Noile simboluri ale bogăţiei

Megaiahturile prezintă mari inconveniente. În primul rând, nu pot acosta decât în porturi mari, alături de „vulg“, adică de vapoare. De altfel, mulţi specialişti aşa le şi consideră.

Megaiahturile prezintă mari inconveniente. În primul rând, nu pot acosta decât în porturi mari, alături de „vulg“, adică de vapoare. De altfel, mulţi specialişti aşa le şi consideră. Familiile istorice de armatori greci plasează giganticele iahturi în categoria celor mai vulgare ambarcaţiuni de agrement, din cauza motoarelor şi a accesoriilor moderne care anulează bunul gust.

Iahturi mari, porturi mici

Un alt inconvenient major este acela al singurătăţii. Miliardarii vor să se laude cu superiahturile lor, dar niciun alt miliardar nu acceptă o a doua invitaţie, fiind şi ei proprietari de nave luxoase.

Nici nu pot coborî  în „rang“, la nivelul milionarilor care apar ca ciupercile după ploaie. Aşa că se plictisesc repede de „jucăriile“ costisitoare.Şi comandă altele. Paul Allen, cofondatorul Microsoft, a făcut furori cu „Octopus“. Ocupă locul patru în topul celor mai mari ambarcaţiuni de agrement,  măsurând 126 de metri.

Proiectat de designerul american Jonathan Quinn Barnett, originar din Seattle, iahtul are o „bijuterie“: o zonă cu podea de sticlă prin care se văd flora şi fauna marină. Este dotat cu sală de cinema, un studio de înregistrări şi un submarin de zece persoane. Paul Allen a investit peste 250 de milioane de dolari în „moftul“ său. Dar nu putea acosta în Antibes, la unul dintre cluburile cele mai râvnite, Yacht Club Marina.

Atunci a comandat altul, „Hanse“. Larry Ellison, cofondatorul Oracle, a fost foarte mândru de „ Rising Sun“. Având 138 de metri lungime, impresionanta navă ocupă locul trei în topul megaiahturilor. Construit în Germania, în 2004, la un preţ de 377 milioane de dolari, iahtul are 82 de camere şi un teren de baschet.

Dar şi o mare problemă: nu poate acosta în porturile mici şi stilate de-a lungul Coastei de Azur şi nu numai. De altfel, la numai zece zile de când intrase în posesia lui, Ellison s-a şi hotărât să-l vândă. „E prea mult. Excesiv!“, a declarat el.

„Corăbiile“ cu pânze

Unii miliardari rămân la părerea că un iaht adevărat, „clasic“, nu trebuie să aibă motoare, dar, ca să intre în mult râvnitul Top 100, îşi comandă adevărate corăbii cu pânze pe post de iaht de lux.

Este cazul lui Tom Perkins, investitor în companii de elită ca Google şi Amazon, fostul soţ al scriitoarei de succes Danielle Steel. „Corabia“ sa, „Maltese Falcon“, se clasează pe locul cinci, atingând 88 de metri în lungime. Pentru orice eventualitate, „vulturul“ e dotat şi cu două motoare de 1.800 cai-putere. Dar acestea vor fi puse în funcţiune numai în cazul unui atac pirateresc. În rest, vânt în pupă! Şi în cele trei catarge impunatoare, din fibră de carbon.

Un echipaj de marinari adevăraţi, mateloţi experimentaţi, asigură navigarea. „Corabia“ a costat 100 milioane de dolari. Pe următoarele cinci locuri sunt clasaţi Prinţul Alwaleed Bin Talal, cu „Kingdom“, cumpărat de la Donald Trump, Philip Green, cu „Lionheart“, Bill Joy, poreclit „Edisonul internetului“, cu iahtul „Ethereal“, considerat cel mai ecologic iaht, Valentino cu „TM Blue One“ şi magnatul oţelului Lakshmi Mittal, despre care se zvoneşte că ar fi vrut să cumpere „Rising Sun“ de la Larry Ellison, dar apoi s-a hotărât să-şi construiască unul.

Numai acest zvon îl plasează pe locul zece, dar se spune că iahtul comandat va depăşi în grandoare tot ce s-a construit până acum.

Mai mici, dar mai elegante

Mai la coada topului se află ambarcaţiunile care, conform etichetei nautice, se încadrează fără dubii în categoria iahturilor de lux. Rupert Murdoch, preşedintele conglomeratului media News Corp, este în Top 100 cu bijuteria sa, iahtul „Roseherty“, de 56 metri lungime, construit de italienii de la Perini Navi. Iahtul e dotat cu un superb salon de servit masa, purtând semnătura designerului francez Christian Liaigre. Celebrul Tiger Woods este poate singurul care nu vrea să se laude cu iahtul său, „Privacy“. Şi nici nu vrea să i se facă reclamă.

