Poveştile fabuloase ale celor mai vechi universităţi din România: Academia Mihăileană din Iaşi - prima din ţară, „Spânzurătoarea“ - faima din Maramureş
0
An de an, viitorii studenţi din România sunt în căutarea celor mai bune universităţi din marile oraşe ale ţării. „Adevărul“ vă prezintă astăzi istoria celor mai cunoscute universităţi ale României.
SIBIU. Învăţământul superior, o poveste veche de peste 200 de ani
Istoria învăţământului superior de la Sibiu începe în 1786, odată cu iniţierea Cursului Preparandial de Învăţători de la Sibiu, şi continuă până în zilele noastre când Sibiul a devenit un centru universitar cu peste 20.000 de studenţi.
Începuturile învăţământului superior sibian se leagă de iniţierea, în anul 1786, a Cursului Preparandial de învăţători din Sibiu, una din primele instituţii şcolare cu caracter pedagogic din Transilvania. În anul 1850, potrivit www.ulbsibiu.ro, Cursul Preparandial din Sibiu şi-a modificat profilul, devenind un Institut Teologico-Pedagogic de Grad Superior care a oferit iniţial cursuri de doi ani şi, începând cu anul 1861, cursuri de trei ani.
Simultan, a fost înfiinţată o secţie pedagogică cu un program de studii de patru ani. În paralel s-a organizat şi cursul de pregătire a viitorilor preoţi din eparhia ortodoxă românească a Transilvaniei, marcând începutul învăţământului teologic din Sibiu.
”Adevărata cărămidă de la care a pornit zidirea universităţii sibiene a fost pusă în perioada de refugiu a Universităţii ”Regele Ferdinand I” din Cluj la Sibiu (1940-1945). În urma Dictatului de la Viena din august 1940, Universitatea “Regele Ferdinand I” a fost evacuată într-un timp scurt, hotărârea mutării la Sibiu fiind luată la şedinţa Consiliului Universitar din 1 septembrie 1940. Principalul corp de clădire utilizat a fost liceul de fete Domniţa Ileana situat pe Bdul Victoriei nr.5-7 (construit între anii 1937-1940), în prezent sediul Facultăţii de Litere şi Arte şi al Departamentului de Istorie, Patrimoniu şi Teologie Protestantă. Pe toată durata refugiului 1940-1945 a existat aceeaşi structură pe facultăţi, catedre, institute, sub coordonarea eminentului istoric Silviu Dragomir, ales preşedinte al Universităţii. Alături de acesta sunt de menţionat numele unor iluştri oameni de cultură precum Lucian Blaga (patronul universităţii sibiene începând din anul 1995), Ioan Lupaş, Constantin Daicoviciu, Emil Racoviţă, Emil Haţieganu, Onisifor Ghibu, ce au ţinut conferinţe, au constituit cenacluri literare şi au permis dezvoltarea cultural-socială a oraşului Sibiu.
Sibiul a câştigat, în perioadă de răscruce pentru istoria României de la începutul anilor ”40, o universitate şi dorinţa de a menţine o viaţă universitară şi după reîntoarcerea Universităţii ”Regele Ferdinand I” la Cluj începând cu anul 1945. Acest deziderat a trebuit să aştepte mai bine de 20 de ani, împlinindu-se în anul 1969 când i-a fiinţă Facultatea de Filologie şi Istorie din Sibiu ca secţie a Universităţii din Cluj-Napoca, alăturându-i-se apoi specializări precum Drept sau Mecanică şi devenind Institut de Învăţământ Superior independent (1976-1985).
În anii 1940-1945 a continuat să funcţioneze şi Institutul teologic ortodox ce a devenit Facultatea de Teologie ”Andrei Şaguna”, completând paleta de specializări universitare existente în Sibiu la mijlocul secolului trecut”, arată sursa citată.
Înainte de înfiinţarea cu acte în regulă a celei mai vechi universităţi din România, "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în anul 1860, au existat numeroase forme de învăţământ în capitala Moldovei.
Istoricii consemnează 1563, ca an din care datează prima formă de instituţie de învăţământ la Iaşi. Domnitorul de atunci, Despot Vodă a înfiinţat la Cotnari, lângă Iaşi, un Colegiu (Schola Latina), cu un program şcolar conceput pe 5 ani. Elevii studiau limba latină, retorica şi dialectica.
