Analiză România își rescrie apărarea. Noua Analiză Strategică a MApN reînvie o idee din anii 70-80

Războiul provocat de atacul Rusiei asupra Ucrainei, dar și contextul global tensionat au determinat România să-și regândească Analiza Strategică de Apărare. Strategii armatei au avut nevoie de 4 ani de la invadarea Ucrainei pentru a înțelege necesitatea unor schimbări, dar tot nu răspund în totalitate unor întrebări esențiale.

MApN a elaborat o nouă strategie de apărare națională. FOTO: MApN

România se pregătește să intre într-o nouă etapă de transformare militară și societală, fapt reliefat de noua Analiză Strategică a Apărării din 2025, publicată de Ministerul Apărării Naționale, în 2026, aprilie.

„Actuala Analiză Strategică a Apărării urmărește formularea de recomandări pentru gestionarea provocărilor la adresa securității naționale, prin adaptarea Armatei României la noul context strategic, marcat de schimbări semnificative în mediul internațional de securitate. Totodată, documentul vizează alinierea structurii de forțe la cerințele generate de noile angajamente asumate în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Recomandările rezultate vor fundamenta actualizarea planurilor de dezvoltare în acord cu realitățile actuale”, se menționează încă de la început, după cuvintele de introducere care aparțin ministrului Apărării, Radu-Dinel Miruță și șefului de Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad.

Ce se va schimba

Noua strategie aduce două mari schimbări. În primul rând, documentul marchează o schimbare de paradigmă. Astfel, apărarea nu mai este doar responsabilitatea Armatei României, ci devine o obligație a întregului stat și a societăți. Altfel spus, fiecărui cetățean îi revin obligații ca în caz de nevoie să-și aducă propria contribuție pentru apărarea țării. Noua Analiză Strategică marchează, de altfel, o revnire la mai vechiile principii ale apărării colective, care au făcut parte din doctrina de apărare națională înainte de 1989.

Noul concept presupune integrarea tuturor resurselor statului, militare, civile, economice, industriale și informaționale într-un mecanism unitar de reacție.

„Apărarea Națională Consolidată cuprinde ansamblul activităților necesare pregătirii și furnizării unui răspuns integrat al statului român la situații de criză complexă sau la agresiuni îndreptate împotriva autorităților, populației, economiei ori societății, indiferent de natura acestora – convențională sau neconvențională. Conceptul include, de asemenea, măsurile destinate prevenirii și gestionării efectelor urgențelor civile și crizelor umanitare”, scrie în document.

Cu alte cuvinte, România trece de la paradigma „Armata apără țara” la „întreaga societate contribuie la apărare”.

Direcțiile strategice ale României

Totodată, noul documentul trasează câteva direcții strategice pentru următorii ani, până în 2040. În primul rând, se menționează că România trebuie să se pregătească pentru un mediu de securitate mult mai periculos decât cel din ultimii ani. Rusia este menționată oficial ca principala amenințare la adresa securității României.

„Federația Rusă rămâne principala amenințare la adresa securității României și a regiunii Mării Negre, atât direct, cât și indirect. Continuarea agresiunii ilegale și neprovocate împotriva Ucrainei, prin utilizarea extensivă a mijloacelor convenționale, generează riscuri semnificative pentru populația și teritoriul național. Conflictul a destabilizat profund arhitectura de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre, singurul teatru de operații activ aflat în proximitatea directă a statelor membre NATO”, se menționează în document.

De asemenea, se face referire la războiul hibrid provocat de Rusia împotriva statelor NATO și UE, dar și împotriva Republicii Moldova.

Noua Analiză Strategică a României propune un nivel de ambiție militară semnificativ mai ridicat. Astfel, se stipulează că România ar trebui să aibă cel puțin 120.000 de militari activi, dar și o rezervă operațională capabilă să fie generată și regenerată rapid. Totodată, se precizează și că armata ar trebui să aibă și forțe de reacție rapidă, reziliență și putere de lovire.

