Exclusiv Rusia ne poate „orbi” la Marea Neagră? Răspunsul tranșant al șefului Forțelor Navale despre bruiajul GPS și navele românești

Contraamiralul Marcel Neculae explică, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, cum se vor schimba lucrurile la Forțele Navale Române, de decenii Cenușăreasa Armatei Române, ce se întâmplă cu submarinele și corvetele despre care s-a vorbit în van de 30 de ani, dar și despre lecțiile războiului modern și armele care vor intra în dotare, inclusiv prin programul SAFE.

Nava românească vânătoare de mine la Marea Neagră. FOTO: Forțele Navale Române

Drone kamikaze, bruiaj electronic rusesc și mine care pot bloca portul Constanța în câteva ore. Este România pregătită în eventualitatea unui conflict naval modern? Locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Navale, contraamiralul Marcel Neculae, vorbește deschis despre vulnerabilitățile fregatelor noastre, dar și despre atuurile României. Noile rachete NSM care vor „vâna” ținte dincolo de orizont și planul pentru reîntoarcerea submarinelor în dotarea Forțelor Navale sunt doar câteva dintre ele.

Adevărul: Domnule contraamiral, pe parcursul acestor ani de război am văzut drone maritime ucrainene schimbând regulile jocului într-un război în care Ucraina și Rusia par să fie David și Goliat. Cum se adaptează Forțele Navale Române la amenințarea dronelor de suprafață și a minelor în derivă care pot bloca portul Constanța în câteva ore?

Contraamiral Marcel Neculae: De departe cea mai importantă lecție învățată din războiul din Ucraina este cea a eficienței utilizării în luptă a vehiculelor fără echipaj uman, autonome sau comandate de la distanță. Folosirea acestor sisteme poate crește considerabil capacitatea de lovire, precum și de limitare a accesului unui potențial adversar în anumite raioane din zona de responsabilitate. În acest sens, în anul 2025, Forțele Navale Române au înființat un divizion de drone destinat ducerii acțiunilor militare în zona de responsabilitate maritimă, capabile sa acționeze în toate mediile de luptă – la suprafață, aerian și submarin. În anul 2026 urmează să fie înființat un alt divizion de sisteme fără pilot destinat executării acțiunilor specifice în zona fluvial-maritimă.

Înființarea acestor structuri reflectă angajamentul Statului Major al Forțelor Navale față de NATO, de a adopta soluții moderne, inovatoare și interoperabile în cadru aliat, contribuind astfel la creșterea capacității de reacție și la consolidarea potențialului acțional.

Referitor la minele marine în derivă, cel mai probabil desprinse din barajele de mine instalate în zona de conflict, prin simpla apariție a acestora pe căile de comunicații maritime se creează pericolul de navigație cu efecte majore asupra traficului naval și activităților economice. Forțele Navale au misiunea de supraveghere permanentă a rutelor de navigație, având în dotare o paletă largă de capabilități navale, aeriene și senzori instalați la litoral, iar în situația descoperirii unei mine în derivă se intervine rapid cu forțe si mijloace specializate pentru identificarea si neutralizarea acesteia. De la începutul războiului din proximitate, în bazinul Marii Negre au fost descoperite și distruse 149 de mine în derivă, dintre care opt mine au fost neutralizate de echipele specializate din Forțele Navale Române.

Rusia nu ne poate „orbi” la Marea Neagră

Rusia folosește intens bruiajul GPS și războiul electronic în bazinul pontic. Cât de „oarbe” ar fi navele noastre actuale într-un mediu cu semnal GPS tăiat și ce soluții avem?

Navele militare dispun de sisteme de navigație și comunicații secretizate/alternative și nu sunt „oarbe”. Evidențiem două tipuri de acțiuni, bruiajul radio (jamming) care are ca efect sistarea accesului receptorului țintă la datele furnizate de serviciu și dezinformarea radio (meaconing sau spoofing) – are ca efect afișarea pozițiilor receptorului/platformei proprii într-o poziție diferită de cea reală.

