Istoria singurei universităţi de stat din Maramureş. De la 53 de studenţi la câţiva mii. Moda studenţiei la "Spânzurătoare"

Universitatea de Nord, singura universitate de stat din Maramures FOTO:bzc.ro

Maramureşul are şi a avut o singură universitate de stat. Este vorba despre actualul Centru Universitar Nord, fosta Universitate de Nord, aşa cum era ştiută de toată lumea până acum câţiva ani. Instituţia şi-a schimbat denumirea de-a lungul timpului de mai multe ori.

Pentru cei care nu ştiu, încă din anul 1388 functiona la Baia Mare o şcoală superioară sub conducerea rectorului Teodoric, cunoscut cărturar, care profesase înainte la Brasov. "Schola Rivulina" funcţiona în 1547 la Baia Mare, pentru ca în anul 1673 să se transforme în colegiu, menţionat după o sută de ani în "Geografia generală" de la 1773 a lui Johannes Huber.

Potrivit informaţiilor furnizate de către conducerea Centrului Universitar Nord, apariţia în 1748 a "Inspectoratului superior minier" din Baia Mare a dus la reorganizarea întregului sistem minier, în 1864 fiind înfiinţată prima scoală minieră, cu durata studiilor de 3 ani, având ca scop pregătirea cadrelor necesare organizării şi conducerii minelor.

"Aceasta a fost multă vreme singura scoală de profil din Transilvania. În anul 1937, Scoala Minieră se transformă în Şcoala de conductori tehnici minieri şi chimico-metalurgi, iar din 1945 devine Şcoala de Subingineri, cu durata studiilor de 4 ani. Aceasta în 1949 avea să se mute la Brad, primind gradul de Institut de Ingineri.

Păstrarea unor tradiţii etno-lingvistice aproape unice în acest nord de ţară românească, dar şi dezvoltarea impetuoasă a oraşului Baia Mare, impun înfiinţarea, în 1961, a Institutului Pedagogic de 3 ani, cu 3 facultăţi. Este vorba despre Filologie, Matematică şi Ştiinţe Naturale şi Agricole, primul pas spre dezvoltarea învăţământului universitar băimărean. În anul 1969, ca o recunoaştere a meritelor învăţământului minier din zona şi a necesităţilor industriale, reapare Institutul de Subingineri Baia Mare, iniţial sub patronajul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca.

La 1 octombrie 1974 avea să se înfiinţeze Institutul de Învăţământ Superior, cu două facultăţi, respectiv cea de Învăţământ Pedagogic, cursuri de zi, cu 3 specializări Filologie - 4 ani, Matematică - 3 ani, Ştiinţe Naturale şi Agricole - 3 ani şi Facultatea de Învăţământ Tehnic, cu 4 specializări - Mine, Electromecanică tehnologică minieră, Metalurgie Neferoasă, Construcţii civile, industriale şi agricole, pregătind subingineri la cursuri de zi - 3 ani - şi cursuri serale - 4 ani. La 1 octombrie 1984, Institutul de Învăţământ Superior din Baia Mare trece sub patronajul Institutului Politehnic din Cluj Napoca sub denumirea de Institut de Subingineri", au arătat aceştia.

Schimbările au continuat şi după Revoluţie. Astfel, în iunie 1990, Institutul de Subingineri îsi va recapăta autonomia şi va reveni la vechea denumire de Institutul de Învăţământ Superior din Baia Mare, pentru ca aproximativ un an mai târziu, în martie 1991, prin Hotărâre Guvernamentală, Institutul de Învăţământ Superior să se transforme în Universitatea Baia Mare. Abia din 1996 va primi denumirea de Universitatea de Nord.

Pentru cei care nu ştiu, a fost o vreme când tinerii dornici să devină studenţi veneau de la sute de kilometri distanţă pentru a studia la 'Spânzurătoare". Veneau cu autobuzele pline de praf şi cu miros de motorină în ele, totul pentru a studia disciplinele Facultăţii de Litere sau a celei de Ştiinţe. Anii au trecut.

Acum sunt puţini profesorii care au rămas din vechea gardă. Acum Universitatea de Nord a devenit Centrul Universitar Nord, "Spânzurătoarea" a dispărut şi ea. Acum totul s-a modernizat, dar studenţii au devenit din ce în ce mai puţini. Unul dintre profesorii de care se leagă istoria Universităţii de Nord din Baia Mare este profesorul Nicolae Felecan. 

"Universitatea de Nord din Baia Mare îşi are originea în Institutul Pedagogic de 3 Ani, înfiinţat în 1961. De atunci şi până astăzi învăţământul superior băimărean a avut o evoluţie, în ansamblu, ascendentă, în ciuda fluctuaţiilor pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului.

