Exclusiv Cum învingem Rusia în războiul hibrid. Expert în dezinformare: „autoritățile trebuie să contracareze teama, frustrarea, confuzia”

Chiar dacă suntem în război hibrid cu Rusia din 2022, așa cum declara procurorul general Alex Florența, România este dficitară la trei dintre cei patru piloni necesari pentru a învinge într-un astfel de conflict, spune expertul în dezinformare NIcolae Țîbrigan, coordonatorul Digital Forensic Team.

România este din 2022 în război hibrid cu Rusia. FOTO: Shutterstock

Procurorul general Alex Florența, cu ocazia prezentării rechizitoriului în dosarul Georgescu, a susținut: „campania de război hibrid (împotriva României) a început în 2022”. El a arătat că România a fost ţinta unor campanii ample hibride, cu atacuri cibernetice, măsuri de destabilizare, dezinformare şi influențare electorală, care s-au intensificat în contextul alegerilor prezidențiale din 2024.

În documentele serviciilor secrete românești privind campania electorală a candidatului filorus Călin Georgescu, desecretizate în decembrie 2024 de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, se arată că Romania a fost ținta unei „acțiuni hibride agresive ruse”, inclusiv contra Biroului Electoral Central și a Autorității Electorale Permanente, în ziua și noaptea alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie.

Expertul în dezinformare Nicolae Țîbrigan, președinte co-fondator al Asociației New Data Academy, o organizație neguvernamentală din România care are ca scop combaterea dezinformării și promovarea alfabetizării media și digitale, a explicat pentru „Adevărul” care sunt cele patru direcții de acțiune necesare pentru a câștiga războiul hibrid cu Rusia și cum au gestionat autoritățile aceste elemente de securitate națională.

„Ne-a trecut un ditamai obuzul pe la ureche și încă nu ne-am învățat lecția” 

Procurorul general Alex Florența a susținut că din 2022, România este sub atac hibrid. Cum vi se pare că au gestionat până acum acest război hibrid autoritățile din România?

Coroborând cu tot ce s-a spus în public, consider că acest episod din decembrie 2024 trebuie privit ca un punct de cotitură. Acesta a arătat foarte clar că nu mai putem spune că acum românii au un soi de imunitate naturală împotriva dezinformării ruse, ci dimpotrivă, pentru că anularea scrutinului prezidențial a arătat fragilitatea instituțională și vulnerabilitatea României la presiunile externe.

Consider că România are nevoie urgentă de un centru StratCom (prescurtare de la Strategic Communications - un centru care planifică, coordonează și transmite mesaje cheie, astfel încât să consolideze credibilitatea, să contracareze dezinformarea și să sprijine obiectivele de securitate sau politice n.r) după modelul Republicii Moldova care să integreze mai multe acțiuni cum ar fi monitorizarea, analiza și reacția rapidă la campaniile hibride. Eu consider că fără astfel de instituție, România va continua să fie reactivă și nepregătită. Din 2022 și până acum, România parcă a sperat ca glonțul să treacă pe la urechi. Din păcate ne-a trecut un ditamai obuzul pe la ureche în decembrie și încă noi tot nu ne-am învățat lecția.

Campania digitală insidioasă pe care a desfășurat-o Federația Rusă și care a dus până la urmă la anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, a demonstrat că, în general, Kremlinul nu are nevoie de tancuri pentru a slăbi România. Nu are nevoie de acele drone, ci doar de rețele de boți și de complicități interne. De aceea eu spun că un StratCom este un minim necesar pentru România. România ar trebuie să înceteze să mai meargă mai mult pe instinct și pe reacții ad hoc.

Contracararea acestui război hibrid, pe care-l desfășoară Rusia în Europa de Est, cere în primul rând o viziune, instituții puternice și în credere publică. Pentru că fără cele trei componente nu putem să construim o societate cu adevărat rezilientă.

