Bolnavii de epilepsie ar putea şofa dacă primesc tratamentul corect

Bolnavii de epilepsie sunt nevoiţi să aştepte foarte mult până când intră în posesia medicamentelor, comisiile medicale prelungind nejustificat procedura de acordare a tratamentului,

Bolnavii de epilepsie sunt nevoiţi să aştepte foarte mult până când intră în posesia medicamentelor, comisiile medicale prelungind nejustificat procedura de acordare a tratamentului, susţine Asociaţia Naţională a Bolnavilor de Epilepsie din România (ANBER).
Deficitul de medici neurologi este o altă problemă, care duce la folosirea unor tratamente cu eficienţă redusă timp de ani de zile, până când pacientul reuşeşte să obţină un consult specializat. Lipsa unui program naţional destinat bolnavilor de epilepsie determină această categorie de persoane să apeleze la diferite organizaţii umanitare pentru a-şi putea procura medicaţia, pentru că în farmacii nu le sunt eliberate reţetele, susţin reprezentanţii pacienţilor.

Medicii, împotriva şoferilor
Carnetul de conducător auto se obţine destul de greu de către un bolnav de epilepsie din România din cauza legislaţiei, care nu precizează foarte clar în ce condiţii o astfel de persoană poate dobândi calitatea de şofer. Totuşi, o persoană cu epilepsie poate conduce dacă nu a suferit crize un anumit interval de timp (de minimum doi ani) şi dacă medicul de specialitate consideră că aceasta este aptă să conducă. Cea mai mare parte a ţărilor europene militează pentru reducerea intervalului de timp de la ultima criză până la acordarea permisului de conducător auto spre doi ani sau chiar un an.
Lipsa unui registru naţional al epilepsiei, care să furnizeze informaţii despre persoanele care suferă de această boală, este principala cauză care conduce la starea de haos în domeniu. Nu se poate identifica cu exactitate dimensiunea reală a problemelor cu care se confruntă această categorie şi astfel nu se poate stabili un pachet de măsuri care trebuie luate pentru a soluţiona problemele.