Istoria universităţii din Ardeal care l-a găzduit pe „părintele rachetei cosmice”
0
Istoria Universităţii Babeş-Bolyai începe în urmă cu aproape 500 de ani când principele Ştefan Bathory înfiinţează la Cluj o academiei de studii. În ciuda istoriei zbuciumate, pe la UBB au trecut personalităţi care au schimbat lumea precum Herman Oberth, „părintele rachetei cosmice”, sau Emil Racoviţă, întemeietorul biospeologiei.
„Povestea UBB-ului începe în 1567 când principele Ioan Sigismund doreaînfiinţarea unei academii de studii în judeţul Alba, la Sebeş. Ideea a fost pusă însă în practică de Ştefan Báthory prin deschiderea unui colegiu iezuit la Cluj, ca urmare a înfiinţării de universităţi la Bratislava, Buda şi Târnovo. Acest colegiu a fost însă desfiinţat, protestanţii şi unitarienii creându-şi propriile colegii. Nici acestea n-au rezistat însă mai bine. În 1688 a venit rândul catolicilor să înfiinţeze o academie la Cluj, sub tutela iezuiţilor. Mai apoi, aproape la o sută de ani distanţă, în 1776, împărăteasa Maria Tereza pune bazele unei universităţi în limba germană, în încercarea ei de a reconcilia membrii diferitelor confesiuni existente în Transilvania. Nici această universitate n-are durată mare de viaţă însă. O nouă încercare îi aparţine lui Iosif al II-lea, care înfiinţează un liceu piarist în limba latină”, se arată pe siteul instituţiei. Revoluţia de la 1848 a adus cu sine dorinţa puternică a existenţei unui învăţământ superior cu predare în limba naţională. În septembrie - octombrie 1872 – prin legea nr. XIX, adoptată de Parlamentul maghiar la 17 septembrie, şi sancţionată de împăratul Franz Iosif la 12 octombrie, se înfiinţează Universitatea din Cluj (cu predare în limba maghiară). Au fost create patru facultăţi distincte: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat; Facultatea de Medicină; Facultatea de Filozofie, Litere şi Istorie; Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale. „Pentru a mulţumi toate <<minorităţile majoritare>> din Transilvania însă, liderii maghiari propun în 1868 ca universitatea să ofere cursuri predate deopotrivă în română, maghiarăşi germană, idee care este acceptată de oamenii acelor vremuri. Cu toate acestea, în 1872 Universitatea din Cluj oferea exclusiv cursuri în limba maghiară, ceea ce evident i-a nemulţumit pe români”, arată sursa citată. Pe fondul Marii Uniri, la data de 12 septembrie 1919 – prin decretul regal nr. 4090, semnat de regele Ferdinand I al României, se decide că „Universitatea maghiară din Cluj se transformă pe ziua de 1 octombrie 1919 în Universitate românească”. Noua instituţie avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie.
Clădirea UBB în imagini de arhivă. FOTO: Arhiva UBB
Babeş şi Bolyai
Alt moment de cotitură sunt anii ’40. „Ca urmare a revizuirilor teritoriale făcute de Germania, Universitatea românească a fost mutată de la Cluj la Sibiu şi Timişoara, iar universitatea maghiară a fost adusă în Cluj de la Szeged. După al doilea război mondial, Universitatea românească a revenit la Cluj sub numele „Babeş”, în amintirea savantului care a pus bazele şcolii româneşti de microbiologie, Victor Babeş. În 1945 autorităţile au înfiinţat universitatea maghiară „Bolyai”, pentru cinstirea matematicianului János Bolyai, născut la Cluj, autor de lucrări fundamentale în geometria ne-euclidiană. Pe placa bilingvă montată pe casa sa este numit „mare matematician şi gânditor progresist”. În martie - iulie 1959 – are loc procesul de unificare al Universităţii româneşti din Cluj cu Universitatea maghiară. Noua instituţie va purta numele de Universitatea „Babeş-Bolyai” şi avea la momentul creării ei şase facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică; Facultatea de Chimie; Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie; Facultatea de Filologie; Facultatea de Ştiinţe Juridice; Facultatea de Istorie şi Filozofie. Primul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” a fost profesorul Constantin Daicoviciu (arheolog). În perioada ceauşistă, studiul în limba maghiară a fost redus treptat, dar după Revoluţie o mişcare de tineri universitari şi studenţi s-a implicat activ pentru a recăpăta tradiţia democratică a universităţii de a se adresa deopotrivă studenţilor români şi maghiari, nemţi sau evrei. În prezent, la Universitatea Babeş-Bolyai suntem peste 50.000 de studenţi în cele 21 de facultăţi.
