care sunt disponibile pacienţilor europeni din 2007, în timp ce în România încă nu se află pe listele medicamentelor compensate", afirmă Cristian Luţan, director executiv adjunct al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente.

Programele gratuite ale firmelor farmaceutice

O şansă pentru pacienţii rezistenţi la terapia clasică ar mai fi programele gratuite ale companiilor farmaceutice, şi acestea cu număr limitat însă. Această şansă a avut-o şi Dorina Zidărescu, de 57 de ani, din Ploieşti. În 2008 a descoperit că are hepatită virală de tip C, grad de fibroză III, contractată probabil în urma unor operaţii. „Am primit tratamentul cu interferon la şase luni după înscrierea dosarului, însă viremia mi-a crescut în loc să scadă. Iar o altă şansă la tratament nu mai aveam", spune Dorina Zidărescu. Doctorul ei de familie avea cunoştinţe despre un program prin care pacienţii se puteau înscrie pentru un medicament nou pe piaţă.

Noua moleculă este recomandată la nivel internaţional persoanelor rezistente la combinaţia clasică de interferon şi ribavirină. Iar Dorina a intrat pe tratament. Mai are câteva luni până să-l finalizeze, dar tratamentul merge bine, viremia a scăzut mult. „Uneori, sunt nervoasă fără motiv, mă simt mai rău, dar sunt stări normale. Cei de lângă mine mă înţeleg, pentru că am avut grijă să le explic ce am", mai spune pacienta.

2020, anul de vârf epidemiologic

Specialiştii români în epidemiologie estimează că în 2020 se va atinge vârful cazurilor de hepatita C, în urma acumulării pacienţilor infectaţi înainte de 1989, atunci când nu se foloseau ace sterile în spitale. Acestor bolnavi li se adaugă persoanele nou infectate, care se droghează sau cele care au apelat, în ultimii ani, la piercinguri şi la tatuaje în cabinete necertificate.

Infecţiile cu virusurile hepatitice B şi C se transmit rapid, pot evolua în tăcere (doar 30% din bolnavi au simptome) şi pot da complicaţii severe, până la pierderea funcţiei hepatice. De exemplu, în cazul infecţiei cu virusul C, simptomele apar când boala a evoluat deja în ciroză. Adică ficatul are leziuni permanente, care cresc riscul de cancer. Odată instalată ciroza, pericolul de insuficienţă hepatică este foarte mare, singura şansă în acest caz fiind transplantul.

„Cei mai mulţi pacienţi de pe listele de aşteptare pentru transplant hepatic sunt persoane care au fost infectate cu virusul B sau C. În cazul virusului B, există o şansă foarte mare ca infecţia să nu mai apară după tratamentul care se face înainte de transplant", explică medicul Irinel Popescu, şeful Centrul de Transplant Hepatic din cadrul Institutului Clinic Fundeni. Situaţia nu stă la fel în cazul infecţiei cu virus C.

„La persoanele cu hepatită C care au primit transplant, chiar dacă viremia nu mai e detectabilă, există riscul de reinfectare. În acest caz, şi ficatul nou este infectat şi este nevoie de un al doilea transplant. Sunt cazuri în ţară în care s-au făcut şi două transplanturi aceleiaşi persoane", adaugă medicul
Irinel Popescu.

Virusul B, mai contagios de 100 de ori decât HIV

Virusul hepatitic B se transmite uşor prin sânge, lichid seminal şi prin lichide corporale (chiar şi prin lacrimi!). „Riscul de transmitere a virusului HIV prin injectare, transfuzie, înţepare este de 0,3 %. În comparaţie, riscul de transmitere a virusului hepatitic B este de 30%", subliniază Ana-Maria Schwei­tzer, director executiv al Fundaţiei Baylor Marea Neagră, ONG care derulează programe de testare gratuită pentru virusurile hepatitice.

Vestea bună: aproximativ 94% din persoanele infectate după vârsta de 5 ani elimină natural virusul din organism. Copiii au un risc mai mare de a purta infecţia în corp. Astfel, 90% din copiii contaminaţi la naştere riscă să dezvolte o hepatită B cronică.

C, risc mai mic de contaminare

În contrapartidă, riscul de infectare cu virusul C în urma unei înţepături cu un ac contaminat este mai mic, de 3%. Virusul C se transmite strict prin contact cu sângele contaminat.