 România e deficitară la trei din cele patru direcții esențiale

Pe lângă acest centru despre care vorbeați, ce mai poate face România pentru a contracara acest război hibrid?

E nevoie de o combinație de politici mult mai ferme precum s-a întâmplat până acum, de coordonare instituțională și de implicarea întregii societăți civile.

Ar fi 4 direcții esențiale: infrastructura de securitate digitală, e vorba de protejarea rețelelor și infrastructurii critice, prin acele centre de răspuns la atacuri cibernetice; comunic strategică mult mai empatică, un StratCom care să monitorizeze, să contracareze și să explice populației narațiunile false, lucrând în același timp și cu presa și cu platformele online; educație și reziliență societală – introducerea unui program de alfabetizare mediatică și digitală măcar la nivel de licee, sau de pentru început se pot adapta ore în cadrul cursurilor de dirigenție; cooperarea internațională, adică integrarea acestor politici în rețelele NATO și UE de răspuns la dezinformare, schimb de date, aliniere la bune practici, colaborare cu cercetători independenți, europeni, și așa mai departe.

Toate aceste patru componente trebuie luate integral, niciuna nu poate funcționa eficient fără celelalte, este vorba despre complementaritate. Ele se completează unele pe altele.

Cum ați califica modul în care România gestionează aceste patru direcții esențiale?

Stăm slab la ultimele trei direcții. Pentru că infrastructură de securitate digitală am început să avem, există structuri, specialiști, pe când la comunicare strategică, educație și reziliență societală și cooperare internațională stăm extrem de prost.

Comunicarea pentru oamenii obișnuiți

Cum ar trebui să arate comunicarea strategică la nivelul oamenilor obișnuiți?

Comunicarea empatică înseamnă să comunici cât mai eficient către oamenii obșnuiți care nu sunt familiarizați cu limbajul tehnic și care nu au printre preocupările obișnuite demontarea știrilor false. Această comunicare ar trebui să fie clară, simplă, umană, fără limbaj de lemn, fără limbaj tehnic sau birocratic.

Autoritățile trebuie să admită că atacurile hibride creează teamă, frustrarea sau confuzie și să atenționăm publicul că aceste operațiuni au un impact emoțional puternic. Autoritățile trebuie să contracareze teama, frustrarea, confuzia. Mesajul trebuit să fie pe înțelesul tuturor. Apoi, e nevoie de cât mai multă transparență. Oamenii vor să li se răspundă la întrebări. Oamenii vor să știe cum s-a acționat împotriva lor și ce a făcut statul să-i protejeze. Trebuie ca tonul să fie de mobilizare, nu de culpabilizare, să nu punem presiune pe public. Nu ar trebui să se transmită mesaje de genul „nu intrați pe site-urile x,y, z,”, ci „uite ce știm, uite ce facem uite cum puteți să ne ajutați, vă rugăm să ne ajutați”. Apoi, să fie date exemple concrete: „așa cum nu deschidem ușa unui străin, așa nu trebuie să credem un zvon de pe internet”.

De ce nu și respect și dialog. Nu doar comunicate seci, ci cât mai multă comunicare, campanii regulate, prezență constată, conferințe de presă. Campaniile trebuie derulate acolo unde sunt oamenii.

Comunicarea empatică înseamnă să stai de vorbă cu cetățenii ca și cu propria familie, explicându-le foarte simplu despre pericolele care-i pândesc online sau arătându-le că există soluții și protecție.

Sunt soluții simple ce pot fi aplicate punct cu punct, dar se vede ca nu există voință, ne-am obișnuit cu acele comunicate seci tip cele de la poliție, care mi se par cele mai derizorii și penibile.

Faceți diferența între comunicarea pe care o are poliția din SUA cu cetățenii și cea de la noi, când vine o domniță îmbrăcată în uniformă, care este absolut inexpresivă, pare o figură de ceară, am putea spune. Nu transmite nimic cu un limbaj de turuială fără sens.

