Exclusiv Capcana Insulei Kharg: de ce un atac al SUA ar forța o invazie terestră pe care Trump vrea să o evite

Trump a susținut că ar prefera să controleze petrolul iranian, iar ocuparea insulei Kharg, principalul centru de export, ar fi un obiectiv ușor de îndeplinit. Generalul (r) Dan Grecu, care a luptat în Afganistan, Irak și Etiopia, explică de ce o asemenea misiune ar fi extrem de riscantă pentru SUA.

Terminalul din insula Kharg este esențial pentru exportul petrolului iranian. FOTO: Shutterstock

Donald Trump a declarat că „preferința sa ar fi să ia petrolul” din Iran și că forțele americane ar putea ocupa centrul de export al regimului de pe Insula Kharg, relatează Financial Times, în contextul în care SUA trimite mii de soldați în Orientul Mijlociu.

Președintele SUA compară această posibilă mișcare cu cea din Venezuela, unde SUA intenționează să controleze industria petrolieră „pe termen nelimitat” după înlăturarea președintelui Nicolás Maduro în ianuarie.

Trump a declarat în interviul acordat FT duminică: „Ca să fiu sincer cu voi, lucrul meu preferat este să iau petrolul din Iran, dar unii oameni proști din SUA spun: «De ce faceți asta?» Dar sunt oameni proști.”

Preluarea sub control a petrolului iranian ar necesita probabil ocuparea de către forțele americane a Insulei Kharg din Golf, pe unde tranzitează aproape 90% din exporturile de petrol ale țării, arată sursa citată.

În interviul pentru FT, Donald Trump a declarat că, în opinia sa, apărarea iraniană din Insula Kharg este slabă: „Nu cred că au vreo apărare. Am putea să o luăm foarte ușor”, adăugând că forțele SUA s-ar putea să fie nevoite să rămână acolo o vreme. „Poate că vom lua Insula Kharg, poate că nu. Avem o mulțime de opțiuni”, a spus el.

În paralel, Pentagonul mută mii de soldați, trupe aeropurtate și pușcași marini suplimentari în Golful Persic, alimentând speculațiile că o invazie terestră limitată este luată serios în calcul, fie pentru a prelua controlul asupra resurselor petroliere iraniene, fie pentru a consolida controlul asupra Strâmtorii Ormuz, fie pentru a recupera uraniul îmbogățit al Iranului.

Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a avertizat public că serviciile de informații iraniene au detectat pregătiri pentru ocuparea uneia dintre insulele țării. „Forțele noastre monitorizează toate mișcările inamice și, dacă aceștia vor face vreun pas, toată infrastructura vitală a acelui stat din regiune va fi ținta unor atacuri implacabile și neîncetate”, a scris Ghalibaf.

Un oficial militar iranian a transmis, sub protecția anonimatului, conform agenției de presă Tasnim – că în cazul unei operațiuni terestre americane, Iranul ar putea deschide un front nou în Marea Roșie, vizând transportul maritim prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, una dintre cele mai aglomerate căi navigabile din lume, poartă de intrare spre Canalul Suez. „Iranul are atât voința, cât și capacitatea” de a bloca această cale strategică de transport.

Generalul (r) Dan Grecu, președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, a explicat pentru „Adevărul”, care sunt riscurile misiunii de a ocupa insula Kharg și cât de important este acest obiectiv pentru situația geopolitică a regiunii. Grecu a fost în teatre de luptă din Afganistan, Irak, Eritreea și Etiopia.  Doctor în științe militare și informații, generalul (r) a fost decorat pe rând de Statele Unite ale Americii, ONU și NATO.

„Nu poți controla insula Kharg fără să ai militari acolo, cu picioarele pe pământ” 

Adevărul: Ce ar presupune o asemenea intervenție de ocupare a insulei Kharg?

Dan Grecu: Această insulă este nodul sau sursa de bază pentru exportul iranian de petrol. Bineînțeles, Trump, care e un lider antreprenorial încearcă să meargă spre aceste direcții mai mult economice decât militare.

Președintele SUA chiar a susținut că vrea să controleze petrolul iranian...