Un secol mai târziu, în 1640, cărturarul Vasile Lupu, ajuns domnitor al Moldovei, a fondat un colegiu la Mănăstirea "Trei Ierarhi", propria lui ctitorie, în care se studia în limba latina. Oficial, Iaşiul a devenit un focar de latinism într-un areal dominat de cultura islamică.
1714 – Se înfiinţează Academia Domnească din Iaşi; în perioada economică dificilă a domniilor fanariote, ştiinţele şi învăţăturile înalte continuă să progreseze în Moldova, limba română începând să fie din ce în ce mai folosită. Academia din Iaşi serveşte la definirea şi afirmarea identităţii româneşti, întreţinând forţa de rezistenţă împotriva opresiunii otomane.
"Între 1753 – 1756, pe timpul domniei lui Matei Ghica la Şcoala Domnească grecească s-a petrecut un eveniment deosebit, pierdut cu timpul din vedere deşi avea mare însemnătate. În 1755 la şcoală s-a început a învăţa şi noţiuni de filosofie, ca şi în instituţiile de învăţământ superior apusene, numite Facultas Artium. Elevii şcolii ieşene au devenit, astfel, studenţi şi pe lângă limbi străine, religie, aritmetică, au fost iniţiaţi în filosofie, logică, psihologie. Fără multă vâlvă, Şcoala Domnească a luat caracter universitar, apărând astfel embrionul Universităţii Iaşilor. Tot atunci a apărut şi primul abecedar în româneşte cu titlul Bucvar sau începerea de învăţătură cu slove slovineşti, tipărit la Mitropolie din îndemnul mitropolitului Kir Iacob (1755)", descrie regretatul istoric al Iaşului, Ion Mitican, pentru Curierul de Iaşi.
1835 – La Iaşi se înfiinţează Academia Mihăileană (după numele domnitorului Mihail Sturza). Erau susţinute cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie, arhitectură. Întemeierea şi funcţionarea Academiei Mihăilene, înfiinţarea primelor facultăţi – de Drept şi Filosofie, dar mai ales transformările profunde survenite la nivel politic (Unirea Principatelor Române din 1859), au pregătit fondarea Universităţii din Iaşi", se arată pe site-ul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza".
"În atmosfera de sărbătoare a Unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei într-un singur stat a luat fiinţă prima instituţie de învăţământ superior din România, Universitatea din Iaşi. Inaugurată la 26 octombrie 1860, Universitatea poartă numele Domnitorului căruia i se datorează acest act fundamental de cultură românească: Alexandru Ioan Cuza. Universitatea a cuprins la început doar trei facultăţi: Facultatea de Filosofie, Drept şi Teologie. Ca urmare a legii învăţământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăţi: Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină, inaugurată abia în 1879.
După numai câţiva ani de funcţionare, Facultatea de Teologie a fost desfiinţată din cauza numărului său mic de studenţi. Stimulată de o nouă lege în 1898, Universitatea din Iaşi a reuşit să-şi diversifice profilul, să-şi mărească numărul de secţii, departamente, materii predate şi activităţi ştiinţifice. În acea perioadă s-a remarcat o dezvoltare spectaculoasă a Facultăţii de Ştiinţe: în 1892 au luat fiinţă Catedrele de Chimie Organică şi Chimie Anorganică cărora li s-a alăturat, în 1906, Chimia Agricolă. În cadrul aceleiaşi Facultăţi un mare succes a fost crearea Şcolii de Electricitate, în 1910. După începuturile ei modeste din 1879, Facultatea de Medicină a dobândit, în 1889, o organizare şi un profil care să permită formarea specialiştilor cu o înaltă calificare profesională capabilă să răspundă exigenţelor sociale ale acelor timpuri", se arată pe site-ul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza".
CLUJ-NAPOCA. Istoria universităţii din Ardeal care l-a găzduit pe „părintele rachetei cosmice”
Istoria Universităţii Babeş-Bolyai începe în urmă cu aproape 500 de ani când principele Ştefan Bathory înfiinţează la Cluj o academiei de studii. În ciuda istoriei zbuciumate, pe la UBB au trecut personalităţi care au schimbat lumea precum Herman Oberth, „părintele rachetei cosmice”, sau Emil Racoviţă, întemeietorul biospeologiei.
