Pagina cititorului

„Adevărul“ lansează, începând de la 1 mai 2010, o provocare pentru cei care au un aparat foto şi dorinţa de a-l folosi într-un mod creativ.

Trimite-ne, la adresa fotografiata@adevarul.ro, propunerile tale în care surprinzi diverse curiozităţi sau mitocănii, iar noi le vom publica în paginile „Adevărul".

În plus, vei fi înscris automat în concursul dedicat cititorilor pasionaţi de fotografie. Premiul este o supercameră digitală! Până la data de 1 mai vom publica fotografii realizate de fotoreporterii „Adevărul". Astăzi, o imagine din Iaşi, unde căruţaşii circulă liberi pe străzile oraşului.

Editorialul cititorului

Lecţia poloneză

Armata Română, siluită până la umilinţă sub dictatura lui Ceauşescu prin angrenarea ei în muncile din agricultură, construcţii, minerit, condusă ani de-a rândul de „politruci" îndoctrinaţi, şi-a pierdut aproape în totalitate prestanţa de care se bucura înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

mi amintesc şi acum de lacrimile tatălui meu, ofiţer de carieră în armata regală, vărsate la trecerea lui în rezervă în 1952, cu degradare şi deposedare de sabia care pentru el reprezenta onoarea de om şi ofiţer. Abia în ultimii ani, o dată cu aderarea României la NATO, Armata Română a început să regăsească profesionalismul şi demnitatea cu care îşi poate relua locul şi rolul în societatea românească.

Scriu aceste rânduri cu tristeţe, copleşit încă de impresiile lăsate de ceremonia funeraliilor fostului cuplu prezidenţial Lech şi Maria Kaczinsky. Organizată impecabil de autorităţi şi retransmisă cu un profesionalism desăvârşit de Televiziunea poloneză, ceremonia de la Cracovia a constituit - şi datorită comportamentului exemplar al poporului polonez, care şi-a trăit la unison tristeţea - o impresionantă, extraordinară lecţie de demnitate umană şi naţională, oferită lumii întregi, cum nu cred că s-a mai întâmplat vreodată în istorie.

Participant la această lecţie, mut în faţa micului ecran, nu am putut să nu mă gândesc cum ne-am fi comportat noi, românii, într-o situaţie asemănătoare. Încremeniţi în proiectul istoric conturat atât de bine de Caragiale, noi continuăm să supravieţuim sub semnul lui „ferească Dumnezeu de mai rău!", indiferenţi - de la vlădică la opincă - la impresia pe care o lăsăm celor din jur şi la faptul că o naţiune înseamnă cu totul altceva decât un „bobor" care cască fericit gura la emisiuni de televiziune de proastă calitate.

Şi dacă nu vom înţelege nimic din lecţia poloneză, vom continua să existăm, ca şi până acum, undeva în coada Europei. Alin Savu

Abonaţii noştri

„Sunt dependent de informaţie"

Doru Haica are 45 de ani, iar de profesie este inginer. Abonat la „Adevărul" este de aproape de doi ani, de când a apărut „cartea verde". Spune că a ales ziarul nostru pentru că este accesibil şi tot din acest motiv îl citeşte „din scoarţă în scoarţă". E unul dintre dependenţii de informaţie, care nu scapă nicio ştire de la televizor, însă preferă să se documenteze din surse sigure. Chiar dacă meseria lui este foarte solicitantă, îi place să completeze toate paginile din suplimentul Jocuri, deşi nu are mereu timpul necesar să facă asta.

Până acum nu a pierdut niciun volum din colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", pentru că este vorba de autori şi opere pe care fiecare, indiferent de formaţie, trebuie să le citească, mărturiseşte Doru.