În noiembrie 2004, compania canadiană  „Christensen Shipyards“, care a construit iahtul, a folosit imagini cu elegantul iaht „ Privacy“ pentru a-şi promova produsele. Tiger a dat în judecată compania pentru 50 de milioane de dolari, acuzând-o că a încălcat clauza de confidenţialitate.

Unul dintre cele mai stilate iahturi este „Limitless“, al lui Leslie Wexner, părintele celebrului brand internaţional Victoria’s Secret şi preşedintele Limited Brands.

Nava a fost proiectată de Jon Bannenberg după designul propus de celebrul Francois Catroux, fiind tapetată cu 3.000 de metri pătraţi de lemn de tek exotic şi 15 tone de marmură. Bijuteria „coroanei“ o constituie o cameră subacvatică, „dolphin cam“, care transmite imagini în timp real pe monitoarele cu plasmă din interiorul navei.

Iahtul prinţesei Diana

Mohammed al-Fayed, deţinătorul lanţului de magazine de lux Harrod’s, este proprietarul iahtului „Sokar“, devenit celebru după ce prinţesa Diana şi-a petrecut o vacanţă la bordul său, în compania iubitului ei Dodi al Fayed, cu doar o săptămână înainte de tragicul accident din Paris, din 1997, în care ambii şi-au pierdut viaţa.

Imaginile surprinse de paparazzi la bordul lui Sokar, în apele Mediteranei, au făcut înconjurul lumii. Mohammed al-Fayed a decis să îşi vândă iahtul pe care îl avea de 16 ani pentru că toată lumea îl numea „iahtul prinţesei Diana“, fapt care îi producea amărăciune. Iahtul este unul de elită, proiectat de celebra companie italiană Manfredi&Sforzi, şi beneficiind de designul de excepţie al lui Vittorio Cerruti. 

Un Ferrari subacvatic

Specialiştii au căzut de acord că moda gigaiahturilor se duce pe apa Sâmbetei. La orizont se întrevede o nouă modă, mai exclusivistă decât aceasta, a submarinelor de lux.

Circa 100 de submarine private se află deja în proprietatea unor magnaţi.  Unul a fost comandat de Paul Allen şi a fost proiectat de Olimpic Tool&Engineering. De regulă, numele proprietarilor de submarine nu sunt date publicităţii, dar sunt cunoscuţi cei care le comandă pentru gigaiahturile lor.

Istoria submarinelor private a început în 1995, când Herve Jaubert, fost puşcaş al marinei franceze, a construit primul submarin particular. Astăzi, Jaubert conduce compania Exomos, cu sediul la Dubai şi care construieşte 14 modele de submarine. Tipul „Proteus“ este un „autocar subacvatic“, după cum îl defineşte Jaubert, beneficiind până şi de un bar generos.

În schimb, „Stingray“, cu o lungime de numai 2,7 metri şi o înălţime de un metru, este socotit un „Ferrari subacvatic“. Şi acest minisubmarin este dotat cu un băruleţ, dacă ocupanţii doresc să facă popas, să servească o băutură elegantă şi să admire priveliştea prin cupola de sticlă.  „Stingray“ poate rămâne sub apă trei ore şi costă 37.000 de dolari, extrem de ieftin comparativ cu modelele de dimensiuni mari.

Seattle-1000, un Nautilus modern

Un submarin care să poată transporta până la zece pasageri poate fi achiziţionat de la compania lui Jaubert cu 15 milioane de dolari. Modelul de mărime medie al firmei US Submarines este „Seattle-1000“, cu trei etaje, cinci cabine, cinci băi, două bucătării, o sală de fitness, o cameră pentru păstrarea vinului şi având geamuri panoramice cu dimensiunea de 9 pe 4,5 metri.

Un adevărat Nautilus al zilelor noastre. Acesta poate traversa 3.000 de mile marine fără să se ridice la suprafaţă şi costă 25 de milioane de dolari.

Pe o piaţă pe care iahturile se vând cu sume de peste 150 de milioane de dolari, submarinele de tipul Seattle-1000 par destul de ieftine, dar tot proprietarii de iahturi sunt cei care le comandă. Pe viitor însă, designerii de submarine de lux au în vedere un sejur exclusiv pe astfel de nave, care trebuie să ofere confort, stil şi divertisment la standarde înalte.