Caragiale, victimă a măsurilor de austeritate

Prin „Legea asupra măsurilor reclamate de echilibrarea Bugetului Statului”, votată în Adunarea Deputaţilor din 26 martie 1901, în cadrul măsurilor de austeritate impuse de guvernul liberal Dimitrie A. Sturdza, se purcede la suprimarea posturilor de funcţionari din administraţie.

Cade victimă măsurii inclusiv I.L. Caragiale, care primise o slujbă de mic funcţionar la Regia Monopolurilor Statului la două luni după venirea Partidului Conservator la putere, în 1899. Cum Partidul Liberal revenise la cârma ţării şi cum România trecea printr-o criză nemaipomenită, postul de registrator al lui Caragiale e suprimat, iar el e anunţat de disponibilizare printr-o misivă trimisă de C. Mănescu, directorul general al Regiei.

Caragiale nu pregetă să-i răspundă directorului printr-o scrisoare deschisă ironică, publicată în „Moftul Român": „Când mă gândesc că numai prin suprimarea postului meu de Registrator, regatul face o economie enormă! Dv., ca om de calcule, veţi înţelege îndată. În adevăr, eu primeam efectiv pe lună lei 389, bani 50; asta face câte 4.674 lei 40 bani pe an. Ei! dacă slujeam 30 de ani, asta făcea 140.220 lei; dacă apoi, după acei 30 de ani, slujiţi fără să fi fost lovit de vreo penalitate, care să mă facă a-mi pierde dreptul la pensiune, m-aşi fi retras, regulându-mi acest drept, şi aşi fi profitat de el, încă, să nu zic alţi 30 de ani, dar măcar 25, câte 300 lei pe lună, 3.600 pe an, şi asta face un condei de 90.000.

Care va să zică; 140.220 lei, leafă, şi 90.000, pensiune, fac un total de 230.220 lei. Să nu regretăm dar, stimate domnule, când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce atâta folos statului, înecat aproape în ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate şi pensiuni exorbitante".