Consolidările de mântuială ameninţă centrul Capitalei

Majoritatea blocurilor din zona centrală, avariate la cutremurul din 1977, au fost consolidate mai mult de ochii lumii Lecţia dură primită la cutremurul din urmă cu 30 de ani i-a trezit

Majoritatea blocurilor din zona centrală, avariate la cutremurul din 1977, au fost consolidate mai mult de ochii lumii

Lecţia dură primită la cutremurul din urmă cu 30 de ani i-a trezit pe unii constructori, în timp ce alţii au ascultat indicaţiile preţioase ale lui Nicolae Ceauşescu şi au consolidat în grabă imobilele avariate. "Clădirile reparate să aibă acelaşi nivel de siguranţă ca cel anterior cutremurului", aşa arăta ordinul din 1977. Atunci puţini s-au gândit că acest lucru suna mai mult a cârpeală.

În anii '90 s-au reînnoit listele clădirilor cu risc seismic. Paradoxal, apar clădiri care au fost consolidate în 1977. "Situaţia este justificată pentru că efectele cutremurului au arătat că, din cele 32 de clădiri care au căzut, 29 erau imobile înalte, construite înainte de război, toate din beton armat sau mixte, cu zidărie", susţine directorul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, profesorul Dan Lungu. Practic, specialiştii afirmă că problema o reprezintă chiar soluţiile constructive din anii '40. "În acea vreme nu existau cunoştinţe adecvate de protecţie seismică, iar atunci a fost clădită, în mare parte, zona centrală a Capitalei", adaugă profesorul Lungu.

Blocurile avariate au fost doar reparate

Erorile consolidărilor sunt vizibile cu ochiul liber. Există blocuri în Bucureşti care, deşi trebuiau demolate şi reconstruite cu respectarea unor noi norme de rezistenţă la cutremur, au fost doar plombate. În apropiere de Piaţa Romană, un bloc destul de înalt a fost consolidat după ce s-a înclinat la cutremur. Pereţii afectaţi au fost reparaţi, în timp ce alte suprafeţe care la vedere păreau neatinse au rămas la nivelul de expertiză. Pe faţadele unor blocuri se văd şi astăzi stâlpi de rezistenţă întăriţi numai la anumite etaje, ceea ce face ca blocul respectiv să fie reparat, nu şi consolidat. "Imediat după cutremurul din 1977, reparaţiile locale s-au făcut la nivelul cerinţelor şi înţelegerilor de atunci", este de părere profesorul Dan Lungu.

Programele şi fondurile de consolidare s-au dus pe apa Dâmboviţei

Pe lista neagră a Capitalei, întocmită în anii '90, 128 de imobile se aflau printre cele cu grad mare de risc în cazul unui seism asemănător cu cel din 4 martie 1977. "După 1990, prin apariţia unei legislaţii generoase, unică în Europa, statul, atât la nivel central, cât şi local, avansa bani pentru consolidarea clădirilor considerate vulnerabile în caz de cutremur. În multe cazuri, banii destinaţi acestor acţiuni au fost returnaţi", spune profesorul Lungu. Pierderea fondurilor destinate consolidării a fost posibilă pentru că legea prevedea ca lucrările să fie făcute numai cu acordul locatarilor. "În 1998 au venit de la primărie şi de la Institutul de construcţii şi ne-au spus că blocul cade la cutremur, dar că va fi consolidat. Lucrările nu au început nici azi, pentru că locatarii de la etajele 3 şi 5 s-au opus", spune proprietarul unui apartament cu două camere dintr-un imobil din zona Foişor, din Bucureşti.