Exclusiv Ce îi lipsește României ca să meargă în direcția bună? Un politolog din SUA pune degetul pe rană: „În Turcia, în 2004-2005, autostrăzile erau SF pentru România”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a relansat dezbaterea despre nevoia unui proiect de țară pentru România. Profesor la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center for Global Engagement, Alexandru Balaș explică, din perspectiva politologului, ce îi trebuie României.

România este o țară în care luxul și sărăcia lucie se văd la tot pasul. FOTO: Adevărul

Afirmațiile lui Mugur Isărescu, făcute din perspectiva economistului, i-au împărțit pe experți, iar unii au afirmat că România poate și trebuie să-și propună și mai mult. Pornind de la realitatea că în OCDE se află deja țări de „calibrul” Costa Rica și Columbia, iar în zona euro a intrat până și Bulgaria, țară care economic stă mai prost decât noi, unii cer obiective mai importante, mai ales în plan politic.

Politologul Alexandru Balaș, profesor în SUA la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center for Global Engagement, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care ar trebui să fie acest plan cu bătaie lungă. El pornește de premisa că un proiect de țară autentic nu este o listă de aderări tehnice, ci o reconstrucție a fundamentelor sociale și economice. Piloni centrali ar trebui să fie, în viziunea lui Balaș, democrația și creșterea nivelului de trai al populației.

Protejarea democrației și eradicarea sărăciei, obligatorii pentru România

„Aș spune că protejarea democrației ar trebui să fie un proiect de țară. Pentru că vedem din ce în ce mai mulți români care vor dictatură. Vedem din ce în ce mai mulți români care glorifică perioada comunistă, anii dictaturii comuniste, sau care glorifică perioada Gărzii de Fier, cu tot felul de elemente fasciste. Aici e marea problemă, cred, pentru România. Înainte de orice, trebuie să apărăm ceea ce s-a câștigat în 1989, asta e important în primul rând”, spune Balaș.

Aici intervine al doilea aspect. O țară săracă, a cărei populație suferă lipsuri majore, va fi întotdeauna receptivă și va fi la cheremul politicienilor populiști și al partidelor radicale.

„La fel de important este să educăm oamenii, românii, în democrație. Numai că nu poți să faci lucrul acesta cu burta goală, când ți-e foame. Ai nevoie de economie. Ai nevoie de o economie foarte puternică și de o distribuție mai echitabilă a bogăției unei țări. Oamenii săraci sunt vulnerabili oriunde, în orice țară, nu numai la noi”, mai spune profesorul român.

Exemplul polonez

Un prim exemplu pentru România ar putea fi cel al Poloniei, crede Alexandru Balaș. Spre deosebire de România, Polonia este o țară cu economie în expansiune, iar polonezii sunt mult mai puțin expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Acesta este capitolul la care România este repetentă an de an și concurează cu Bulgaria pentru poziția de cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Niciun guvern până acum nu a reușit să îndrepte lucrurile, iar senzația este că nici nu s-a făcut vreun efort în acest sens.

„E greu de spus o țară pe care s-o luăm ca exemplu, cred că România trebuie să fie România și să-și urmeze propria cale, dar bazată pe democrație și pe o creștere a economiei, așa cum nu prea avem. Dacă tot vorbim de alte țări de la care ne-am putea inspira în mai multe privințe, aș spune că avem exemplul Poloniei. Da, această țară ne-ar putea servi ca exemplu. Să ajungem să avem o economie puternică, cum și-a dezvoltat Polonia. Ei au o economie care permite companiilor poloneze să fie competitive pe plan mondial, permite polonezilor să-și cumpere zeci de mii de case de vacanță în paradisuri foarte luxoase din Caraibe sau din Mediterana, în zone extrem de scumpe”, adaugă expertul.

Succesele României, țară considerată în timpul regimului comunist și un timp și după „Coreea de Nord a Europei”, sunt intrarea în NATO, Uniunea Europeană și în spațiul Schengen. Este vorba despre reușite evidente, iar un drum important a fost parcurs din 1989 și până în prezent. Dar chiar și așa, foarte mulți experți consideră că nu este suficient, iar cea mai bună dovadă o reprezintă starea economiei, a educației, învățământului și a sănătății, dar și nivelul de trai al populației, capitole la care România stă cel mai prost din Uniunea Europeană.

„Am intrat în NATO, am intrat în Uniunea Europeană - extraordinar! Astea au fost proiecte de protejare a României și de creștere economică, de ancorare a democrației, acea democrație cu probleme pe care încă le avem, că nu suntem o democrație deplină. Nicio bază de date la nivel mondial nu consideră România o democrație deplină, ci o democrație care funcționează la limită, greu, dar totuși funcționează. N-aș vedea intrarea în zona Euro sau intrarea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică ca pe niște mari realizări. Sunt realizări bune, ne arată un statut, dar nu sunt proiecte de țară în sine”, consideră profesorul român.

Lecția finlandeză

Deocamdată, România are o clasă politică slabă, iar corupția este prezentă în toate partidele, dar și în societate. O comparație cu Polonia ne arată cel mai bine unde ne aflăm.

