Pagina cititorului

Ana Scuszter (Arad)

Pentru Ana Scuszter (49 de ani), ziarul „Adevărul“ reprezintă porţia zilnică de ştiri. Deoarece lucrează în comerţ, iar timpul nu îi permite să prindă ştirile de la televizor, „Adevărul“ e cea mai bună sursă de informare.

„Sunt informată în fiecare zi"

„Am ales «Adevărul» pentru conţinut. E un ziar care se adresează tuturor şi consider că e accesibil tocmai pentru că oferă o varietate de ştiri", spune Ana Scuszter.

Arădeanca povesteşte că îi plac campaniile derulate de ziar. „Îmi plac foarte mult campaniile «Adevărul», în special cele legate de sănătate, ca şi colecţiile de cărţi, fără de care nu aş fi reuşit să-mi fac o bibliotecă", mai spune arădeanca. Ana Scuszter povesteşte că, de Sărbători, colecţia „Cele mai bune filme de Crăciun" a fost cadoul de preţ al Moşului.

WikiLeaks. Nimic nou

Nu am reuşit să citesc decât foarte puţine dintre documentele expuse pe WikiLeaks, dar pe baza celor văzute până acum şi a articolelor din presă pot să spun că sunt doar un foc de paie.

Nu m-a surprins niciun document, exceptând poate cele în care se vorbeşte despre poziţia Chinei vizavi de Coreea de Nord şi a Arabiei Saudite. În rest, totul este „business as usual" (cum spun americanii) în diplomaţie şi politică externă. Cei care îşi închipuie că diplomaţia s-a făcut, se face sau se va putea face într-un mod diferit, fie se înşală amarnic, fie au văzut mult prea multe filme SF, fie suferă de teoria conspiraţiei.

Din cele mai vechi timpuri, fiecare ţară, indiferent de forma de organizare (imperiu, regat, republică, dictatură) şi-a modelat politica externă pe baza informaţiilor primite de la membri corpului diplomatic. Iar corpul diplomatic a avut întotdeauna două funcţii principale şi anume, reprezentarea propriului guvern şi colectarea de informaţii secrete din ţara în care îşi desfăşoară activitatea - cu alte cuvinte spionaj (economic, social, personal). În rapoartele secrete, diplomaţii nu scriu eseuri, nuvele sau romane, ci sunt obligaţi, prin natura meseriei, să prezinte situaţia în cel mai concis şi mai franc mod cu putinţă. Fiecare guvern are obligaţia faţă de proprii cetăţeni de a colecta informaţii despre orice ar putea leza interesele ţării respective şi să-şi modeleze politica externă pe baza acestor informaţii.

Întotdeauna se cer date biometrice despre personalităţile politice pentru a putea fi identificaţi mai uşor în operaţiunile de supraveghere, precum şi pentru a efectua un profil „psiho-social" al persoanei respective. Un asemenea profil ajută analiştii să descopere punctele sensibile ale personalităţii respective şi ajută la prevenirea unor încercări de recrutare de către serviciile secrete ostile, precum şi la sprijinirea propriilor activităţi de recrutare. Aşadar, nimic surprinzător în aceste dezvăluiri!

Adrian