Criza de pe Dunăre este abia la început: „Fenomenul poate deveni recurent, nu se poate estima când debitul va crește la loc”

Criza de pe Dunăre este aproape fără precedent, însă ar putea deveni un fenomen recurent din cauza schimbărilor climatice, a explicat Roxana Bojariu, coordonatoare a Grupului de cercetare privind variabilitatea și schimbarea climatică din Departamentul de climatologie al ANM, pentru Adevărul.

Criza reducerii debitului Dunării ar putea deveni un fenomen recurent. FOTO: Apele Române

Cercetătoarea Roxana Bojariu a explicat de ce secarea Dunării poate deveni un fenomen recurent, așa cum instituțiile statului știau încă de acum doi ani, de la adoptarea Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climatice (SNASC) pentru perioada 2024-2030, cu perspectiva anului 2050.

„Din păcate, diminuarea resursei de apă din zonele latitudinilor medii ale Europei, deci inclusiv în bazinul Dunării, în lunile de vară ar putea fi accelerată de încălzirea globală. În aceste condiții, secetele hidrologice ar putea afecta din ce în ce mai mult bazinul Dunării în verile din anii și deceniile următoare. Depinde și de cât reușim să reducem din emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderile de combustibili fosili. 

Dacă reușim să reducem consistent aceste emisii, atunci vom încetini creșterea temperaturii medii globale și frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a condițiilor de secetă și a celor ce favorizează incendiile de vegetație. Nu degeaba Uniunea Europeană este lider în acțiunea climatică: rata de încălzire a Europei este dublă față de media globală, cu toate consecințele ce decurg de aici frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a secetelor dar și intensitate crescută a precipitațiilor, ce nu încarcă însă eficient rezerva de apă din sol”, a transmis aceasta.

Criza de pe Dunăre a generat și foarte multe teorii ale conspirației. Principalele sunt că „băieții deștepți strâng apa în propriile lacuri” sau că „Ucraina a dragat prea mult pe Canalul Bîstroe”. Potrivit climatologului, cele două teorii nu pot fi fundamentate în realitate.

„Afirmațiile respective nu au nicio bază științifică. Cauza reală a secetei hidrologice este legată de cupolele de căldură ce au impactat mare parte din Europa și au favorizat seceta. În cazul special al Dunării, efectele vin mai ales din condițiile de secetă extremă din bazinul superior și mijlociu al Dunării, alimentat mai ales din zona Alpilor de Est, Alpilor Dinarici și o parte a arcului carpatic”, a declarat Roxana Bojariu.

Sfârșitul fenomenului de secare a Dunării nu poate fi estimat

Potrivit cercetătoarei, este în momentul de față nu se poate estima cât timp va mai continua fenomenul de secare a Dunării.

„Este dificil de prognozat. Sunt prognozate precipitații în bazinul Dunării în următoarele zile, în acest sfârșit de săptămână, de exemplu, dar este puțin probabil ca ele să rezolve situația de secetă extremă. În plus, ploi mai substanțiale, ce ar putea să cadă în bazinul superior și mijlociu al Dunării, vor avea nevoie de mai multe zile ca să poată ajunge la intrarea Dunării în România”, a mai transmis aceasta.

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor a actualizat prognozele pentru fluviul Dunărea, indicând o scădere continuă a debitului la secțiunea de intrare în România de la Baziaș. Conform datelor oficiale, valoarea estimată este de 1.350 de metri cubi pe secundă, un nivel care se situează sub minimul istoric înregistrat în anul 1985, când debitul a fost de 1.400 de metri cubi pe secundă. 

Această scădere dramatică are loc într-un context în care media multianuală pentru luna august este de 3.900 de metri cubi pe secundă, ceea ce subliniază amploarea deficitului hidrologic actual. La secțiunea Porțile de Fier, debitele sunt, de asemenea, în scădere, iar evoluția nivelurilor în aval este influențată de condițiile hidrologice din amonte și de operațiunile de intervenție în desfășurare. 