„Povestea UBB-ului începe în 1567 când principele Ioan Sigismund doreaînfiinţarea unei academii de studii în judeţul Alba, la Sebeş. Ideea a fost pusă însă în practică de Ştefan Báthory prin deschiderea unui colegiu iezuit la Cluj, ca urmare a înfiinţării de universităţi la Bratislava, Buda şi Târnovo. Acest colegiu a fost însă desfiinţat, protestanţii şi unitarienii creându-şi propriile colegii. Nici acestea n-au rezistat însă mai bine. În 1688 a venit rândul catolicilor să înfiinţeze o academie la Cluj, sub tutela iezuiţilor. Mai apoi, aproape la o sută de ani distanţă, în 1776, împărăteasa Maria Tereza pune bazele unei universităţi în limba germană, în încercarea ei de a reconcilia membrii diferitelor confesiuni existente în Transilvania. Nici această universitate n-are durată mare de viaţă însă. O nouă încercare îi aparţine lui Iosif al II-lea, care înfiinţează un liceu piarist în limba latină”, se arată pe siteul instituţiei. Revoluţia de la 1848 a adus cu sine dorinţa puternică a existenţei unui învăţământ superior cu predare în limba naţională. În septembrie - octombrie 1872 – prin legea nr. XIX, adoptată de Parlamentul maghiar la 17 septembrie, şi sancţionată de împăratul Franz Iosif la 12 octombrie, se înfiinţează Universitatea din Cluj (cu predare în limba maghiară).
Au fost create patru facultăţi distincte: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat; Facultatea de Medicină; Facultatea de Filozofie, Litere şi Istorie; Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale. „Pentru a mulţumi toate <<minorităţile majoritare>> din Transilvania însă, liderii maghiari propun în 1868 ca universitatea să ofere cursuri predate deopotrivă în română, maghiarăşi germană, idee care este acceptată de oamenii acelor vremuri. Cu toate acestea, în 1872 Universitatea din Cluj oferea exclusiv cursuri în limba maghiară, ceea ce evident i-a nemulţumit pe români”, arată sursa citată. Pe fondul Marii Uniri, la data de 12 septembrie 1919 – prin decretul regal nr. 4090, semnat de regele Ferdinand I al României, se decide că „Universitatea maghiară din Cluj se transformă pe ziua de 1 octombrie 1919 în Universitate românească”. Noua instituţie avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie.
Prima facultate din Timişoara a luat fiinţă în anul 1845. În aceea perioadă, studenţii învăţau tainele Dreptului şi Filosofiei. Prima Şcoală Politehnică a apărut în 1920.
În Piaţa Sfântul Gheorghe din Timişoara, în edificiul seminarului catolic, s-a deschis în 1845 Facultatea de Filosofie, la care s-a adăugat şi Facultatea de Drept. A fost prima şcoală superioară care a fucnţionat după principiile lui Aristotel, iar centrul învăţământului era filosofia şi logica.
Prodirectorul facultăţii a fost canonicul Ignatie Fabry, căruia i se acordă din partea Primăriei, o subvenţie anuală de 4.000 florini. În anul I, Facultatea de Drept avea materiile: Exerciţii de serviciu divin, Exerciţii şcolare, Morală, Drept public, Drept minier, Drapt maghiar, Drept de stat. În anul doi erau; Exerciţii şcolare, Exerciţii bisericeşti, Morală, Drept civil, Drept penal, Ştiinţe politice, Drept cambial.
În 1845-1846, au învăţat 27 de studenţi. În anul şcolar următor au fost 41 de studenţi, iar în 1847-1848, 48 de studenţi. Comandamentul militar din 1848 desfiinţează ambele facultăţi. În anul 1868, apoi în 1869, cetăţenii Timişoarei cer reînfiinţarea Facultăţii de Drept şi Filosfofie, însă, din lipsă de fonduri, cererea nu s-a realizat.
Vechea stăpânire maghiară, s-a ocupat încă începând din anul 1900, cu ideea înfiinţării în Timişoara a unei şcoli Politehnice. În anul 1907, Primăria Timişoara înaintează Ministerului de Instrucţiune un memoriu în care susţine necesitatea şcolii Politehnice, pe considerente politice, culturale şi economice.
„În memoriul înaintat Ministerului Învăţământului Ungar, Primăria oraşului Timişoara arată că populaţia din Banat – ungurii numeau provincia noastră Delvidek (n.r. Zona de Sud), ataşând la Banat şi comitatul Cenad, Arad şi Baci-Bodrag, deci la o populaţie de trei milioane se cere o şcoală politehnică în Timişoara. Pe acest teritoriu, în afară de tologia ortodoxă română din Arad, Caransebeş şi cea romano-catolică din Timişoara, nu se află nici o şcoală superioară. Memoriul insistă asupra înfiinţării politehnicii, pentru că numai astfel se poate duce o politică de cucerire a naţionalităţilor, îndeosebi a românilor care sunt în majoritate în Banat. Se arată apoi că în această provincie, industria dezvoltată, bogăţiile subsolului, fabricile, marile intreprinderi, toate pledează pentru necesitatea acestei şcoli. În 1911, Primăria înfiinţează o comisie pentru pregătirea lucrărilor necesare înfiinţării Politehnicii”, susţine Nicolae Ilieşiu, în „Timişoara-monografie istorică”.
