Exclusiv De ce rămâne China un „actor prudent” în conflictul din Iran? Explicațiile expertei Andreea Brînză: „A învățat din eșecurile SUA”

De ce China rămâne un actor prudent în conflictul din Iran, preferând influența economică și diplomatică în locul intervenției militare, explică Andreea Brînză, analistă cu expertiză în dinamica geopolitică din Asia-Pacific.

China preferă să nu intervină direct în conflictul din Iran. FOTO: Profimedia

Analiștii de securitate susțin că durata și soarta conflictului din Iran va depinde și de ajutorul pe care Iranul îl va primi din partea Chinei. Guvernul chinez evită să se implice direct în conflict, dar are deja experiența de a ajutor indirect acordat unor țări în conflict indirect, așa cum face de patru ani cu Rusia.

În ciuda faptului că se aștepta ca economia chinezească să sufere un șoc în urma războiului din Iran, analiștii internaționali consideră că China este mai bine pregătită decât alte mari economii pentru a face față situației de criză. Datorită diversificării surselor de energie și investițiilor în energie regenerabilă, impactul asupra creșterii economice este estimat a fi mai redus decât în cazul SUA. China s-a numărat printre puținele țări ale căror petroliere sunt lăsate să tranziteze Strâmtoarea Hormuz.

Acțiunile chinezești devin rapid un refugiu relativ sigur, pe măsură ce războiul de o lună din Orientul Mijlociu subminează sentimentul global de risc, băncile de investiții fiind din ce în ce mai optimiste față de o piață care a rezistat mai bine decât concurenții săi regionali în martie, a relatat astăzi Reuters.

În același timp, economia chineză arată semne de reziliență: activitatea industrială a revenit pe creștere în martie 2026, chiar dacă există temeri că un conflict prelungit ar putea afecta lanțurile de aprovizionare și comerțul global.

Pe plan diplomatic, China continuă să promoveze negocierile și să se opună schimbării regimului din Iran, insistând asupra respectării suveranității statelor și a evitării escaladării.

„Adevărul” a discutat cu Andreea Brînză, expertă în relații internaționale recunoscută pentru expertiza sa în politica externă a Chinei și dinamica geopolitică din Asia-Pacific, despre relația Chinei cu Iranul și potențiala implicare directă în război.

Andreea Brînză este vicepreședinte al The Romanian Institute for the Study of the Asia-Pacific (RISAP), un think tank dedicat analizei relațiilor dintre Europa și regiunea Asia-Pacific.

Activitatea sa se concentrează pe analiza influenței globale a Chinei, inițiative precum Belt and Road, precum și relațiile dintre Uniunea Europeană și China. De-a lungul carierei, a publicat numeroase articole și analize în presa internațională și a participat la conferințe și dezbateri pe teme de securitate și politică externă.

„Interesele Chinei nu se aliniază cu acest tip de intervenții militare externe”

„Adevărul”: Ce relații a avut China cu Iranul înaintea începerii războiului? A ajutat China Iranul de la începutul războiului?

Andreea Brînză: China și Iran au fost în primul rând parteneri economici și aliați. Cum China importa din Iran undeva între 10-15% din toate importurile sale de petrol, China era principalul partener comercial al Iranului, pe când Iran era doar un partener economic major. Dar, deși atât China cât și Iran erau aliați care se opuneau ordinii globale promovate de SUA, nu aveau semnat niciun acord de apărare mutuală. De altfel, în afară de Coreea de Nord, China nu are acorduri de apărare cu alte state care ar putea fi considerate aliate, întrucât interesele Chinei nu se aliniază cu acest tip de intervențiile militare externe.

Momentan, deși sunt câteva surse care indică o posibilă vânzare de armament chinez către Iran, nu sunt informații 100% sigure. Dar, cu siguranță, China a ajutat indirect Iranul, continuând să-i cumpere petrolul.

În ce condiții ar deveni China un actor direct implicat în conflict? Credeți că putem vorbi despre un ajutor militar pentru Iran?

China nu se va implica direct militar în războiul din Iran, întrucât o astfel de implicare nu i-ar aduce niciun beneficiu. China nu a fost mânată niciodată de sentimentul de „gardian al lumii”, cum a fost cazul SUA și, prin urmare, își ghidează politica externă doar în funcție de interesele sale geopolitice și politice. În plus, se spune că China a învățat din eșecurile militare ale altor puteri (SUA in Vietnam, URSS în Afganistan, etc.) și a înțeles că o implicare militară într-un conflict care nu o vizează direct doar o poate slăbi pe termen lung.

Privind ajutorul militar, având experiența ajutorului oferit Rusiei, când vine vorba de un conflict atât de mediatizat, China preferă să nu se implice direct și este posibil să vândă arme și tehnologie cu utilizare duală (dual-use technology) Iranului prin terțe părți.

Ce înseamnă pentru China atacul SUA și al Israelului împotriva Iranului?

