Pagina cititorului

Nazarica Bota, o pensionară de 59 de ani, este unul dintre abonaţii din Bistriţa ai „Adevărului".Femeia spune că are toate colecţiile apărute împreună cu ziarul.

„Nepoţica va avea toate colecţiile"

„Colecţiile sunt binevenite. Astfel află şi tinerii din ziua de astăzi ce reviste frumoase erau pe vremuri. În plus, cărţile sunt la un preţ foarte bun. O carte îşi are locul ei de cinste într-o casă", crede femeia.

Nazarica Bota are de gând să adune întreaga colecţie de benzi animate „Rahan" pentru viitoarea nepoată, care este aşteptată azi-mâine să vină pe lume. „O vom numi Alexia Ioana. Tot pentru ea am adunat şi poveştile pentru copii. Ediţia grafică este de calitate", adaugă ea. Femeia s-a abonat la acest cotidian acum trei ani şi spune că atât ea, cât şi mama ei, în vârstă de 80 de ani, aşteaptă cu nerăbdare suplimentul de sănătate.

Românii şi progresul

Începutul acestui mileniu a şocat prin schimbări climatice şi sociale ieşite din comun, influenţându-se reciproc, cu singura deosebire că, dacă vremea a mai fost şi bună şi frumoasă, „vremile" au rămas permanent tulburi, neprietenoase, nestimulative şi insuportabile.
De-a lungul timpului, pentru a schimba natura, nimic nefiind imuabil, omul a operat multe retuşuri utile în peisajul geografic.

La progresul tehnic incontestabil planeta ar fi trebuit să arate ca un giuvaier astral, nu ca o groapă de gunoi într-o sahară, nu ca un deluviu, împingând casele oamenilor în viroage, nu ca o sferă rostogolită de scarabei, după toane şi interese egoiste.

În loc să caute soluţii de salvare, „proprietarii" Terrei au ajuns să se tânguie ca‑n povestea drobului de sare. Nu ne convine că luna mărţişoarelor a devenit a îngheţurilor, că plouă prea mult sau prea puţin, că bolile ne încolţesc lupeşte. Egoismul a devenit comportamentul exclusiv al lumii, în detrimentul educaţiei altruiste.

Războiul de mii de ani cu forţele oarbe ale naturii ar trebui să intre firesc şi în atribuţiile ONU. Nici actuala criză financiară nu a picat din sfere îndepărtate pe capul lumii, ci a explodat din mijlocul ei ca o ciupercă atomică.

Oare chiar nu poate omul să-şi schimbe unele „apucături", nu e capabil să schimbe propria lui viaţă, într-o eră de progres continuu, fără reculuri şi dibuiri? Toţi am fi vinovaţi pentru ce s-ar putea petrece păgubitor pe această planetă, unii pentru lăcomia de a înhăţa truda semenilor, alţii pentru că am primit, cu evlavie, soarta supunerii canine. (Nicolae Bădiţă)