„Polonia are o economie de top 20 la nivel mondial, conform datelor din 2025. Noi încă suntem departe. Polonia are un prim-ministru, fost șef peste Consiliul European, Donald Tusk. Noi n-avem politicieni de acest gen. Polonia are un nivel de corupție mult mai scăzut față de România. Să nu uităm, Polonia are un istoric de mare imperiu. Acel regat polonezo-lituanian a dominat Europa de Est secole la rând. Noi n-avem acea experiență de mare imperiu”, susține Balaș.

Un alt exemplu de dat poate fi cel al Finlandei. Țara din Nordul Europei era un contraexemplu în anii '70, când nivelul de trai era foarte redus, iar societatea finlandeză se confrunta cu probleme uriașe. În prezent, lucrurile s-au schimbat total. Fără a deveni o mare putere, Finlanda are un cuvânt de spus în NATO și Uniunea Europeană, dar și o imagine care nu se poate compara cu cea a României. Guvernele de la Helsinki au investit masiv în educație. Rezultatul? Finlanda este acum una dintre țările cu cel mai performant sistem de educație și învățământ, iar nivelul de trai al populației este peste cel din țări ca Franța și Germania.

Turcia, în fața noastră la infrastructură, educație și sănătate

„Când vorbim de un proiect de țară, aș vrea să văd și la noi exemple legate de schimbări în societate: corupție, drepturi, educație. Să fie un plan de țară să devenim una dintre cele mai educate țări din Europa. Dar vedem că, din contră, în România se fac tăieri masive în educație și cercetare acum. Aș învăța de la finlandezi cum se rezolvă problemele legate de corupție, civilizație, educație și sănătate. Dar exemple sunt și mai aproape. M-aș referi chiar și la Turcia, din anumite puncte de vedere. Aș învăța de la turci cum să creezi un sistem de sănătate foarte puternic. De ce sunt atât de mulți români care se duc în Turcia să-și rezolve problemele de sănătate? Pentru că au un sistem medical bine pus la punct. Sigur, poate că această țară nu e cel mai bine de dat ca exemplu, dar dacă vorbim de sănătate, de infrastructură, de educație chiar ne sunt mult superiori”, consideră Alexandru Balaș.

El s-a convins de acest lucru în cei doi ani în care a trăit și a predat în această țară.

„Am trăit doi ani la Istanbul. Am rămas șocat de multe aspecte. Am fost într-un spital în Șanlıurfa, în sud-estul Turciei, la granița cu Siria. Am fost șocat de echipament, de curățenie și de cât de calmă era lumea. În 2004-2005, autostrăzile lor erau „science-fiction” pentru România. Ce m-a impresionat la universitate: aveam studenți din cele mai bogate familii de miliardari. Eu predam la o universitate din Turcia, eram tânăr pe atunci, iar profesorii importanți ne spuneau: „Dacă cineva încearcă să pună presiune pe voi să schimbați o notă, veniți la noi și noi vă apărăm”. Dar nu s-a întâmplat. Acei copii erau extrem de umili, erau acolo să învețe. Educația pentru aceste familii conta enorm. Putem învăța de la ei dorința de a lucra „pe bune”. Am plecat la o conferință în Germania o săptămână, iar când m-am întors, construiseră un pod cu patru benzi peste autostrada Istanbul-Ankara. Se lucra în trei schimburi, non-stop, cu reflectoare enorme. Deci exemple vedem în multe privințe peste tot în jurul nostru”, explică românul.

Mentalitate păguboasă

El a vorbit și despre mentalitatea românească, despre complexul de inferioritate față de alte popoare din Vestul Europei.

„Suntem cei mai amărâți din Europa, așa cum spun unii? Nu, cu siguranță nu suntem! Avem și noi oameni educați, avem și o economie care crește, chiar dacă foarte, foarte lent. Suntem o țară de mărime mijlocie, o piață de peste 20 de milioane de consumatori pentru produsele din Vest. Avem o locație strategică. Trebuie să fim tratați cu respect de Franța și Germania, iar când spun asta nu le dau dreptate celor care se autointitulează suveraniști. E greu să fii optimist în România, dar lucrând mult în afară, mi-am dat seama că cei din Franța, Marea Britanie sau Danemarca nu sunt neapărat mai buni ca noi. Trebuie să mergem cu capul sus, nu plecat. Suveraniștii profită de această percepție de inferioritate și au dreptate doar într-un punct: România nu știe încă să fie influentă. Leadership-ul contează. Chiar și în mediul academic, când spun că sunt profesor român, percepția inițială poate fi negativă, dar când adaug că vin de la Universitatea Statului New York, lucrurile se schimbă și dintr-o dată mă privesc cu respect”, mărturisește Alexandru Balaș.

Concluzia sa este că România are nevoie de o schimbare, dar și românii trebuie să-și schimbe mentalitatea.

„Este nevoie de o schimbare de mentalitate, să fim profesioniști 100% în orice moment. Chiar este nevoie la nivel de societate să nu mai acceptăm lucrurile cu care ne-am obișnuit: gunoi aruncat oriunde, șpaga, luarea în râdere a oamenilor educați. Asta pleacă de la „cei șapte ani de acasă” care lipsesc. Dacă ne ducem în vacanță în Europa de Vest, vedem diferențele, dar trebuie să ne însușim lecția și să nu-i mai privim cu invidie, ci să fim capabili să învățăm de la ei, dacă vrem să fim ca ei, păstrându-ne și propriul specific”, conchide Alexandru Balaș.