Sistemele de război electronic care pot executa bruiaj radio pe frecvențele GNSS nu au o complexitate ridicată, acțiunea de bruiaj este ușor de identificat, iar efectele pot fi parțial contracarate prin utilizarea unor sisteme inerțiale de navigație sau a unor antene capabile să atenueze semnalul perturbator. Sistemele care pot executa dezinformare electronică au un grad superior de complexitate (semnalul pe care îl emit trebuie să fie codificat corespunzător pentru a fi validat de receptorul GPS) și au rolul de a induce în eroare sistemul de navigație GNSS prin folosirea unor semnale practic identice cu cele transmise de sateliți, dar transmise la un moment diferit. În general, efectul obținut este: fie drona indusă în eroare execută atacul într-un alt punct de coordonate decât cel planificat, fie execută o deplasare circulară până la epuizarea combustibilului/bateriilor, deoarece efectul schimbărilor de direcție nu este raportat corespunzător de sistemul de navigație bazat pe informațiile GNSS alterate.

În general, receptoarele GNSS sunt percepute strict ca mijloace folosite pentru determinarea cu precizie ridicată a poziției și vitezei platformei proprii, dar datele temporale furnizate de acestea joacă un rol critic în funcționarea unor sisteme, destinate uzului militar și civil, care necesită sincronizare precisă.

Submarinele vin abia după 2035

S-a vorbit ani la rând despre submarine, dar ele au rămas la stadiul de intenții și discuții. Când ar putea totuși România să aibă din nou submarine și care ar fi impactul tactic?

La nivelul Ministerului Apărării Naționale există un program de înzestrare cu submarine împotriva amenințărilor de suprafață și subacvatice, iar documentele care au fundamentat nevoile acestui program au fost inițiate în anul 2022, fondurile necesare pentru acesta fiind planificate după anul 2035.

Referitor la impactul deținerii acestui tip de armă, el depășește domeniul tacticului, submarinul reprezentând o capabilitate strategică foarte importantă în domeniul luptei navale pentru controlul spațiului maritim. La nivelul Forțelor Navale Române, tradiția acestei arme este continuată prin pregătirea la bordul submarinului „Delfinul”, precum și prin participarea cu ofițeri și maiștri militari de marină la cursuri și module de instruire la bordul submarinelor partenerilor străini. Ulterior absolvirii cursurilor de acest tip, personalul participant este implicat în procesul de adaptare a actelor normative specifice deja existente la nivelul Forțelor Navale Române și a elementelor doctrinare din domeniul folosirii în luptă a submarinelor, precum și din perspectiva luptei împotriva acestora. Printre colaborările în domeniul instruirii submariniștilor români alături de militarii aliați, pot aminti modulele de pregătire organizate de Forțele Navale ale Portugaliei, la care participăm din anul 2023 și care cuprind inclusiv exerciții realizate în imersiune la bordul submarinelor din dotarea acestora.

Contraamiralul Marcel Neculae. FOTO: Forțele Navale Române

Se spune că un singur submarin poate ține la distanță o întreagă flotă de suprafață. Cât de repede putem forma o nouă generație de „lupi de mare", având în vedere că am pierdut mai mult sau mi puțin expertiza practică odată cu conservarea submarinului Delfinul?

În principiu, pentru formarea unui specialist în lupta submarină sunt necesare aproximativ 12 luni pentru un modul de instruire teoretică, cu o durată de jumătate de an, și un modul de instruire practică, la bordul submarinului, cu aceeași durată. Cum aminteam, Forțele Navale Române nu au sistat pregătirea de stat major după ieșirea Submarinului „Delfinul” din operativitate, astfel încât dispunem de cadre militare pregătite în vederea exploatării anumitor tipuri de submarine în siguranță și la standarde NATO.

Ce facilități avem la Constanța și Mangalia

Sunt facilitățile de la Constanța și Mangalia pregătite să găzduiască și să asigure mentenanța submarinelor de ultimă generație, sau avem nevoie de investiții masive în infrastructura de mal înainte ca navele să ajungă?