Important în devenirea Universităţii nu este numărul facultăţilor, care a fluctuat între trei, la început - Filologie, Matematică şi Ştiinţe naturale şi agricole -, şi şase, plus trei colegii, ci numărul specializărilor, care, tot de la trei, a ajuns la câteva zeci, în conformitate cu transformările economice survenite în ţara noastră şi cu  cerinţele venite de pe piaţa muncii.

În privinţa numărului de studenţi, evoluţia acestora este la fel de elocventă. De-a lungul timpului, toate specializările au cunoscut variaţii, mai mult sau mai puţin semnificative.

În domeniul filologiei, de exemplu, de la un număr de 53 studenţi înscrişi în anul şcolar 1961-1962, s-a ajuns la 225 în anul 1967-1968, ca să scadă în 1978-1979 la 20, şi să crească apoi substanţial în anii de după 1990-1991.

Dacă în perioada actuală numărul studenţilor este iarăşi mai mic, nu trebuie să ne surprindă, deoarece situaţia este aceeaşi şi la nivel naţional", a declarat prof. univ. dr. Nicolae Felecan. 

Acesta enumeră şi o parte din cauzele care au condus la aceste schimbări. Natalitatea după 1990 care a scăzut continuu, emigrarea în străinătate a câtorva milioane de români, respectiv dintre absolvenţii de liceu doar jumătate promovează bacalaureatul, iar dintre aceştia, câteva procente aleg să-şi continue studiile universitare în alte ţări.

Sfaturi pentru un viitor posibil mai bun

"Cu alte cuvinte, populaţia şcolară este într-un regres îngrijorător, cu repercusiuni asupra pieţei muncii şi în viitoarele decenii.

Ca urmare, faţă de această situaţie, conducerea actuală a Universităţii, împreună cu toate cadrele didactice, ar trebui să întreprindă un nou demers, în concordanţă cu acţiunile universităţilor de prestigiu din România: o regândire a specializărilor, conform cu actualele cerinţe ale pieţei  muncii, acţiuni de atragere de studenţi şi din străinătate, paralel cu evidenţierea rezultatelor remarcabile ale dascălilor şi studenţilor proprii, parteneriate cu universităţi din ţară şi străinătate, o reală şi consistentă promovare în mass-mediaetc.

Referitor la cadrele didactice, trebuie să avem în vedere două aspecte:primul este legat de numărul acestora, iar al doilea de încadrarea pe posturile didactice universitare şi rezultatele obţinute de fiecare persoană în parte.

În ceea ce priveşte primul aspect, acesta se circumscrie normelor date de legislaţia în vigoare. Numărul posturilor didactice reiese din numărul de studenţi şi el nu poate fi schimbat. Cred că la ora actuală, nu sunt posturi libere, ceea ce este un atu pentru Universitate.

În privinţa celui de al doilea aspect, se pot face mai multe aprecieri. Întâi, avansarea pe posturile mari, conferenţiar sau profesor, a fost mult timp blocată pe motive financiare. Când s-a produs deblocarea, în unele colective/departamente nu s-a ajuns la precizarea şi acceptarea actului normativ care prevedea acţiunile şi punctajele necesare avansării, ceea ce a constituit un factor perturbator pentru toţi", a adăugat acesta. 

Prof. Nicolae Felecan face referire şi la normativele ce consfinţesc activitatea didactică şi ştiinţifică. În opinia sa punctajele stabilite de Ministerul educaţiei interferează adesea cu altele, emanate, după alte criterii, în cadrul restrâns al colectivului, ceea ce provoacă alte disensiuni. 

"Ca urmare, consider că singura sursă de apreciere a performanţei didactice şi ştiinţifice trebuie să fie cea stabilită de Minister, unică pentru întregul învăţământ superior din România.

Trecând peste aceste fapte întâlnite şi în alte centre universitare, apreciez că, la ora actuală, Universitatea din Baia Mare se poate mândri cu rezultatele obţinute. Toate cadrele didactice în activitate au titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe. Cele cu experienţă au publicat cărţi şi studii, în ţară şi în străinătate, apreciate în rândurile specialiştilor şi cititorilor. Mulţi universitari băimăreni au participat şi participă la Congrese şi Conferinţe Internaţionale, ba chiar s-au organizat la Baia Mare asemenea manifestări ştiinţifice. Există, de asemenea, cadre didactice cu funcţii de conducere în societăţi ştiinţifice internaţionale, în colective redacţionale ale unor reviste străine, precum şi în comisii doctorale din alte ţări.

Nu pot trece peste faptul că Baia Mare are o puternică Şcoală doctorală, în domeniile filologie, filozofie, matematică şi ştiinţe inginereşti.

Toate acestea sunt motive care motivează aprecierea de la început referitoare la cursul ascendent al Universităţii, dar şi încrederea în dezvoltarea ei viitoare", a concluzionat prof. univ. dr. Nicolae Felecan. 

Citeste si: Ora de religie în Europa. Doar două ţări au scos educaţia religioasă din şcoală

Buget Erasmus+ de 26,5 milioane de euro pentru învăţământul superior din România, în 2015