În Berzunţi, tineretul a lăsat îndeletnicirile tradiţionale pentru şantierele din Italia

Comuna băcăuană Berzunţi este una dintre localităţile care, în ultimii ani, aproape că au rămas fără tineret. Din cele 5.000 de suflete, cel puţin o mie au plecat la muncă în

Comuna băcăuană Berzunţi este una dintre localităţile care, în ultimii ani, aproape că au rămas fără tineret. Din cele 5.000 de suflete, cel puţin o mie au plecat la muncă în străinătate, destinaţiile favorite fiind Spania şi Italia. Trist este faptul că aproape 80 la sută din tinerii comunei au ales să muncească în străinătate, majoritatea în construcţii sau agricultură, iar în Berzunţi nici o activitate nu mai este profitabilă. De altfel, în comună nu există decât câteva magazine şi cârciumi, iar cei mai mulţi săteni se ocupă de agricultura de subzistenţă. ?Am încercat ceva cu agroturismul, însă nu prea merge. În rest, nu avem ce să facem, tineretul e plecat la muncă în străinătate. Majoritatea temină zece clase şi pleacă să strângă nişte bani peste graniţă?, spune primarul comunei, Gheorghe Bălan. Plecarea masivă a tineretului din comună are consecinţe pe toate planurile. Berzunţiul nu are nici măcar un cămin cultural, activităţile artistice fiind pe cale de dispariţie. Aceasta, deşi comuna a avut o tradiţie îndelungată în folcor, fiind la un moment dat cunoscută pentru ansamblurile sale artistice. ?Ultima ieşire importantă a unui ansamblu din Berzunţi a fost în 1987, la festivalul de la Trasnice - Cehoslovacia, unde am şi luat locul întâi. Puţinii tineri care au rămas în comună nu prea sunt interesaţi de tradiţii sau obiceiuri?, a precizat secretarul comunei, Constantin Bucur. Cei din Berzunţi erau renumiţi până în urmă cu câţiva ani pentru dansurile populare, în special pentru Coroghianca, dar şi pentu sculpturile în lemn. De altfel, şi acum în comună există porţi din lemn sculptate. Acestea sunt însă din ce în ce mai puţine, pe măsură ce gospodările sunt părăsite de proprietarii care aleg calea străinătăţii. În comună s-au organizat şi cursuri de reconversie profesională, însă lipsa iniţiativelor particulare a făcut inutilă pregătirea. ?Am şi eu copiii în străinătate, prin Italia. Îi greu, că nu-i am acasă, dar ce să facem? Aşa, măcar ei trăiesc mai bine acolo decât să moară de foame aici, în sat?, spune un sătean în vârstă. Situaţia este aproape generalizată în Berzunţi, iar părinţii au ajuns să nu-şi mai trimită copiii la liceu, ci la şcoala cu zece clase din localitate. Oricum, după absolvire, fraţii mai mari îi aşteaptă pe şantierele din Italia...