Nu în totalitate, dar avem timpul necesar dezvoltării acestor facilități până la intrarea submarinelor în dotarea Forțelor Navale și voi detalia acest lucru. Din experiența anilor trecuți privind lucrările de mentenanță executate la submarinul „Delfinul”, acestea au constat în lucrări specifice procesului de andocare pentru întreținere și reparații la corp, respectiv la instalațiile necesare asigurării vitalității și propulsiei navei. De asemenea, în structuri proprii de execuție a mentenanței, au fost executate și lucrări de mentenanță pentru sistemele de armament de la bord.

În perspectiva asigurării mentenanței pentru tipurile noi de submarine care ar urma să intre în dotarea Forțelor Navale Române, va fi necesară instruirea personalului propriu pentru executarea mentenanței la nivel operațional, precum si pentru perfecționarea specialiștilor din cadrul șantierelor navale pentru executarea mentenanței de nivel complex.

În acest moment, șantierele navale au infrastructura necesară andocării submarinelor pentru executarea lucrărilor la o anumită gamă de componente, cum ar fi corpul și instalațiile energetice și auxiliare, însă mai puțin pentru lucrările de mentenanță a sistemelor de luptă, pentru care pot dezvolta capacități prin transferul de tehnologie de la producătorii submarinelor în cadrul unor contracte de sprijin logistic integrat.

Forțele Navale Române au în vedere dezvoltarea portului militar Constanța, proiect care include construcția și amenajarea unui nou cheu militar în zona digului de sud al portului Constanța. Proiectul, care presupune transferul unei suprafețe din administrarea Ministerului Transporturilor în cea a MApN, va asigura o nouă zonă de acostare, atât pentru capabilitățile actuale sau care vor intra în înzestrarea Forțelor Navale Române, cât și pentru cele ale aliaților, precum și o serie de facilități de infrastructură portuară care vor fi realizate la ultimele standarde în domeniu.

Lista de „cumpărături” pentru Forțele Navale Române

E suficient pentru Forțele Navale Române să se achiziționeze acea corvetă ușoară din Turcia sau e nevoie de mai mult? Ce tehnică militară ar urma să ajungă în dotarea forței navale?

Conflictele navale în desfășurare ne arată cât de „rapid consumabilă” poate fi o flotă în fața unei puteri navale superioare. Achiziția corvetei ușoare este doar o etapă a unui program de achiziții complex și multianual desfășurat de Forțele Navale Române. Chiar dacă navele din dotare au fost construite în anii 1980-1990, acestea au trecut prin ample lucrări de modernizare, proiecte care au prelungit durata de viață a acestora și care le-au adaptat pentru a răspunde eficient standardelor NATO și actualelor provocări de securitate din regiunea Mării Negre. Așadar, intrarea în serviciu a corvetei HISAR reprezintă numai unul dintre pașii importanți realizați în procesul de dezvoltare și modernizare a Forțelor Navale Române, care cuprinde și următoarele programe de înzestrare: Sistem Instalații Mobile de lansare care urmărește dotarea Forțelor Navale cu un sistem de apărare la coastă cu rachete anti-navă NSM (Naval Strike Missile) – în derulare cu termen livrare anul 2026 – finanțare de la bugetul de stat. Două elicoptere pentru lupta la suprafață H215M – contract în derulare, cu termen de livrare anul 2029 – finanțare de la bugetul de stat. Vehicule de asalt amfibiu – AAV7 – contract în derulare cu termen de livrare anul 2027, pentru achiziția a 65 de astfel de vehicule – finanțare de la bugetul de stat.

Autovehicule tactice blindate de tip ușor – prin acest contract încheiat la nivelul Ministerului Apărării Naționale, Forțelor Navale le-au fost repartizate un număr de 132 autovehicule tactice de tip ușor cu termen de livrare începând cu anul 2028. Sisteme V-BAT – achiziția unui sistem cu patru UAV-uri, cu decolare pe verticală pentru folosirea la bordul navelor – finanțare din fonduri externe nerambursabile. Navă de patrulare maritimă – prevede dotarea cu două nave de patrulare maritimă, program propus în programul Readiness 2030, iar pentru finanțare este folosit instrumentul SAFE (Security Action for Europe). Vedetă de intervenție rapidă pentru scafandri – prevede dotarea cu două nave de intervenție rapidă pentru scafandri, program propus în programul Readiness 2030, pentru finanțare fiind folosit instrumentul SAFE. Sisteme de lansare a rachetelor NSM – prevede dotarea unui număr de șapte nave din Forțele Navale cu sisteme de lansare ale rachetelor navă-navă NSM (două nave purtătoare de rachete, două fregate, două nave de patrulare maritimă și corveta ușoară clasa HISAR), program propus în programul Readiness 2030, iar finanțare prin instrumentul SAFE.

