Românul, xenofobul de ocazie

Cu un trecut înnegurat de ororile Holocaustului la care contemporanii acelor vremuri au avut propria lor "contribuţie", românii de astăzi par a nu mai împărtăşi "valorile" care au dus la un

Cu un trecut înnegurat de ororile Holocaustului la care contemporanii acelor vremuri au avut propria lor "contribuţie", românii de astăzi par a nu mai împărtăşi "valorile" care au dus la un moment dat la masacrarea a sute de mii de evrei. În schimb, pe fondul intrării în spaţiul european, etnocentrismul se resimte tot mai pregnant, tendinţa de a-i exclude pe alţii doar pe criteriul apartenenţei etnice sau sexuale crescând în intensitate.

Ieşit din regimul comunist, care-l învăţase pe băncile şcolii că istoria naţiunii este presărată numai de fapte măreţe menite să menţină spiritul şi vatra străbună intacte, românul de rând nu s-a putut obişnui cu suportarea poverii responsabilităţii unor fapte reprobabile pe care alţii dinaintea lui le-au comis tocmai în numele acestor principii. De aceea se explică de ce asumarea şi condamnarea Holocaustului în România a avut nevoie de atâta timp.

Tergiversarea politică a acestei probleme nu se putea realiza decât pe fondul pasivităţii electoratului, prea puţin interesat să mai adauge la problemele sale sociale şi responsabilitatea unei culpe morale. La ora actuală, o treime din populaţie consideră încă faptul că evreii exagerează amploarea persecuţiilor la care au fost supuşi, se arată într-un studiu, realizat anul trecut de Departamentul pentru Relaţii Interetnice. Chestiunea diferenţelor de orice fel - etnic, social sau sexual - a fost confiscată rapid de către actorii politici şi transpusă, din fericire fără prea multe ecouri şi efecte, în plan electoral. Partide precum PRM sau fostul PUNR au promovat curentul antisemit, încorporându-l în haina dificultăţilor socio-economice cu care se confrunta populaţia.

În timp, evreii, ţiganii, homosexualii sau ungurii au devenit elemente conjuncturale de discurs politic. Politicieni care îşi aduceau aminte cu smerenie de cele sfinte doar când se găseau în dificultate sau când trebuiau să onoreze cu prezenţa lor crucile roşii din calendarul ortodox au folosit aceeaşi strategie şi în practica discursului de factură xenofobă.

În prezent, acest tip de retorică nu mai prinde decât la un segment mic de populaţie, care are contact, direct sau indirect prin intermediul subiectelor de presă, cu reprezentanţi ai minorităţii rome, homosexuale sau religioase. Raportarea la celelalte comunităţi a căpătat o valenţă mai curând social-economică decât etnică în cazul romilor, iar prejudecăţile faţă de maghiari ar intra mai degrabă în registrul relaţiilor de putere. Conform raportului citat, volumul populaţiei cu prejudecăţi nu a crescut semnificativ, în schimb intensitatea - da. 53% din cei intervievaţi s-au arătat deranjaţi să aibă ca vecini homosexuali, 45,4% sunt reticenţi faţă de perspectiva coabitării pe acelaşi palier cu membrii unor secte, iar 41% nu ar dori vecini romi. Explicabil de ce unii politicieni sau partide, precum Becali cu al său PNG, sau PC şi PSD, mai folosesc în retorica lor trimiteri critice la aceste categorii. Creşterea volumului populaţiei homofobe şi a intoleranţei faţă de manifestările considerate sectare reprezintă însă motiv de reflecţie şi îngrijorare pe viitor.