Deși, teoretic, China nu ar trebui să fie afectată geopolitic de acest conflict, ci doar eventual economic, dacă privim dintr-o perspectivă panoramică, vom vedea că Iranul este un alt partener geopolitic al Chinei, după Venezuela, care va fi debilitat suficient cât China să nu mai poată conta pe el pentru ranforsarea puterii sale globale. Prin urmare, rând pe rând, se reduce numărul aliaților Chinei, ceea ce pe termen lung poate crea un mare dezavantaj de putere pentru Beijing, pe arena globală.

De cealaltă parte, acest conflict militar afectează balanța de putere în zona Asiei de Est, SUA reducându-și prezența militară în regiune, prin relocarea de armament și portavioane în zona Orientului Mijlociu. Cel mai cunoscut caz este cel al scutului de apărare american THAAD, care se afla în Coreea de Sud pentru a o proteja de Coreea de Nord și de care China se temea: există informații că unele lansatoare ar fi fost mutate în Orientul Mijlociu.

„Acest război nu va face decât să accelereze și mai mult pregătirile Chinei pentru un viitor conflict”

Cum interpretați poziționarea Chinei în criza din Strâmtoarea Ormuz? Ar putea China să profite economic de o eventuală blocadă în Ormuz?

Blocarea Strâmtorii Ormuz este și în dezavantajul Chinei, având în vedere că ea era principala consumatoare de petrol iranian, dar mai ales că 40% din petrolul și gazul necesare acesteia trec prin această strâmtoare. Tocmai de aceea, ambiguitatea Chinei, împachetată în vălul neutralității, i-a permis să continue să aibă relații bune cu toate statele riverane la Golful Persic și prin urmare este singurul stat căruia i s-a permis accesul prin strâmtoare după impunerea baricadei iraniene asupra strâmtorii.

Cum ar putea această criză să accelereze rivalitatea strategică dintre China și SUA?

Hiperactivitatea militară a SUA la nivel global ar putea accentua temerile de securitate ale Chinei privind prezența americană în preajma teritoriului său (Coreea de Sud, Japonia, Filipine), lucru ce ar putea accelera cursa înarmării și ar genera și mai multe tensiuni economice și militare la nivel regional, în special în Marea Chinei de Sud, Strâmtoarea Taiwan sau Marea Chinei de Est. În schimb, mutarea bruscă a atenției americane înapoi către Orientul Mijlociu poate genera temeri între aliații săi din Asia de Est și poate reduce din efectul de descurajare împotriva Chinei. Aceste puncte fierbinți din regiunea Asia-Pacific ar putea fi viitoarele conflicte globale de mâine. Prin urmare, acest război nu va face decât să accelereze și mai mult pregătirile Chinei pentru un viitor conflict regional sau global.

Care sunt „liniile roșii" ale Beijingului în Orientul Mijlociu?

Liniile roșii ale Chinei sunt strict legate de politica sa internă și pretențiile sale teritoriale (de la Xinjiang și Tibet, la Taiwan sau Marea Chinei de Sud). Prin urmare, dacă cetățenii chinezi sau ambasadele chineze din regiune nu sunt vizate, China nu ar avea niciun motiv să adopte o poziție dură față de un anumit eveniment sau chiar să intervină militar.

Poate Beijingul să joace un rol real de mediator?

Beijingul ar putea juca un rol de mediator, întrucât a dovedit că poate, când a mediat conflictul Iran-Arabia Saudită. Problema este că nici SUA și nici Israel nu va accepta vreodată o astfel de implicare chineză.

„Implicarea Chinei în războiul din Iran este puțin probabilă”

Ce rol joacă Rusia în ecuația China–Iran–SUA și cum se aliniază interesele acestor actori?

Nu sunt expert pe Rusia și nu vreau să emit păreri care nu sunt întru totul avizate. Tot ce pot spune este că, în acest moment, aliații Chinei, în frunte cu Iran și Rusia, sunt puternic afectați de războaiele în care sunt implicați, pe când ceilalți aliați, precum Venezuela sau Cuba, sunt prea slabi.

Cum ar afecta implicarea Chinei arhitectura de securitate globală?

Dacă vă referiți la implicarea Chinei în războiul din Iran, din punctul meu de vedere, acest lucru este puțin probabil, dar efectele acestui conflict se vor răsfrânge cu siguranță asupra ordinii globale și capacității Chinei de a altera această ordine globală.

Iar dacă ar fi să ne gândim regional, percepția că SUA nu mai prioritizează regiunea Asia-Pacific nu va face decât să crească probabilitatea unei intervenții militare a Chinei în Taiwan și chiar să demoralizeze sau destabilizeze aliații SUA, precum Japonia și Coreea de Sud, care au suferit repercusiuni economice când au decis să găzduiască diferite echipamente militare de apărare americane (cum ar fi THAAD), pentru ca în final să fie deposedate de ele.