Pagina cititorului

Profesorul Nicolae Pantazică (66 de ani), din comuna argeşeană Băjeşti, este unul dintre cei mai fideli cititori ai ziarului „Adevărul", la care este abonat de aproape 20 de ani.

Abonaţii noştri: Răsplătit cu o excursie în Cuba

 „Îmi place pentru că este un ziar complet. Citesc cu mare plăcere tabletele domnului Cartianu, în general lucrurile de actualitate", afirmă pensionarul argeşean.

El a avut parte de o bucurie din partea „Adevărului", după ce a câştigat, la finele anului trecut, o excursie de o săptămână în Cuba la concursul de fotografii din cadrul serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor". Săteanul din Băjeşti a cucerit marele premiu cu o fotografie în care el şi elevii săi se aflau la practică agricolă. Profesorul Pantazică i-a oferit sejurul fiului său, Lucian, care a petrecut o săptămână de vis în ţara lui Fidel Castro împreună cu soţia sa, Nadia.

Editorialul cititorului: Mesaj de la o stewardesă

Am fost, pentru nici doi ani, beneficiara unei pensii „nesimţite", obţinută pe baza unei legi adoptate în Parlament. Citez din motivaţia acordării ei: „... o reparaţie morală pentru o categorie socială nedreptăţită".

Unde suntem azi, când guvernanţii au promulgat samavolnic legea care va decima personalul aeronautic din aviaţia civilă, pentru singura vină de a fi reuşit să se constituie într-o elită care şi-a desfăşurat activitatea în mod onest o viaţă întreagă.

Am fost angajata unicei companii naţionale de aviaţie, am fost, fără excepţie, acolo unde ne-a cerut datoria, fără sâmbete şi duminici libere, fără sărbători legale. În 1978, când am început şcoala, cuvintele de întâmpinare au fost: „Aveţi drepturile unui civil şi obligaţiile unui militar". Acum, când am depus cererea de pensionare, am avut credinţa că Legea specială înseamnă o lege care mă va ocroti în anii care mi-au rămas de trăit alături de familia mea, o lege ca oricare în lumea asta civilizată. M-am înşelat.

Că se vrea modificarea felului de a privi pensionarea, foarte bine. Dar să se facă pentru cei care încă muncesc şi mai au posibilitatea să acţioneze într-un fel. Modificarea conceptuală a unui sistem de pensie nu se face prin asumare guvernamentală şi promulgare pe şest a unor legi abuzive. Şi cine să ne mai ia apărarea în astea? În tot acest vârtej, s-a pierdut din vedere că, în spatele unor epitete, se ascund destine, se ascund oameni în carne şi oase, care s-au văzut batjocoriţi pentru că au executat cu mândrie şi competenţă o meserie apreciată oriunde în lumea civilizată. Trebuia să ne naştem în România ca să ajungem bătaia de joc a tuturor mutanţilor care ne-au furat ţara şi viaţa. Atât cât ne-a mai rămas. (Mioara Popa)