Oamenilor nu le induce acea emoție de liniște, de transparență, de încredere. Fără comunicare clară nu există încredere și vom vedea că și nivelul de încredere de care se bucură în sondaje instituțiile publice scade.

Cum credeți că comunică politicienii pe aceste teme?

Unii au învățat să dezinformeze, cu asta se ocupă, iar ceilalți așteaptă punctajul de la centru. Performanțele lor publice se văd. Cei mai mulți nu sunt interesați de subiectul războiului hibrid. Am văzut declarații ale unor politicieni de top care spuneau că nu cred teoria conform căreia rușii care ne-au deturnat alegerile. Ce poți să mai zici la asemenea declarații...

Cum a comunicat procurorul general Alex Florența aceste elemente?

Acolo vorbim despre o comunicarea juridică care are propriile limite, orice procuror e interesat în primul rând se procesul juridic, nu de comunicare. Eu mă așteptam de la altcineva să comunice mai mult. Mă așteptam la mai multă comunicare din partea președintelui și aici e mult de discutat.

Exemplul Finlandei

Putem învăța din exemplele de succes din alte țări care au reușit să contracareze războiul ăsta hibrid?

Nu există o poveste de succes. Există și povesti de succes segmentate pe anumite arii. Unele state au reușit în anumite domenii, au eșuat în altele. Noi trebuie să învăţăm din acele succese de parcurs. Și nu vorbim nu doar de state, vorbim inclusiv de organizații ale societății civile sau think tankuri care fac rapoarte şi care tot prezintă astfel de campanii de succes de a contracara și fac un fel de avertizări în avans.

Noi putem învăța din experiența doar a statelor, să spunem așa, ci inclusiv experiența ONG-lor care se ocupă cu combaterea dezinformării. Adică avem soluțiile la îndemână, trebuie doar să fim atenți, să preluăm exemplele de bune practici. Nimeni nu est cel mai bun în contracararea dezinformării. Evident, am putea aduce exemplu Finlanda care a introdus în sistemul ei educațional alfabetizarea mediatică și astfel a crescut în mare măsură reziliența societății. Dar atenție, nimeni nu este inerent în fața războiului hibrid. Pentru că mecanismele se pot adapta în timp. Pot apărea așa numite lebede negre, care te pot lovi din plin, fără să înțelegi de unde au venit. Nu trebuie să ne culcăm pe ureche, să fim tot timpul proactivi, să fim rezilienți și să urmărim cu atenție noile tendințe. Asta e singura soluție.

Povești de succes, dacă vom căuta, nu vom găsi.

Cine este Nicolae Țîbrigan

Dr. Nicolae Țîbrigan este președinte co-fondator al Asociației New Data Academy (o organizație neguvernamentală din România care are ca scop combaterea dezinformării și promovarea alfabetizării media și digitale) și coordonator al <Digital Forensic Team>, un hub internațional de promovare și colaborare a cercetătorilor din domeniul comunicării.

Este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2018 devine expert asociat al LID Moldova coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română.

Dr. Nicolae Țîbrigan este un expert recunoscut în domeniul combaterii dezinformării și propagandei digitale, securității europene și trans-atlantice, naționalismului și radicalismului digital.

Co-autor al volumelor Propaganda și contrapropaganda, Ghid practic de fact-checking, NATO pe înțelesul tinerilor și Rezistența la dezinformare și racolare online precum și autor al unor serii de analize publicate pe Adevărul.ro, Agora.md, PressHub.ro, HotNews.ro și G4Media.ro.

În calitate de cercetător se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, alfabetizării digitale/media (media & digital literacy), verificarea veridicității (fact-checking), analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei ruse în spațiul digital.

Nicolae Țîbrigan a absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, programul de master Studii de securitate și Școala Doctorală de Sociologie din cadrul aceleiași universități.