Perioada exilului UBB la Timişoara este ilustrată în Muzeul Universităţii. FOTO: Remus Florescu
Părintele rachetei spaţiale a predat la UBB
Printre profesorii care au predat la Babeş-Bolyai sunt câteva personalităţi de nivel mondial. Printre acestea se numără Herman Oberth (1894-1989) fizician de renume mondial despre care se spune că a fost omul de ştiinţă care a pus bazele rachetei. „În 1920, Oberth proiectează prima rachetă spaţială de 100 tone, racheta cu trei trepte. În primăvara anului 1922 avea pregătit manuscrisul cărţii sale " Racheta spre spaţiile planetare" , pe care o va prezenta ca disertaţie la Universitatea din Heidelberg. Cu toate că a primit aprecieri favorabile de la specialiŞti de renume din domeniul fizicii Şi al astronomiei, el nu a reuŞit să obţină acceptarea materialului prezentat ca lucrare de licenţă. Spre mare sa mâhnire, lucrarea a fost respinsă Şi de către editurile la care a încercat să o publice. S-a întors acasă Şi s-a reînscris la Facultatea de Fizică a Universităţii din Cluj, iar la 18 mai 1923 Hermann Oberth s-a prezentat cu lucrarea sa în faţa comisiei de examinare de la această universitate. Lucrarea lui de diplomă era tocmai disertaţia respinsă la Heidelberg. Examenele le-a promovat cu bine, iar susţinerea lucrării a fost fără probleme”, se arată în istoria universităţii. Aşa cum savantul îi relata peste ani biografului său, dr. Hans Barth, a aşteptat încordat decizia finală a examinatorilor Şi a fost bucuros când profesorul Augustin Maior, preŞedintele comisiei, a anuntat,: "Lui Hermann Oberth i se acordă titlul de profesor. Cele mai cordiale felicitări!" În iunie 1923 îi este publicată în cele din urmă cartea " Racheta spre spaţiile planetare" . În perioada interbelică (1923-1938) Oberth lucrează ca profesor de matematică Şi fizică la SighiŞoara Şi apoi la MediaŞ, continuând în tot acest timp să facă experimente legate de zborul în spaţiul cosmic, După 1938 Şi în perioada celui de-al doilea război mondial Herman Oberth pleacă în Germania unde are contracte de cercetare la Viena, Dresda, apoi la Peenemunde. Este martor ocular în 1942 la prima lansare cu succes a rachetei balistice "Aggregat 4". În 1945 este internat pentru scurt timp într-un lagăr de prizonieri americani. În august 1945 se stabileŞte la Feucht, lângă Nurnberg Şi va continua activitatea sa Ştiinţifică. Va fi solicitat să participe ca Şi consultant la numeroase proiecte dedicate zborului în cosmos în SUA, in Italia, etc. În 1969 asistă la lansarea rachetei "Apollo 11" la Cape Kennedy, care a dus la prima debarcare a omului pe lună. În 1972 este făcut Doctor Honoris Causa al Universităţii "BabeŞ-Bolyai" din Cluj, iar în 1974 primeŞte distincţia "Meritul ştiinţific clasa I". Printre operele sale mai importante se numără "Căile navigaţiei spaţiale" (1929), "Oameni în spaţiul cosmic" (1954), "Automobilul lunar" (1954), "Nava cosmică electrică" (1961). Au fost identificate peste 95 de "soluţii Oberth" care au fost aplicate la construcţia primei rachete moderne.
Emil Racoviţă şi-a dedicat o mare parte a vieţii Universităţii Babeş-Bolyai.
Părintele biospeologiei- Emil Racoviţă
Emil Racoviţă (1868-1947) , biolog şi speolog, se numără printre geniile care au predat la UBB. Între 1897-1899 participă la expediţia Ştiinţifică de explorare a Polului Sud, sub conducerea celebrului explorator norvegian Amundsen. Racoviţă îndeplineŞte funcţia de naturalist al expediţiei antarctice belgiene "S.Y. BELGICA". La terminarea călătoriei este autorizat să publice rezultatele zoologice Şi botanice înregistrate de această expediţie. La 15 mai 1907 îi apare lucrarea fundamentală "Essai sur les problemes biospeologiques ", care pune bazele unei noi discipline Ştiinţifice Speologia. Totodată, din 1905 Racoviţă coordonează revista " Biospeologica (etudes sur l'histoire naturelle du domaine souterrain)" , unde a prezentat rezultatele explorărilor pe care le-a întreprins, alături de numeroŞi colegi, în peste 1000 de peŞteri. In expediţiile sale subterane, Racoviţă a colectat Şi studiat peste 15.000 de exemplare de forme de viaţă cavernicolă. În 1920 este invitat să vină la universitatea din Cluj, unde este numit profesor titular de biologie Şi director al Institutului de Speologie, primul centru de cercetări cavernicole biospeologice din lume. Va conduce acest institut până la moartea sa în 1947. Senator al Universităţii din Cluj Şi apoi senator din partea Academiei Române între 1922-1929. Rector al Universităţii din Cluj între 1929-1930 Şi prorector în perioada 1930-1931. Racoviţă a deţinut totodată Şi funcţia de preŞedinte al "Societe de Speologie" din Paris (în 1910), de preŞedinte de onoare al "Societe zoologique de France", de preŞedinte al "Societăţii de Ştiinţe" din Cluj (1920). Dintre lucrările sale mai importante menţionăm: "Speologia" (1926, 1927), "L'Institut de Speologie de Cluj" (1926), " Observations sur "Gheţarul de la ScăriŞoara" (1927), etc.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