Ideea înfiinţării şcolii se reia în anul 1916, însă greuztăţile războiului pun capăt acestor încercări de realizare a administraţiei ungare.
BRAŞOV. Universitatea Transilvania are acum 18 facultăţi şi peste 20.000 de studenţi
Braşovul a fost încă din perioada interbelică unul dintre cele importante centre comerciale din România. Nu e de mirare că primele cursuri universitare care au apărut au fost cele comerciale. În perioada comunistă, Universitatea de la Braşov s-a bazat mai mult pe studii tehnice având în vedere numeroasele fabrici de sub Tâmpa. În timp, Universitatea s-a extins şi a ajuns la 18 facultăţi.
Bazele învăţământului superior au fost puse la Braşov în 1940 când a luat fiinţă Academia de Comerţ şi Studii Indtsuriale. În 1948 a apărut şi Institutul de Silvicultură, iar în 1953 a apărut la Braşov şi Institutul Politehnic care s-a format prin fuziunea Silviculturii cu Facultatea de Mecanică de atunci.
În 1959 a luat fiinţă specializarea de Industrie a Lemnului, o facultate extrem de căutată. Un an mai târziu învăţământul universitar a luat amploare şi a apărut Institutul Pedagogic. Acesta avea catedre de Matematică, Fizică-Chimie şi Biologie. În 1969 la Braşov a luat fiinţă şi prima catedră care nu se baza pe ştinţele exacte, respectiv cea de muzică.
În 1971 prin hotărârea Consiliului de Miniştri, universitatea de la Braşov ajunsese opt facultăţi: Facultatea de Mecanică; Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini; Facultatea de Silvicultură şi Exploatarea Pădurilor; Facultatea de Industria Lemnului; Facultatea de Matematică şi Informatică; Facultatea de Fizică-Chimie; Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Agricole şi Facultatea de Muzică.
Imediat după Revoluţie, începând cu anul universitar 1990-1991, se mai adaugă şi alte specialităţi: Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Ştiinţe Economice. Tot în 1991 Universitatea de la Braşov a preluat titulatura de Universitatea Transilvania. În 1992 urmează o nouă extindere şi iau fiinţă Facultatea de Medicină şi două colegii universitare: cel Tehnic şi cel Forestier, Economic şi de Informatică. În următorii ani se înfiinţează şi Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Drept. În 1998 la Braşov a apărut şi Centrul pentru Învăţământ la Distanţă.
Între timp mai multe dintre specializări au devenit facultăţi de sine stătătoare, iar din anul universitar 2005-2006 activitatea didactică este organizată pe cicluri de studii: studii de licenţă, studii de masterat şi studii doctorale. Acum Universitatea Transilvania are 18 facultăţi şi peste 20.000 de studenţi şi desfăşoară şi ample activităţi de cercetare.
Maramureşul are şi a avut o singură universitate de stat. Este vorba despre actualul Centru Universitar Nord, fosta Universitate de Nord, aşa cum era ştiută de toată lumea până acum câţiva ani. Instituţia şi-a schimbat denumirea de-a lungul timpului de mai multe ori.
Pentru cei care nu ştiu, încă din anul 1388 functiona la Baia Mare o şcoală superioară sub conducerea rectorului Teodoric, cunoscut cărturar, care profesase înainte la Brasov. "Schola Rivulina" funcţiona în 1547 la Baia Mare, pentru ca în anul 1673 să se transforme în colegiu, menţionat după o sută de ani în "Geografia generală" de la 1773 a lui Johannes Huber.
Potrivit informaţiilor furnizate de către conducerea Centrului Universitar Nord, apariţia în 1748 a "Inspectoratului superior minier" din Baia Mare a dus la reorganizarea întregului sistem minier, în 1864 fiind înfiinţată prima scoală minieră, cu durata studiilor de 3 ani, având ca scop pregătirea cadrelor necesare organizării şi conducerii minelor.