Sistem de apărare antiaeriană foarte apropiată, cu capabilități C-UAS și C-RAM (Millennium) – prevede dotarea fregatelor T 22 R cu sisteme de apărare apropiată (CIWS Close In Weapon System), prin instrumentul SAFE. Corveta multi-modulară europeană (MMPC) – Forțele Navale Române și-au exprimat intenția de a participa la Programul Corveta Europeană în colaborare cu Italia, Spania, Franța și Grecia, având ca obiectiv final construirea a patru corvete în șantiere navale din România în perioada 2031-2034. Submarin împotriva țintelor de suprafață și subacvatice – prevede dotarea Forțelor Navale cu două submarine cu finanțare de la bugetul de stat după anul 2037. Sisteme de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte scurtă de acțiune, portabil MANPAD – MISTRAL 3 – programul presupune dotarea FN cu un număr de 69 de sisteme MISTRAL 3 și 276 de rachete.

Cât de sigure sunt bătrânele fregate

Fără corvete noi, cel puțin în acest moment, greul cade pe fregatele „Regina Maria” și „Regele Ferdinand”. Până unde se poate merge cu prelungirea resursei de viață a acestor nave fără a pune în pericol siguranța echipajelor în cazul unui conflict real?

Siguranța echipajelor este relativă și depinde foarte mult de intensitatea conflictului și de tipurile de armament folosite în luptă. În prezent, Forțele Navale Române participă la operații și misiuni colective de intensitate redusă, dar au planificat dotarea navelor cu mijloace moderne de propulsie și de ducere a luptei. Astfel, pentru prelungirea duratei de viață a fregatelor T 22 au fost luate o serie de măsuri care vor ajuta din punct de vedere constructiv la prelungirea duratei de viață a acestora până în anii 2035. Dintre acestea, aș putea aminti următoarele: andocarea navelor în Șantierul Naval Constanța pentru reparații la corpul navei. Sistemul de propulsie al navei a fost modernizat prin reparația capitală a sistemului de propulsie de forță compus din turbine Olympus. De asemenea, sistemul de propulsie de croazieră a fost modernizat prin înlocuirea turbinelor Tyne cu turbine ST 40 M. Sunt în curs de inițiere proiecte de modernizare a sistemelor de propulsie, energetice, de navigație, de comunicații și satelitare, precum și a spațiilor de hrănire de la bordul navelor.

Există planuri concrete pentru a dota fregatele actuale cu sisteme de rachete moderne, anti-navă și anti-aeriene, ca soluție de avarie, sau ele vor rămâne platforme axate principal pe lupta anti-submarin?

Scopul Forțelor Navale este acela de a avea platforme capabile să acționeze în mai multe medii de luptă. Pentru consolidarea capabilităților antisubmarin, la bordul navelor se va finaliza, pe parcursul anului 2026, instalarea unui sonar tractat cu frecvență joasă (LFATS), care va ajuta la descoperirea submarinelor la distanțe sporite. Pentru a rămâne relevante din punct de vedere operațional, fregatele T 22 vor fi modernizate incremental prin instrumentul SAFE. Acestea vor fi dotate cu rachete NSM, care vor conferi acestor platforme posibilitatea de a executa lovituri împotriva țintelor navale dincolo de linia orizontului. Protecția antidronă a navelor va fi asigurată prin montarea unui sistem modern antiaerian care acoperă întreaga gamă de operații antidronă: detecție, monitorizare și angajare ținte.

Ce facem să nu fim luați prin surprindere

Sistemele NSM sunt considerate „game changers”. Cât de mobilă este, de fapt, apărarea noastră de coastă? Putem reloca rapid aceste sisteme pe brațul Chilia sau în zonele sensibile din Delta Dunării în caz de necesitate?

