Ocnele Mari se îneacă în sare!

"Ce-a fost verde s-a uscat, restul e sărat", povestesc, cu umor amar, localnicii vâlceni Nu e de invidiat primarul Gheorghe Radu, din Ocnele Mari: calamităţi provocate de surparea

"Ce-a fost verde s-a uscat, restul e sărat", povestesc, cu umor amar, localnicii vâlceni

Nu e de invidiat primarul Gheorghe Radu, din Ocnele Mari: calamităţi provocate de surparea pământului pe care sunt case, gospodării, proprietăţi, oameni, animale; demolări, exproprieri, parlamentări, negocieri, certuri cu victimele; lupta cu prejudecăţile, cu spiritul unor neamuri proaste care vor să profite de situaţie, cu speculanţii.

Apoi sunt hoţii, paraziţii de care nicio colonie de albine lovită de calamitate nu scapă, darmite o staţiune balneară, care cândva era prosperă, iar azi şi-a pierdut titlul ca atare. Oameni care s-au îmbogăţit legal de pe urma despăgubirilor, oameni care au sărăcit, oameni care s-au nenorocit, bătrâni disperaţi şi resemnaţi care se despart cu greu, sau nu se despart, de locul unde au trăit o viaţă, tineri care, plini de banii despăgubirilor, se bucură că au scăpat, anonimi şi liberi, în cine ştie ce metropolă populată de mulţi câini cu covrigi în coadă. O dinamică fabuloasă. Încerc să redau o fotografie a realităţii de aici. Ce spun autorităţile, care e situaţia de fapt şi ce spun oamenii. Cine e de vină? Poate, iar!, regimul vechi cu politica de industrializare forţată, schimbând destine, structuri sociale, rupând mătci. Nu e vreme însă de lamentări.

- Câte familii mai sunt de strămutat?
- "Realitatea ne impune şi vor trebui să fie strămutate peste 500 de gospodării care sunt situate în câmpurile de sonde 3 Ocniţa, 3 Goruniş, 3 Lunca şi 4 Lunca. Spun că este necesară strămutarea lor, având în vedere că ne aflăm în faţa unei situaţii create acum mai bine de 40 de ani, când s-a industrializat zona."

- Ce-i de făcut?
- "Vor trebui să fie strămutaţi locuitorii din câmpurile de sonde pentru securitatea vieţii lor şi a proprietăţilor lor. Noi am propus Ministerului Economiei şi Comerţului zone de siguranţă în care să poată fi strămutată populaţia, zone ale căror terenuri trebuie în schimb să fie achiziţionate de la actualii proprietari, nu din patrimoniul localităţii, de unde putem să punem la dispoziţie aproximativ şase hectare. Prefectura Vâlcea a venit cu o locaţie care, dacă va fi acceptată de populaţie, poate fi pusă la dispoziţia ei. Mai ales că este aproape de utilităţi, de drum, apă, gaz etc. Noi nu suntem încântaţi, căci duce la pierderea a 200 de familii din raza localităţii. Şi aşa, odată cu evenimentele astea (din 2001-2005), bugetul s-a subţiat, lipsind taxele, impozitele pe care le-ar fi plătit aceste familii. Plus taxele din închirierile sezoniere, suntem totuşi o staţiune balneară. Câteva sute de familii se ocupau cu închirieri, prestări servicii, comerţ, agroturism. Toate şi-au pierdut afacerile fiindcă zona e nesigură. Nu ne convine, dar decizia va fi în mâinile cetăţenilor. Tinerii vor să plece, nu putem să-i împiedicăm. Ceilalţi - vârstnicii care au morţii, rudele, proprietăţi şi în alte zone - vor să rămână."

- Unde vor să rămână localnicii?
- "Nu or să poată să-şi aleagă locul individual. Cei care au produs strămutarea trebuie să cumpere aceste terenuri. Mă bucur şi mă întristez în acelaşi timp că sunt mulţi proprietari care au terenuri. În zonele de evacuat sunt peste 300 de proprietari. Este şi un avantaj, şi un dezavantaj. Avantaj este că nu se poate pune la îndoială seriozitatea noastră, fiind 300, nu poţi să aranjezi. Administraţia cade puţin la pace cu cel care vinde. În schimb, achiziţia este mai greoaie. Ne-am gândit foarte mult şi la cheltuielile suplimentare pe care le-ar face statul. Fiindcă este normal, în partea cealaltă, în locurile oferite de prefectură sunt condiţii de infrastructură în mare parte asigurate, cu cheltuieli mai mici cu circa 30 de miliarde, decât aici. Aceste cheltuieli se pot compensa cu brio, dacă luăm în calcul că toţi cetăţenii implicaţi au şi păduri, plecând undeva la 10-20 km va trebui să-i despăgubim . Aceiaşi cetăţeni mai au terenuri şi în alte zone ale localităţii, nu numai pe lângă casă. Chiar dacă ei sunt puţin în vârstă fără simţul pieţei, au şi ei copii, deştepţi, şi în mod cert vor cere despăgubiri la preţurile zilei. Or, atunci, cetăţeanul, rămânând în localitate, va putea în continuare să îşi exploateze aceste resurse. Un caz: cinci gospodării ale familiei Şchiopu, care nu a vrut să plece. Între timp, doi dintre aceştia s-au mulţumit şi acceptă strămutarea."