"Aceasta a fost multă vreme singura scoală de profil din Transilvania. În anul 1937, Scoala Minieră se transformă în Şcoala de conductori tehnici minieri şi chimico-metalurgi, iar din 1945 devine Şcoala de Subingineri, cu durata studiilor de 4 ani. Aceasta în 1949 avea să se mute la Brad, primind gradul de Institut de Ingineri.
Păstrarea unor tradiţii etno-lingvistice aproape unice în acest nord de ţară românească, dar şi dezvoltarea impetuoasă a oraşului Baia Mare, impun înfiinţarea, în 1961, a Institutului Pedagogic de 3 ani, cu 3 facultăţi. Este vorba despre Filologie, Matematică şi Ştiinţe Naturale şi Agricole, primul pas spre dezvoltarea învăţământului universitar băimărean. În anul 1969, ca o recunoaştere a meritelor învăţământului minier din zona şi a necesităţilor industriale, reapare Institutul de Subingineri Baia Mare, iniţial sub patronajul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca.
ALBA IULIA. Universitatea „1 Decembrie 1918“: cinci facultăţi şi aproape 5.000 de studenţi
Alba Iulia este centru universitar din anul 1991. Atunci a fost înfiinţată universitatea ”1 Decembrie 1918”, care numără în prezent aproape 5.000 de studenţi. Instituţia funcţionează cu cinci facultăţi, studii de masterat şi o şcoală doctorală.
Instituţia de învăţământ superior din Alba Iulia a cunoscut o dezvoltare continuă, ajungând la un moment dat chiar şi la 7.000 de studenţi. În ultimii ani, datorită scăderii continue a absolvenţilor de liceu care au reuşit să promoveze bacalaureatul numărul studenţilor a mai scăzut menţinându-se între 4.500 – 5000.
Univesitatea ”1 Decembrie 1918” funcţionează cu următoarele facultăţi: Facultatea de Istorie şi Filologie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Inginereşti, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale şi Facultatea de Teologie Ortodoxă. Şcoala Doctorală organizează studii de doctorat în domeniile Istorie, Filologie, Contabilitate şi Teologie. Pe lângă studiile universitare de licenţă, universitatea din Alba Iulia oferă şi studii de masterat în majoritatea domeniilor de învăţământ.
Universitatea s-a dezvoltat de-a lungul anilor până la nivelul de astăzi când deţine calificativul „Grad de încredere ridicat”, primit în urma evaluării Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). Universitatea mai deţine un număr de trei cămine care asigură cazarea majorităţii studenţilor care au venit pentru studii la Alba Iulia din alte zone ale judeţului sau ale ţării.
În anul 2014 – 2015, s-au înscris pentru un nou an universitar peste 1.452 de studenţi în anul I, inclusiv din Republica Moldova sau ţări din Europa şi Asia. Într-un top al universităţilor din România cu date din 2013, instituţia se află pe locul 34 din punct de vedere al studenţilor care au ales locuri la buget sau la taxă. De asemenea, UAB a fost aleasă pentru continuarea studiilor de către tineri din ţări precum India, Turcia şi alte state din Europa. Cele mai căutate specializări în acest an universitar au fost Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar (învăţători, educatori), Drept, Electronică aplicată, Educaţie Fizică şi Sport, dar şi Muzica religioasă. În total, UAB a scos la concurs 1.761 de locuri pentru studiile de licenţă şi 841 pentru master. Numărul total de locuri finanţate de la bugetul de stat scoase la concurs a fost de 600 pentru programele de licenţă şi 200 pentru cele de Masterat.
ARAD. Universitatea care păstrează tradiţiile valoroase ale învăţământului românesc
Judeţul Arad are o singură universitate de stat. Este vorba despre Universitatea „Aurel Vlaicu”. În anul 1972, s-a înfiinţat Institutul de subingineri, instituţie de tip universitar pe care s-a dezvoltat ulterior actuala Universitate „Aurel Vlaicu”. În prezent la universitatea arădeană funcţionează nouă facultăţi.
Evenimentele din decembrie 1989 au însemnat pentru locuitorii Aradului şi exprimarea unor noi speranţe în plan academic. După petiţii, mitinguri, admirabile strădanii, glasul arădenilor s-a făcut auzit. Prin Hotărârea Guvernului nr. 567 din 18 mai 1990 se stipula înfiinţarea Institutului de învăţământ superior la Arad, pe structura Institutului de Subingineri.