Vrea și petrolul iranian și petrolul venezuelean. Președintele american, din punctul meu de vedere, are o abordare mai mult antreprenorială decât o abordare specifică unui lider politic sau a unui conducător strategic de stat. Am văzut acest lucru cu Groenlanda, cu Venezuela, cu Golful Mexic etc. Acțiunea în sine nu depinde de Trump, deși el este cel care indiscutabil va da ordinul. Cum se va derula acțiunea va depinde de profesionalismul și capacitățile armatei americane, în special a infanteriștilor în Marină, care deja se află în apropierea zonei de operații.

Trump vrea să evite trimiterea de trupe în teren. Poate fi controlată insula Kharg fără trupe terestre?

Din punctul meu de vedere, o abordare terestră a Iranului e ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit președintele american. Derularea conflictului de o lună însă nu a adus rezultatele dorite, deși au fost lovite mii de ținte 5-6-7.000 de ținte. Iranul nu a fost „obliterated” (șters de pe fața pământului-nr) așa cum a spus președintele. Și vedem că Iranul mai răspunde, mai rar decât în prima săptămână, dar răspunde și împotriva Israelului, și împotriva bazelor americane din țările din Golf, și împotriva vecinilor, iar mai nou, începând de două-trei zile, a început și gruparea houthi să se alăture răspunsului iranian. 

Nu se poate cuceri în niciun fel insula Kharg numai cu lovituri din aer. Hai să nu spunem cucerire, ci control. Nu poți să ai control asupra un spațiu terestru dacă nu ai „boots on the ground”, cum spun americanii, adică să ai trupe la sol, să ai oameni acolo, pe pământ, care să asigure controlul. Există situații excepționale în care ai putea anihila posibilitatea de reacție a celor aflați pe insulă prin distrugerea capacităților anti-aeriene, anti-navale,  prin fel și fel de mijloace, dar controlul îl deții numai când ești cu picioarele pe pământ.

„Este clar că insula Kharg este bine apărată” 

Președintele Trump a declarat că apărarea iraniană din această insulă este slabă...

Toată apărarea iraniană este slabă de vreo o lună de zile și uite-o că reacționează. Președintele Trump este un pic narcisist, exagerează rezultatele în folosul său, dar realitatea, din păcate, este că niciunul dintre cele patru obiective pe care și le-a propus nu este încă îndeplinit. Aici este, din punctul meu de vedere, problema mare pe care o are Trump, în afară de faptul că el a venit la putere ca un om al păcii și s-a dovedit a fi un om al confruntării. Dar cele patru obiective pe care și le-a propus încă nu au fost îndeplinite. Conducerea așa cum este ea, pentru că se pare că nu există o nu o piramidă de conducere, ci un mozaic de piramide de comandă și control al armatei, a rezistat.

Baza nucleară se pare că nu a fost afectată decisiv. Programul balistic n-a fost afectat, drept dovadă că au fost lansate atâtea zeci și sute de rachete balistice sau de drone și împotriva Israelului și împotriva țărilor vecine, iar mișcările sprijinite de Teheran, și aici mă refer în principal la Hezbollah și mai nou la Houthi, au intrat în acțiune. Hezbollahul chiar la 2-3 zile după uciderea ayatollahului Khamenei, iar Houthi acum, de câteva zile.

Având în vedere informația conform căreia prin insula Kharg trece 90% din cantitatea de petrol a Iranului, la ce ne putem aștepta din punctul de vedere al gradului de securitate al acesteia?

Este clar că insula Kharg este bine apărată. Acum, în ce măsură această apărare poate să fie depășită contează mai mult sau mai puțin. Chiar dacă insula Kharg este punctul logistic prin care trece 80-90% din exportul iranian de petrol, elementul mult mai important este Strâmtoarea Ormuz, pe unde tranzitează peste 20% din cantitatea de petrol și gaze naturale la nivel global.

Care credeți că ar fi principalele riscuri pentru americani dacă ar dori să ia cu asalt insula Kharg?

În primul rând, riscurile se referă la pierderile de vieți omenești care pot să se întâmple și pe care societatea americană, așa cum am văzut în ultimele zile, se pare că nu este dispusă să le accepte. Am văzut ceea ce n-am mai văzut demult în Statele Unite ale Americii, manifestări masive împotriva acestei politici ceea ce nu va da bine în contextul alegerilor de la mijlocul mandatului.