- Mai vin oameni aici, la tratament?
- "Am fost extraordinar de încântat când, în cea de-a doua jumătate a anului trecut, am avut turişti ca acum zece ani. Unii au început să cumpere şi proprietăţi. Uneori, mă întreb ce îi îndeamnă. Ori se gândesc că preţurile nu sunt încă foarte mari, ori că vom avea un reviriment puternic în viitor."

Primarul Gheorghe Radu explică:

"Problemele pe care le am în momentul de faţă, referitoare la situaţia prăbuşirilor din câmpurile de sonde, se rulează în jurul necesităţii strămutării în perioada imediat următoare a 104 gospodării, care sunt situate în mare parte pe direcţia probabilă de scurgere a saramurii. Ea va fi ejectată în urma lucrărilor de detensionare a câmpului unu de sonde Ţeica."

Istoric al calamităţilor

Prima prăbuşire a fost în septembrie 2001. A continuat cu ianuarie 2002, iunie 2004 şi sfârşitul anului 2005, când s-a produs prăbuşirea dirijată a tavanului cavernei Socon Deep (după numele firmei nemţeşti care a depistat-o). Au continuat, evolutiv, taluzările, iar acum se lucrează la ecologizarea câmpului doi de sonde Ţeica. S-au adus utilaje pentru începerea lucrărilor de regularizare a văii sărate şi de demolare a caselor care au fost în câmpul doi de case Ţeica. Aceste case au fost părăsite prin strămutarea locuitorilor în zona Copăcelu sau în alte zone pe care le-au agreat cetăţenii. Tot aici au fost făcute 47 de case.

Păgubiţi, despăgubiţi

Trăncănău Vasilica: "Ce-a fost verde s-a uscat, restul e sărat"

"Sinceră să fiu, aş fi vrut să fiu demolată, dar nu vreau să plec de aici. Am casă, pământ. Suntem şase, cu copiii.

Avem vreo patru camere. Curtea e sărată, totul s-a uscat. Ce-a fost verde s-a uscat, restul e sărat. Terenul a plecat mereu. Nu fac nimic în grădină.

Nu pot să pun nici un pătrunjel, tencuiala se mănâncă.

Lipesc, că nu pot să stau cu casa dărâmată, şi iarăşi se face saramura.

Am crezut că ne dă şi nouă pentru casă, dar nu ne-a dat nimic.

Au zis că ne dau banii pentru pământ, dar deocamdată nu ne mai mută."

Lăzărescu Gheorghe: "Aştept să ne dea despăgubirile"

"Mi s-a dat casă la Copăcel. Cu chirie la stat. Am dus bagajul, mobila. Urma să mi se facă actul încă de acum doi ani. Am stabilit să-mi dea o diferenţă. Nimic până acum. La fel şi băiatul meu, care are casa alături de mine. Eu locuiesc tot aici. Unde sunt proprietar. Că se fură… Despăgubiri? Am cerut încă 500 de milioane. Mi-au dat 381. Nu s-a lămurit nici cu ăştia. Aici am teren mai mult, acolo mai puţin. Să-mi dea diferenţa de teren, la preţul oficial. Toată familia trebuie să plece. Băiatul e aici, fata trebuie să dărâme casa. A luat bani, şi-a cumpărat la Ocniţa, are apartament la Vâlcea. Aştept să ne dea despăgubirile, mie şi băiatului. Şi să facă actul legal. Nu cel de comodat. "

Dumitrescu Luminiţa: "Se zice că se termină de tot cu Ocnele"

"Am stat aici, pe Livezilor. Acum locuim la Vâlcea. Acolo ne-au mutat. Au zis că ne despăgubesc. Ne-au făcut evaluarea la 800 de milioane şi mi-au dat doar 700 de milioane. Ce gospodărie, ce casă mare am avut! Nu ne-au lăsat să luăm nimic: până şi geamurile, giurgiuvelele, uşile, toate sobele. Ne-am mutat la Vâlcea pe banii noştri. Am pierdut o sută şi ceva de milioane. Sunt, nu sunt mulţumită la Vâlcea, dar unde să mă mai duc? M-aş întoarce, dar unde? Nu aţi văzut că au demolat tot? Am avut pomi. Trebuia să ne mai dea uzufruct din 2001-2002. Am 60 de ani, aici am stat o viaţă. Am lucrat la telefoane, sunt la pensie. Acu' m-aţi găsit aici că mai vin, vreau să cumpăr o casă. Dar unde? Se zice că se termină de tot cu Ocnele."