Buget de 5% pentru apărare și capabilități la dispoziția UE și NATO

„În ceea ce privește nivelul de ambiție, Armata României va dispune de un pachet unic de forțe, caracterizat prin capacitate ridicată de reacție și supraviețuire, flexibilitate, reziliență și putere de lovire, destinat îndeplinirii misiunilor constituționale și onorării angajamentelor asumate în cadrul NATO, al Uniunii Europene și al altor formate internaționale la care România participă. Acest pachet va include minimum 120.000 de militari activi și o rezervă pregătită. Configurarea și dezvoltarea capabilităților aferente acestui nivel de ambiție reflectă cerințele operaționale generate de deteriorarea mediului de securitate, de tendințele globale cu impact asupra intereselor naționale, de noile ținte de capabilități asumate și de necesitatea contracarării riscurilor care pot exploata vulnerabilitățile sistemului național de apărare”, susțin autorii.

Nu în ultimul rând, România își pune la dispoziția Uniunii Europene același capabilități puse la dispoziție pentru NATO.

Același pachet de forțe va sta la baza îndeplinirii tuturor obligațiilor internaționale, fiind conceput să acopere întreg spectrul de misiuni: de la descurajare și apărare colectivă, la operații de stabilitate și sprijin pentru pace, precum și la sprijinul acordat autorităților naționale în situații de urgență. În conformitate cu principiul setului unic de forțe, capabilitățile puse la dispoziția Uniunii Europene de către România sunt aceleași cu cele angajate în cadrul NATO. Totodată, Armata României participă la misiuni și inițiative sub egida ONU, OSCE, în formate regionale și bilaterale”, se precizează în document.

Ambiții mari, ambiguități pe măsură

Pentru a susține aceste ambiții, bugetul apărării ar urma să marcheze o creștere accelerată. Țintă ar fi de 5% din PIB, de la 2,26% din PIB în 2025. Este vorba despre o creștere graduală până la 5% din PIB, atât cât ar urma să devină bugetul Apărării în 2035.

În ce privește războiul hibrid care vizează și România, se menționează o serie de vulnerabilități interne. Manipularea informațională și erodarea coeziunii sociale sunt cele mai mari probleme care vin din interior și care pot afecta capacitatea României de a se apăra, în cazul unei agresiuni.

Coeziunea socială este vulnerabilă, iar reziliența populației este insuficientă, sunt concluziile documentului, care însă nu propune măsuri concrete pentru a corecta aceste probleme. La fel, măsurile concrete nu sunt precizate nici în ce privește industria de apărare. Deși documentul menționează industria de apărare, nu depășește clișeele specifice comunicării Ministerul Apărării Naționale.

Altfel, direcțiile propuse includ modernizarea capacităților de producție, integrarea în lanțurile de aprovizionare ale NATO, respectiv UE, precum și investiții în tehnologii emergente, adică AI, drone și sisteme autonome. Evident, nu este clar cum se vor reuși toate acestea, cu atât mai mult cu cât numeroase voci acuză MApN că nu încurajează offsetul și că se apelează în cea mai mare parte la exporturi, fără a aduce o contribuție reală industriei autohtone.

Ca o concluzie, autorii analizei încearcă să acrediteze ideea că România intră într-o nouă eră strategică și că Analiza Strategică a Apărării 2025 este mai mult decât un document tehnic. Ceea ce este parțial adevărat, pentru că documentul este o declarație politică și militară despre direcția în care se îndreaptă România, iar această direcție este una corectă. Cu toate acestea, deși identifică corect pe fond o serie de probleme și vorbește despre necesități, strategia nu răspunde la o întrebare cel puțin la fel de importantă cu privire la soluții și la modul de implementare al acestora. În același timp, documentul ridică întrebări serioase privind fezabilitatea, coerența și capacitatea reală de implementare.