„Virusul C s-a transmis prin transfuziile de dinainte de 1995. Sub 10% din bolnavi au fost contaminaţi în urma unui raport sexual neprotejat, 5-8% au luat infecţia la naştere, de la mamă. Restul, în timpul operaţiilor chirurgicale, în urma unui tatuaj, piercing, a folosirii drogurilor", explică medicul Laura Iliescu. Riscul de contractare a virusului C creşte cu 20% pentru fiecare an de toxicomanie, de exemplu.

"Pacienţii români nu au acces gratuit la tratamente din noua generaţie care le-ar spori şansele de supravieţuire. Un tratament nou ar fi tripla terapie, care creşte cu 25% şansele de vindecare.''
Cristian Luţan Asociaţia Română a  Producătorilor Internaţionali de Medicamente

"Este şi vina mea, am amânat să-mi fac analizele. Mă simţeam rău din 2007, cu stări de oboseală, dar de abia în 2008 am fost la un control.''
Dorina Zidărescu pacientă cu hepatita C

Cum evoluează boala după contractarea virusului

Hepatita virală este o afecţiune inflamatorie a ficatului, care are două stadii. În prima perioadă, de infecţie acută, corpul elimină singur virusul, fără tratament. Acest lucru este preconizat să se întâmple în maximum şase luni. Dacă, după această perioadă, virusul este tot în organism, se instalează faza cronică a bolii.
Dacă pentru virusul B există un vaccin, pentru virusul C n-a fost descoperită o metodă eficientă de prevenire, alta decât măsurile de igienă.

Iată cum evoluează boala de la contractarea virusului:

- Inflamarea ficatului. Odată ce ficatul este atacat de virusul B sau C, începe să crească în volum. Inflamaţia ţesutului hepatic este responsabilă ulterior de apariţia fibrozei, cirozei şi cancerului hepatic.

- Fibroza. Apare atunci când celule din ficat sunt distruse de virusurile B şi C, în locul lor rămânând cicatrici, denumite ţesut fibros. În acest stadiu, bolnavii pot să nu aibă niciun simptom.

- Ciroza. Este caracterizată prin existenţa cicatricilor permanente la nivelul ficatului, cauzate de inflamarea lui. Ciroza este şi prima cauză a apariţiei cancerului hepatic, fiind de două tipuri:

- Ciroza compensată - ficatul continuă să funcţioneze, iar simptomele pot fi puţin deranjante.
- Ciroza decompensată, caracterizată de cicatrici severe - ficatul cedează, în acest caz fiind nevoie de transplant.
- Cancerul hepatic - odată ciroza instalată, riscul de apariţie a tumorilor maligne la nivelul ficatului este mare. Hepatita B este responsabilă de 80% din cazurile de cancer hepatic din lume.
Date ale Alianţei Globale pentru Hepatite  (www.worldhepatitisalliance.org)

Testări în toată ţara

Testele de sânge prin care se depistează hepatita B sau C (parametrii anti-VHC şi anti-HBs) se plătesc. „Aceste teste nu pot fi efectuate cu trimitere de la medicul de familie. Dar medicul de familie poate da o recomandare către medicul infecţionist şi acela poate efectua analizele în măsura în care are kituri şi fonduri", menţionează medicul de familie Călin Ciubotaru.

La fel, şi viremia, analiza prin care se depistează cantitatea de virus în sânge, se plăteşte. Este gratuită doar pentru bolnavii de hepatită înregistraţi şi se efectuează doar în spitalele de boli infecţioase.

În sprijinul pacienţilor

Există fundaţii care oferă gratuit testele anti-VHC şi anti-HBs. În plus, în lunile august şi septembrie, se va face o reducere de 55% la testele pentru depistarea infecţiei cu virusul C în cadrul campaniei „Împreună pentru viaţă - Sănătate prin cunoaştere". 

Testările vor avea loc în centrele Bioclinica din următoarele oraşe: Oradea, Arad, Timişoara, Lugoj, Buziaş, Caransebeş, Deva, Hunedoara, Orăştie, Petroşani, Tg. Jiu, Motru, Rovinari, Drobeta Turnu Severin, Braşov, Făgăraş, Codlea, Zărneşti, Sf. Gheorghe, Iaşi, Bucureşti, Târgu Mureş, Constanţa, Cernavodă şi Bistriţa. ;

Persoane mai expuse bolii

- pacienţii care fac hemodializă;
- consumatorii de droguri intravenoase;
- deţinuţii;
- personalul medical;
- persoanele care au suferit mai multe operaţii chirurgicale sau care merg des la stomatolog;
- persoanele cu mai mulţi parteneri sexuali;
- cei care au avut hepatită sau care au HIV;
- femeile însărcinate;
- persoanele care au în familie bolnavi de hepatită.