Sistemul SIML (Sistem Instalații Mobile de lansare) bazat pe racheta NSM a fost conceput prin design pentru a beneficia de o mobilitate superioară, acesta fiind principiul luptei armate, având posibilitatea de a se deplasa pe litoralul românesc într-un interval de câteva ore. Pentru poziționare în zona lagunară a Deltei Dunării. Forțele Navale Române dispun de nave specializate în executarea transportului pe fluviu.

Se vorbește mult despre arme, dar mai puțin despre „ochii” lor. Cum stăm la acest capitol și ce radere de ultimă generație și drone de recunoaștere navală avem pentru a asigura o imagine completă la peste 100 de mile de țărm?

Forțele Navale Române, prin structurile din compunere, execută permanent misiuni de culegere a datelor pentru realizarea imaginii recunoscute a Mării Negre. Pentru desfășurarea acțiunilor de acest tip, utilizăm, în mod sistematic, cele trei elicoptere Puma Naval IAR-330 din cadrul Grupului 256 Elicoptere, subordonat Flotei, aparate de zbor, pe care noi, marinarii militari, le numim „ochii din cer” ai fregatelor „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”. Aceste elicoptere navalizate sunt integrate în organica fregatelor T 22 R (F-221 și F-222) și reprezintă o capabilitate deosebit de importantă în vederea executării misiunilor de monitorizare și supraveghere a zonei de responsabilitate. În plus, Forțele Navale Române colaborează cu celelalte state NATO care au dislocate capabilități aeriene de patrulare maritimă (MPA) în regiunea Mării Negre și care execută misiuni de culegere a datelor în vederea realizării unei imagini cât mai ample și mai bine documentate a flancului estic al Alianței-Nord Atlantice.

În privința acestui domeniu, al monitorizării aeriene, la nivelul Forțelor Navale Române sunt desfășurare diferite programe de înzestrare, atât cu aparate de zbor noi, amintesc cele două elicoptere cu capabilități de luptă la suprafață de tip H215M, care vor intra în serviciu până la sfârșitul anului 2029, cât și cu sisteme fără pilot cu decolare și aterizare pe verticală (V-BAT), echipamente radiotehnice și sisteme moderne de comunicații. Pentru a realiza ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), adică pentru a colecta, analiza și disemina informații, în vederea sprijinirii procesului de luare a deciziilor și a eficienței operaționale, Forțele Navale Române au în dezvoltare diferite programe astfel: sistemele V-BAT, sistemele de cercetare maritimă, sistemele autonome ISR de suprafață ( USV - Unmanned Surface Vehicle) și sistemele autonome ISR subacvatice (UUV - Unmanned Underwater Vehicle).

Ce ne-ar mai trebui

Vorbind despre armele care ne lipsesc și „Orchestra Navală” există percepția că multe dintre navele noastre au o protecție limitată împotriva atacurilor cu rachete de croazieră sau drone kamikaze. Cât de critică este lipsa sistemelor de tip CIWS (Close-In Weapon System) în dotarea curentă?

Și în acest caz răspunsul depinde de situația din zona maritimă de ducere a luptei, tipul, numărul și saturația vectorilor de atac folosiți. Operațiile de mare intensitate aflate în derulare (e.g. Aspides, Epic Fury, Coaliția maritimă europeană pentru apărarea Ciprului) ne furnizează lecții care trebuie învățate și aplicate la specificul național. Scufundarea crucișătorului „Moskva” în aprilie 2022 de către Forțele Armate Ucrainiene, oferă lecții învățate care exemplifică importanța senzorilor împotriva țintelor aeriene. Crucișătorul „Moskva” beneficia de apărare antiaeriană stratificată formată din rachete aer-aer cu rază medie și lungă de acțiune, suplimentate de un sistem de apărare apropiată format din șase tunuri. Deși aceste tunuri sunt considerate a fi foarte eficiente împotriva țintelor aeriene, senzorii navei nu au detectat rachetele care au dus la scufundarea sa. Dronele navale de suprafață ucrainiene au distrus cu succes mai multe nave din flota rusă a Mării Negre, dovedind încă o dată importanța acestui tip de armă în forțele navale moderne.

