Erorile prin care dispecerii Poliţiei i-au pecetluit soarta Alexandrei
0Apelurile disperate ale Alexandrei Măceşanu la 112 arată cum operatorii serviciului de urgenţă, dar şi ai Poliţiei, în loc să obţină indicii clare, au obţinut o pistă greşită şi au ignorat informaţiile relevante.
Manualul de operare în cadrul centrelor pentru apelurile de urgenţă trasează mai multe reguli pentru modul în care operatorii ar fi trebuit să răspundă şi să acţioneze în cazul apelurilor Alexandrei Măceşanu. Manualul subliniază cât de important este ca aceştia să transmită informaţia cu exactitate, să nu facă presupuneri şi să încerce, prin întrebări scurte, să obţină cât mai multe informaţii relevante. Stenogramele conversaţiilor dintre Alexandra şi operatorii 112 şi agenţii de poliţie din dispecerat arată însă cum procedurile au fost încălcate, iar o informaţie veridică, capitală, conform cărora fata s-ar afla în cartierul Bold din Caracal, a fost ignorată, autorităţile pornind, fără dubii, pe pista falsă a adresei găsite pe cartea de vizită.
Dialogul Alexandrei cu operatorii 112
În timpul apelurilor la 112, Alexandra a vorbit cu doi operatori ai serviciului de urgenţă. Potrivit manualului de operare, responsabilitatea acestora este, după ce au stabilit că este vorba de o urgenţă, „să transmită informaţiile de la o persoană la alta cu exactitate, în forma în care le-a primit şi să precizeze exact sursa acestora. Să evite transmiterea de informaţii greşite; să nu facă presupuneri“. Operatorii sunt instruiţi să menţină controlul conversaţiilor telefonice, astfel încât să obţină toate informaţiile necesare în cea mai scurtă perioadă de timp. „De dumneavoastră depinde să orientaţi răspunsurile apelantului astfel încât să obţineţi informaţii relevante. Tactica cea mai eficientă este de a pune întrebări scurte, care vizează informaţii specifice, cum ar fi numele, adresa, numărul de telefon, unde se află, etc. Întrebările trebuie să evidenţieze informaţiile relevante şi trebuie menţinut un «flux» de informaţii neîntrerupt“, arată documentul citat.
În primul apel la 112 este nevoie de zece întrebări din partea operatorilor doar pentru a-şi da seama de contextul situaţiei, întrebările operatorilor fiind mai degrabă de natură să alarmeze victima. „Cum adică nu ştii unde eşti?“ sau „Păi dă-mi un punct de reper unde te afli în Caracal, cum crezi că te găsim?“ - astfel de întrebări au fost adresate Alexandrei după ce aceasta spune că a fost sechestrată şi nu ştie unde se află. Abia al doilea operator 112 încearcă să afle detalii, precum numărul de maşină sau alte detalii vizibile din locaţie înainte de a transfera apelul către un agentul dispeceratului de Poliţie Olt.
Dialogul Alexandrei cu agenţii de dispecerat ai Poliţiei
Agentul, care a primit doar informaţia că fata a fost răpită cu o zi înainte şi că aceasta vorbeşte de pe telefonul suspectului, la apelul disperat al Alexandrei „veniţi cât mai repede“ răspunde: „Unde să venim domnişoară? Ia spuneţi-ne...“.
Este un moment-cheie, în care informaţia oferită de Alexandra cum că se află în cartierul Bold este ignorată, poliţia plecând în schimb pe pista falsă cum că s-ar afla la adresa de pe cartea de vizită găsită de adolescentă. „Un apelant-victimă va fi labil emoţional, posibil rănit şi de cele mai multe ori speriat şi lipsit de apărare. E posibil ca aceştia să nu ştie unde se află şi pot întâmpina dificultăţi în comunicarea cu operatorul. Datorită surescitării emoţionale a victimei, informaţiile pot să nu fie clare“, este o altă regulă ce pare a fi ignorată de forţele de ordine.
Al doilea agent, de la Poliţia Caracal de data aceasta, îi spune că un echipaj este pe drum şi să rămână unde este, „în 2 minute, n-are cum să zboare, măi domnişoară“, a asigurat-o acesta. În continuare agentul încearcă să afle dacă Alexandra ştie cine este agresorul („Păi de cine vă este frică?“) şi află că fata nu ştie sigur că numele de pe cartea de vizită nu este al agresorului! În ciuda acestui fapt, agentul nu încearcă să obţină mai multe informaţii, prin care să confirme această adresă, dându-i asigurări că un echipaj va sosi imediat. „Aaa, nu ştii nici asta! Bine, aşteptaţi acum... aşteptaţi acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, aşteptaţi“, îi spune acesta. La agentul de poliţie din Caracal nu a ajuns informaţia oferită de Alexandra cum că s-ar afla în cartierul Bold.