Denumirea Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, atribuita prin O.M. 4894/1991, desemnează instituţia de învăţământ superior de stat, cu sediul în municipiul Arad, Bulevardul Revoluţiei nr. 77, România, şi este o marcă înregistrată. Pe lângă denumire, marca mai cuprinde şi un însemn grafic, care include fundalul unui scut, ce simbolizează însemnele unui oraş medieval pe care sunt înscrise literele UAV Arad.
Conducerea Uiversităţii spune că această păstrează tradiţiile valoroase ale învăţământului românesc, dar în acelaşi timp se aliniază la cerinţele şi standardele calitative ale ţărilor europene dezvoltate, asa cum au fost trasate prin Declaraţia de la Bologna (iunie 1999) şi discutate la Conferinţa de la Berlin (2003) şi Bergen (2005).
„Universitatea «Aurel Vlaicu» reprezintă o instituţie cu o misiune asumată pe educaţie şi cercetare ştiinţifică, în spiritul idealului european al unei societăţi, centrată pe cunoaştere, o universitate a mileniului al treilea. Acest imperativ constituie pentru mine, un argument în exercitarea funcţiei de rector, respectiv a unui management întemeiat pe echipă, astfel încât împreună, conducerile celor nouă facultăţi, toate cadrele didactice, să imprimăm vieţii academice dinamism şi standarde de calitate conforme cerinţelor socio-economice şi culturale actuale. Totodată, afirmăm ca scop esenţial calitatea, obiectiv la a cărui finalitate concluzează, deopotrivă dascălii şi studenţii din cele trei tipuri de programe prevăzute în Programul Bologna. Considerăm că împreună avem şanse de success în menţinerea calităţii în mediul concurenţial de astăzi”, a declarat rrector, prof.univ.dr.ec. Ramona Lile.
PITEŞTI. Peste o jumătate de secol de învăţământ superior
Argeşul are învăţământ superior din 1962, anul în care lua fiinţă Institutul Pedagogic din Piteşti, cel care avea să fuzioneze cu o altă structură, mai târziu înfiinţată, Institutul de Subingineri şi să devină, ulterior, Universitatea din Piteşti, instituţia de prestigiu care integrează domenii academice cu specific ingineresc, medical, ştiinţe exacte, socio-uman, arte şi nu numai.
Învăţământul superior de stat din Piteşti a luat fiinţă în anul 1962, sub denumirea de Institutul Pedagogic Piteşti - care funcţiona cu trei facultăţi: Filologie, Matematică şi Ştiinţele Naturii. Şapte ani mai târziu, în 1969, odată cu dezvoltarea industriei constructoare de maşini, în judeţul Argeş avea să se înfiinţeze şi Institutul de Subingineri, subordonat Institutului Politehnic Bucureşti.
Noua şi vechea structură au fuzionat în anul 1974, sub denumirea de Institutul de Învăţământ Superior Piteşti care, în martie 1991, printr-un Ordin al Ministrului Învăţământului, devenea Universitatea din Piteşti.
De-a lungul timpului, UPIT a devenit o instituţie emblematică pentru învăţământul românesc, iar dinamica sa demonstrează potenţialul de care dispune pentru a performa în domeniile specifice.
De 19 ani, UPIT are şi învăţământul superior cu profil economic, anul 1996 fiind cel în care, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Piteşti, erau autorizate specializările Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi Managementul Firmei. În 1998 a fost înfiinţată Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative, care, la acea dată, cuprindea patru specializări/programe: Management, Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Finanţe şi Bănci, Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor. Ulterior au fost autorizate alte programe, inclusiv cea de Drept, devenind Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, care, în 2005, s-a scindat în două facultăţi distincte – Facultatea de Ştiinţe Economice şi Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, iar schimbarea s-a produs efectiv în septembrie 2007.
A urmat o dezvoltare a învăţământului universitar economic, prin înfiinţarea de noi specializări/programe: Administrarea Afacerilor, începând cu anul 2005; Marketing, începând cu anul 2005; Economie Agroalimentară şi a Mediului, începând cu anul 2008; Economie şi Afaceri Internaţionale, începând cu anul 2008.
La ora actuală, la Universitatea din Piteşti funcţioneză: Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Facultatea de Matematică-Informatică.Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei (FSEd), Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Facultatea de Mecanică şi Tehnologie, Facultatea de Ştiinţe, Facultatea de Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare şi Facultatea de Litere.
La acest material au participat Ramona Găină, Bogdan Iancu, Cristina Stancu, Simona Suciu, Dragoş Hojda, Ştefan Both, Dorin Ţimonea, Cezar Pădurariu, Remus Florescu.
Se încarcă comentariile...
