Analiză „Efectul de bocanc în viscerele Educației”. Ce lasă în urmă Mihai Dimian după mandatul de doar două luni la vârful ministerului

În urma moțiunii de cenzură, prin care Guvernul Bolojan a fost demis, Educația rămâne din nou fără ministru. Mihai Dimian nu pleacă încă de la minister, va asigura interimatul pentru cel mult 45 de zile, însă atribuțiile sunt limitate. Ministru ,,plin" a fost doar puțin peste două luni. Împreună cu mai multe voci din Educație am analizat ce lasă în urmă Mihai Dimian într-un domeniu critic. 

Mihai Dimian, la depunerea jurământului, pe 3 martie FOTO Inquam Photos/George Călin

Un mandat scurt și fără o direcție clară 

Mihai Dimian a preluat mandatul de ministru al Educației pe 3 martie anul acesta, la propunerea PNL, dar fără a fi membru de partid. Numirea lui a venit după o perioadă de peste două luni în care premierul Ilie Bolojan a căutat un înlocuitor după demisia lui Daniel David. Nimeni nu părea însă că își dorește funcția.

Dimian a venit la conducerea Educației din mediul universitar, după ce în ultimii ani a fost rector al Universității ,,Ștefan cel Mare Suceava". 

De la începutul mandatului și până la moțiunea de cenzură, nu a organizat nicio conferință oficială de presă, în care să își expună prioritățile, dar a avut mai mule intervenții punctuale și comunicări pe rețelele sociale. Printre lucrurile pe care a spus că ar vrea să le facă se numără creșterea plății cu ora cu 50% pentru profesori. Iar recent s-a făcut remarcat printr-o declarație controversată, care a stârnit numeroase critici, potrivit căreia părinții ar fi responsabili pentru eșecul elevilor la simulări. 

Au fost două luni liniștite, însă această liniște nu a însemnat nici stabilitate, nici performanță și nici, în mod real, o soluție pentru problemele din educație

, spune Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor, referitor la mandatul lui Dimian. 

,,Spre deosebire de unii dintre predecesorii săi, domnul Dimian nu a venit cu foarte multe direcții „vizionare”. Pe de o parte, acest lucru a avut și o componentă pozitivă: părea mai ancorat în realitatea din teritoriu și în problemele concrete ale sistemului. Pe de altă parte însă, lipsa unei viziuni clare asupra portofoliului pe care îl coordonezi devine, inevitabil, o problemă de management, pentru că fără obiective asumate și fără o direcție coerentă este foarte greu să livrezi rezultate consistente. Cu atât mai mult cu cât domnia sa a afirmat în repetate rânduri, atât în cadrul unor evenimente, cât și în declarații publice, că nu știe cât timp va rămâne în funcție", mai adaugă elevul. 

Profesorului Doru Căstăian îi este greu să caracterizeze activitatea ministrului. 

Nu mi se pare că a făcut vreo diferență sau că a creat ceva substanțial domnul ministru în aceste două luni. Poate că mi-a scăpat mie ceva, însă realmente nu îmi vine nimic în minte. E adevărat, sunt doar două luni și acest interval la șefia unui minister înseamnă foarte puțin, spune acesta.

Specialista în educație Gabi Bartic e de părere că: 

,,A fost un mandat scurt, în care s-au văzut mai degrabă intenții și poziționări decât direcții clare duse până la capăt". 

Ce a lipsit în timpul mandatului lui Dimian

,,Cred că ceea ce a lipsit a fost un semnal ferm că elevul este, în mod real, în centrul tuturor deciziilor din sistem. Asta înseamnă nu doar discurs, ci și politici și mecanisme care pornesc de la întrebarea simplă: ce schimbă concret această decizie pentru copilul din clasă? Fără acest reper, există riscul ca multe inițiative — chiar bine intenționate — să rămână la nivel de sistem, fără să se vadă în mod real în progresul elevilor", e de părere Gabi Bartic.

În plus, mai spune aceasta:

,,Cred că era un moment bun pentru a deschide o conversație onestă despre ce înseamnă performanța și calitatea în educație: cum o definim, cum o măsurăm și cum o folosim în deciziile de sistem — fie că vorbim despre elevi, profesori sau managementul școlilor. Înțeleg că într-un context sensibil există tentația de a evita subiectele care pot genera tensiune. Dar fără aceste discuții, riscăm să amânăm exact reformele de care sistemul are cea mai mare nevoie."

Profesorul Doru Căstăian adaugă, la rândul său, o serie de lucruri pe care și le-ar fi dorit, dar pe care Mihai Dimian nu le-a bifat:

,,Mi-aș fi dorit foarte mult ca ministrul Dimian să reconsidere măsurile care au fost luate de predecesorul dânsului. Pentru că, după părerea mea, sunt măsuri superficiale, pur contabile, care au produs ,,rău nou" și au agravat rele mai vechi din interiorul sistemului. Nu că el nu ar trebui reformat, suntem mulți care vorbim despre asta de mult timp încoace. Însă măsurile acestea care au fost luate având în minte doar un deficit bugetar sunt măsuri care ar fi trebuit regândite și reconsiderate din multe puncte de vedere."

Președintele Consiliului Național al Elevilor vorbește despre ,,încercări timide".

,,A avut încercări, timide ce-i drept, de a-și exprima dorința de schimbare pe anumite teme, cum ar fi introducerea mai multor discipline la Evaluarea Națională. Noi am fi vrut, și vrem în continuare, să vedem duse la capăt reformele începute de ani de zile și lăsate în aer", spune Mihnea Haiduc. 

Ce înseamnă instabilitatea politică pentru Educație

,,Educația este unul dintre domeniile care suferă cel mai mult de pe urma instabilității politice, pentru că reformele reale au nevoie de mandate mai lungi decât media aceasta de sub un an a mandatelor post-decembriste.

Fiecare schimbare de conducere riscă să reseteze prioritățile, să întârzie proiecte și să fragmenteze eforturile deja începute. În acest context, sistemul rămâne blocat într-o succesiune de inițiative care nu apucă să producă rezultate", crede Gabi Bartic. 

Doru Căstăian descrie această instabilitate ca pe un ,,efect de bocanc în viscerele educației", dar vine cu o perspectivă tragi-comică:

Partea bună, dacă îmi permiteți o doză de umor negru, e că învățământul e deja atât de obișnuit cu șocurile astea, încât cel mai probabil nu le va mai resimți și va continua în logica lui autoimună mai departe.

Ce poate și ce nu poate face Mihai Dimian ca interimar

Deși mandatul oficial al lui Mihai Dimian a durat doar două luni, acesta nu a fost cel mai scurt din istoria recentă. Recordul îi aparține lui Ioan Mang, care a fost ministru doar opt zile, între 7 mai și 12 mai 2012. Și-a dat demisia după ce a ieșit la iveală că ar fi plagiat.

Mihai Dimian își va continua mandatul până la învestirea unui nou guvern sau pentru o perioadă de cel mult 45 de zile, ca ministru interimar. Din această postură, nu poate iniția politici majore sau reforme structurale, nu poate promova proiecte de lege sau ordonanțe importante și nu poate face numiri pe termen lung. Practic, poate doar să asigurare funcționarea administrativă obișnuită.