Mai mult, ambii poliţişti îi cer Alexandrei să închidă telefonul spunându-i că va fi contactată de poliţiştii trimişi la adresă. „În cazul tuturor infracţiunilor violente aflate în desfăşurare, apelantul trebuie reţinut pe fir cât de mult posibil, pentru a furniza informaţii actualizate şi suplimentare, până soseşte echipa de intervenţie. Acest lucru este de asemenea important datorită emoţiei puternice încercate de cei implicaţi“, se subliniază în documentul citat. „Nu pot să stau în telefon domnişoară că avem şi alte apeluri, rămâneţi acolo că vine echipajul de poliţie, negreşit va veni, da, două-trei minute, ce naiba?“, îi spune agentul de la Poliţia Caracal Alexandrei.
Un eşec la nivel sistemic
Gabriel Diaconu, medic psihiatru, este de părere că acest dialog, arată dincolo de aceste erori punctuale problemele sistemice prezente la nivelul întregului minister. „Nu e vorba aici că nişte oameni nu au ştiut în teorie ce să facă, problema este de autoritate practică, o problemă sistemică la nivelul întregului minister de Interne. Este un sistem în care oamenii sunt învăţaţi să acţioneze defensiv, nu în spiritul unor valori. Este o cultură ce subminează autoritatea în situaţiile practice precum aceasta. Uitaţi-vă la dialog, avem o serie de etape: la început de negare, apoi de furie, apoi încearcă să negocieze ce se întâmplă. Aş spune că vorbim de o naivitate malignă, care asimilată unei practici aşa cum e cazul în MAI, se transformă în complicitate. Aceste lucruri nu se întâmplă fără ştiinţa superiorilor, fără ca fiecare angajat să accepte aceste compromisuri în mod complice“, a explicat acesta.
Organizare proastă: nici la toaletă nu pot merge
Aceste erori de sistem se văd modul intern de organizare a Poliţiei Române. Astfel, dincolo de felul impardonabil în care s-au adresat Alexandrei Măceşanu, cei doi poliţişti de la dispeceratele Olt şi Caracal nu puteau sta cu victima prea mult pe fir şi din cauza organizării interne dezastruoase a acestor servicii. La nivelul întregii ţări, toate dispeceratele poliţiei sunt încadrate cu un singur agent pe tură. „Nu pot sta cu o victimă prea mult pe fir pentru că dacă apare un alt apel acela trebuie ţinut în aşteptare şi se pot ivi probleme. Poliţistul de dispecerat nici măcar nu poate chema pe cineva care să-l înlocuiască dacă se iveşte o problemă. Dacă merge la toaletă, de exemplu, o face cu uşa deschisă. Este o organizare ruptă din anii '50“, a declarat Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni EUROPOL.
Nu s-a activat sistemul „Alertă Răpire Copil“
În cazul Caracal, au fost încălcate o serie de proceduri interne, una dintre ele fiind legată de declanşarea şi funcţionarea mecanismului „Alertă Răpire Copil“, a acuzat marţi preşedintele Klaus Iohannis. Acest sistem este în administrarea Poliţiei Române, a fost inaugurat în 2011 cu sprijinul unor specialişti străini şi cu o finanţare europeană de 236.000 de euro.
Platforma a rămas însă necunoscută pentru că Poliţia Română a folosit-o numai o dată. Iar în cazul din Caracal, al Alexandrei Măceşanu, aceasta putea fi folosită pentru că se conformează perfect tiparului de cazuri pentru care a fost concepută. Concret, în cazul răpirii sau dispariţiei unui copil în circumstanţe care îi pun în pericol viaţa, ar urma să fie trimisă populaţiei o alertă pentru ca cei care au informaţii să poată anunţa imediat autorităţile. Astfel, după ce Alexandra a sunat la 112 sistemul „Alertă Răpire Copil“ trebuia activat imediat şi poate altul ar fi fost deznodământul.
„Mecanismul funcţionează în paralel cu activităţile specifice desfăşurate de poliţie şi parchet în cazul răpirilor sau dispariţiilor de copii şi are rolul de a ajuta ancheta în curs cu informaţii suplimentare, oferite de populaţie, imediat după răpirea sau dispariţia copilului. Instrumentul astfel creat presupune mobilizarea unor mijloace excepţionale, pentru situaţii excepţionale“, conform site-ului Poliţiei.
Alerta ar trebui să fie transmisă repetat, la fiecare sfert de oră, pe telefoanele mobile, pe afişajele electronice din gări şi din staţiile de metrou, la televizor, la radio şi în online. Acesta trebuie să conţină date despre identitatea minorului, locul în care a fost văzut ultima dată, detalii despre cum este îmbrăcat sau despre vehiculul care s-a folosit pentru răpirea lui.
Te-ar putea interesa şi:
Se încarcă comentariile...