Un document-strategie al Guvernului avertiza din 2024 că Dunărea rămâne fără apă

Criza energetică generată de seceta extremă, care a condus la oprirea Unității 1 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, precum și valul de căldură persistent care afectează România în aceste zile, confirmă unul dintre cele mai importante avertismente incluse în Strategia națională de adaptare la schimbările climatice, adoptată în 2024. 

Documentul avertiza că temperaturile ridicate și lipsa apei pot reduce eficiența centralelor energetice, pot afecta infrastructura critică și pot genera dezechilibre majore în sistemul energetic național. Astăzi, aceste probleme sunt vizibile în toată amploarea lor: debitul Dunării la intrarea în țară a scăzut sub minimul istoric de 1.400 de metri cubi pe secundă înregistrat în 1985, iar în unele zone, fluviul a dispărut în întregime, fiind înlocuit de întinderi uriașe de nisip, inclusiv în apropierea centralei de la Cernavodă, unde nivelul apei continuă să scadă.

Strategia, care pornește de la premisa că schimbările climatice vor afecta direct funcționarea sistemului energetic, atât prin reducerea eficienței unor capacități de producție, cât și prin creșterea consumului în perioadele cu temperaturi extreme, avertizează că infrastructura energetică trebuie adaptată, deoarece fenomenele meteorologice extreme vor deveni tot mai frecvente. 

Pentru perioada de vară (iunie-august), modelele climatice globale și regionale analizate indică un semnal clar de reducere a cantităților medii lunare de precipitații atât în intervalul 2021-2030, cât și în perioada 2031-2050, cele mai afectate regiuni fiind Dobrogea, Bărăganul și vestul țării, zone deja vulnerabile la secetă.

Un alt efect important anticipat de strategie este reducerea stratului de zăpadă, care alimentează râurile în sezonul cald. Documentul arată că „ansamblul de modele climatice regionale indică o continuare și amplificare generală a scăderii grosimii medii a stratului de zăpadă”, iar „această reducere estimată pentru viitor este mai puternică în luna februarie”. 

Consecințele asupra resurselor de apă sunt descrise explicit: debitele medii sezoniere vor crește iarna, dar vor scădea în celelalte anotimpuri, în special vara. Debitele medii multianuale ar putea scădea cu până la 15% la nivel național și chiar cu până la 40% în unele bazine hidrografice din sudul României, ceea ce înseamnă o presiune suplimentară asupra alimentării cu apă și asupra producției de energie în perioadele de secetă. 

Documentul stabilește explicit și legătura dintre aceste evoluții și sectorul energetic, precizând că „impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă au efect important asupra sectoarelor cheie vulnerabile precum producerea de energie din surse hidro și nucleare”. Strategia explică mecanismul: „Creșterea temperaturilor apei, schimbările în modelele de precipitații cu efecte precum scăderea debitelor și apariția secetei, precum și frecvența fenomenelor meteorologice extreme afectează resursa de apă necesară funcționării în condiții optime a acestor două sectoare ale sistemului energetic.” 

Exact această vulnerabilitate este vizibilă în prezent, odată cu oprirea controlată a Unității 1 de la Cernavodă pe 28 iulie, din cauza debitului insuficient al Dunării pentru răcirea reactorului. Cele două unități ale centralei au o capacitate de 700 de megawați electrici fiecare și acoperă aproximativ 20% din totalul producției cu unități dispecerizabile din România. Situația este atât de critică încât autoritățile au declarat stare de alertă la nivel național pentru întreaga lună august. 

Deși strategia identifică cu precizie riscurile care afectează astăzi România – seceta, reducerea debitelor râurilor, vulnerabilitatea centralelor hidro și nucleare, dependența de sursele regenerabile variabile și necesitatea dezvoltării stocării energiei – documentul rămâne în mare parte la nivelul unor direcții generale și obiective pe termen lung, fără un calendar clar de implementare, termene concrete sau investiții asumate pentru reducerea acestor vulnerabilități. 

Printre măsurile propuse se numără dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei, stimularea instalării de baterii la consumatorii casnici și industriali, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, dezvoltarea producției descentralizate și încurajarea eficienței energetice.