Pentru a asigura un raport echilibrat al costului între vectorul de lovire și mijloacele de protecție, este necesară distrugerea dronelor de suprafață/aeriene cu ajutorul unui sistem artileristic tip CIWS (Close-in Weapon Systems). Forțele Navale Române au în dotare sisteme de apărare antiaeriană, care pot face față din punct de vedere artileristic la asaltul unor drone kamikaze. Modernizarea navelor trebuie să includă nu numai achiziția de arme noi, ci și de integrarea acestora cu un sistem de management al luptei. De asemenea, FNR au în derulare un program ce prevede dotarea elicopterelor IAR-330 Puma Naval cu radare performante de supraveghere maritimă.

Recent am achiziționat vânătoare de mine din clasa Sandown de la britanici. Sunt acestea suficiențe pentru a curăța culoarele comerciale de transport cereale sau avem nevoie de o flotilă mult mai extinsă de nave de deminare robotizate?

Navele specializate aflate în dotarea FNR pot asigura lupta contra minelor în zona de responsabilitate a FNR, dar trebuie avut în vedere că acest tip de operație se execută prin efortul conjugat al statelor riverane Mării Negre (e.g. Grupul operativ pentru combaterea minelor marine BGR-ROU-TUR).

Pe lângă cele două nave vânătoare de mine achiziționate recent, Forțele Navale Române mai au în dotare patru nave cu capabilități de luptă contra minelor. Aceste nave au parcurs un amplu proces de modernizare, iar în acest moment deținem o structură modernă, flexibilă, capabilă sa acopere întreaga zonă de responsabilitate în vederea asigurării libertății de navigație. Cel mai recent exemplu este participarea dragorului maritim 30 „Sublocotenent Alexandru Axente” în inițiativa regională MCM Black Sea în anul 2025, sau al puitorului de mine 274 „Viceamiral Constantin Bălescu” care a asigurat comanda pentru gruparea de luptă contra-minelor SNMCMG 2, timp de șase luni în anul 2024, în Marea Mediterană, sau ca navă de comandament în cadrul MCM BS TG.

În perspectivă, pentru creșterea capacității de reacție, Forțele Navale au în vedere modernizarea acestor platforme cu drone autonome prin programul european PESCO MAS MCM, care reprezintă viitorul acțiunilor de luptă contra minelor.

Exemplul Ucrainei

Ucraina, practic fără o flotă clasică de mari dimensiuni, a scos nave rusești din luptă folosind asimetria. Ce învățăm noi din asta: mai avem nevoie de nave mari, „ținte ușoare”, sau viitorul Forțelor Navale Române stă în nave mici, rapide și autonome?

Atât timp cât statele Alianței Nord Atlantice își mențin navele cu echipaj uman în cadrul forțelor navale, România trebuie să rămână aliniată politicii comune de înzestrare și operare. Accentuez din nou faptul că lupta navală din zona Orientului Mijlociu se duce cu grupări de nave cu echipaj uman și mijloace robotice. În domeniul luptei navale nu s-a atins maturitatea necesară unei folosiri exclusive a mijloacelor robotice.

Putem observa că Forțele Navale ale Ucrainei, prin folosirea cu succes a dronelor în Marea Neagră, au obținut cel mai mare grad de control al mării. Au interzis accesul forțelor navale rusești în zona de vest a Marii Negre, însă, acest lucru nu garantează exploatarea cu succes a resurselor din ZEE. Platformele petroliere ale Ucrainei din Marea Neagră au fost bombardate și şi-au schimbat posesia între Rusia și Ucraina de mai multe ori, războiul asimetric cu drone condus de Ucraina neputând garanta exploatarea cu succes a resurselor din Marea Neagră.

Securitatea energetică a României prin exploatările din ZEE nu poate fi garantată prin tactici de război asimetric, Forțelor Navale Române revenind misiunea de a asigura protecția infrastructurii energetice off-shore cu ajutorul unor platforme navale care pot asigura o prezență continuă în zona de responsabilitate și care pot asigura cel puțin un control limitat al mării.