„Opțiunea fără victime este doar cea diplomatică”

Președintele Trump a mai declarat în același context, „avem o mulțime de opțiuni”, și vreau să vă întreb care credeți că poate fi cel mai fezabil scenariu în care să existe un număr cât mai mic de soldați americani decedați, dacă se poate niciunul?

Teoretic vorbind opțiunea fără victime este doar cea diplomatică. Și aici vorbim despre pierderi de vieți omenești. În ce măsură își asumă președintele american riscul până la urmă, pentru că vorbim despre un risc, pentru o acțiune terestră, asta depinde. Este indiscutabil, Statele Unite au cele mai performante forțe și aici vorbesc atât de forțele de infanterie marine, cei peste 5.000 de infanteriști marini care deja sunt în zonă sau în apropiere, cât și despre contingentul de ordinul miilor de militari ai Diviziei 82 Aeropurtată. Forțele militare de care Statele Unite dispun sunt nu numai importante, ci sunt și foarte performante probabil printre cele mai bune din lume, dacă nu cele mai bine. Dar în momentul în care intri în ceea ce liderii Gardienilor revoluției vor să se întâmple, adică atragerea Statelor Unite într-un război de uzură, asta nu se poate face fără pierderi umane.

Avem o replică din partea autorităților iraniene, care arată că au informații de la serviciile secrete privind pregătiri pentru ocuparea uneia dintre insulele țării și că în acest caz, una dintre posibilele reacții este blocarea strâmtorii Bab-el-Mandeb...

Da, este posibil acest lucru, pentru că, să nu uităm, Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz de săptămâni întregi și deblocarea acesteia va fi extrem de dificilă. Chiar un analist american spunea că să aperi Strâmtoarea Ormuz este ca și când doi luptători se bat cu cuțitul într-o cabină telefonică, pentru că șenalul navigabil este atât de îngust, încât este foarte greu să asiguri libera trecere. În cazul unui atac asupra unui petrolier, practic, s-ar bloca întreaga Strâmtoare.

„Iranienii, teoretic, nu sunt dispuși să facă compromisuri”

Trump a dat încă un ultimatum, de data aceasta de 10 zile. Ce credeți că se poate întâmpla în această perioadă?

A dat un ultimatum de 48 de ore, apoi de 5 zile pe care, ulterior, l-a extins la 10 zile, ceea ce îmi arată mie că președintele american nu a luat în calcul și pasul 2 în operațiune, adică ce va face după ce o parte dintre obiectivele pe care și le-a propus vor fi îndeplinite, pentru că nu este suficient să mergi în zonă, să produci pierderi fără să știi care va fi stadiul final. Stadiul acesta final mie nu că mi se pare neclar, dar mi se pare că e total nedefinit din perspectiva președintelui american care de vreo două săptămâni încoace nu pare să găsească o soluție la ceea ce se întâmplă acolo.
Insula Kharg este hub-ul prin care Iranul își exportă majoritatea produselor petroliere, dar în zonă mai sunt multe insule dintre care insulele Larak și Ormuz sunt cele de pe care se poate închide Strâmtoarea fără niciun fel de probleme, datorită distanței mici, ca să nu mai vorbim despre posibilitatea minării apelor, ceea ce va face ca niciun armator să nu-și mai asume riscul să pătrundă în acea zonă.

Ce credeți că e important de urmărit în următoarele zile?

Teoretic, ar trebui să ne așteptăm la o intensificare a eforturilor dplomatice pentru calamarea situației sau cel puțin pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz, aici fiind implicați atât beligeranții, dar mai ales mediatorii, Pakistanul, Turcia, Egiptul, Qatarul. Aceasta ar fi soluția ușoară, soluția diplomatică prin care să se ajungă la acord. În realitate, se pare că în pofida declarațiilor președintelui american că s-au realizat progrese, cealaltă parte se pare că n-a aflat de aceste progrese. Am văzut declarațiile noului purtător de cuvânt al Gardienilor Revoluției Islamice, care l-a și concediat pe Trump. Se pare că evoluția este în curs, dar nu știm în ce direcție. Iranienii, teoretic, nu sunt dispuși să facă compromisuri și fiind mai degrabă adepții legii talionului, adică aia, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, drept dovadă că au răspuns cu aceeași monedă la atacuri. Au atacat israelienii complexul nuclear de la Natanz, iranienii au atacat facilitățile nucleare din jurul orașelor israeliene Arad și Dimona. Și exemplele pot continua.