Învățătoarea care a abandonat multinaționala pentru școala de la sat. „Cel mai important este să simtă că părerea lor contează”
0Elena Marinescu a adus întreaga ei experiență corporatistă la clasă și îi învață pe copii despre empatie, comunicare și lucrul în echipă. Folosește elemente din natură în procesul de învățare, iar când un elev lipsește, înregistrează filmulețe cu colegii lui ca să îl motiveze să revină la ore.
După ce a lucrat peste 15 ani în Resurse Umane la multinaționale, Elena Marinescu (36 de ani) a renunțat pentru că a simțit că nu îi aduce satisfacția sufletească pe care o căuta.
Trecerea de la o astfel de carieră la una în Educație este o schimbare semnificativă, dar poate fi una plină de satisfacții dacă ai pasiune pentru învățare și vrei să contribui la educația de calitate.
Așa că ea a ales să devină învățătoare „Teach for Romania“, o organizație neguvernamentală care pregătește dascăli și îi trimite în cele mai defavorizate zone ale țării, fiindcă și-a dorit ca munca ei să aibă impact și să capete sens.
Acum predă prin metode nonformale la clasa pregătitoare la Liceul Teoretic „Traian Lalescu“ din Brănești, județul Ilfov, și le vorbește micuților săi elevi despre bunătate și sinceritate, oferindu-se pe ea însăși ca exemplu. Elena este de părere că învățarea se întâmplă și din interior către exterior, iar elevii ei au înțeles asta.
„Și eu fac greșeli și copiii au înțeles că greșelile sunt naturale și trebuie să le accepte și să învețe din ele. La început, când un copil greșea, începea să plângă. Le-am explicat permanent că cine lucrează face și greșeli. Am creat astfel un spațiu în care greșeala este permisă și normală“, explică învățătoarea pentru „Weekend Adevărul“.
Învățare distractivă cu elemente din natură
Elena folosește foarte mult elemente din natură în predare: clasa ei este plină de castane, conuri, ghinde, nuci, pietre și ramuri. Elevii scriu cifre și litere din grăunțe și fasole și exersează scrisul în tăvițe pline cu mălai și făină.
Învățarea este doar prin joacă, iar tânăra învățătoare folosește aceste mici distracții ca să facă lecțiile atractive pentru elevi. „Aceste jocuri îmbină, de pildă, matematica cu mișcarea. Le pun și muzică, iar atmosfera este cât se poate de relaxantă“, a explicat Elena.
Nu scapă nicio ocazie să facă orele cu elevii săi în natură. Deși are doar câteva luni de când predă, Elena a ieșit cu copiii într-un parc din Brănești și într-o pădure din apropiere, iar în viitorul apropiat va pleca cu ei și într-o excursie.
O altă metodă pe care o folosește sunt jocurile de rol. Fiecare copil intră în pielea unui elev care, de exemplu, jignește un coleg și apoi în cea a celui ofensat. Le formează astfel comportamentul și ca viitori adulți pentru care respectul, empatia și politețea trebuie să primeze.
Nu lipsesc situațiile amuzante: „După ce își cer scuze, trebuie să îi spună celuilalt copil o calitate sau ceva care îi place la el. Se întâmplă adesea să le placă cum le stă părul sau ce poartă celălalt copil și amândoi uită instantaneu de supărare“, povestește amuzată Elena.
Nicio oră nu începe fără rutina zilnică și alfabetul emoțiilor. Fiecare elev îi spune cum se simte și de ce are acele sentimente.
„Îi înțeleg emoția, i-o validez, în sensul că are tot dreptul să fie supărat pentru că, de pildă, îi este foame, și căutăm soluții. Sunt și situații când nu au motive să fie supărați și le explic acest lucru. Asta cred că este cel mai important: să vorbești cu ei, să simtă că părerea lor contează“, spune învățătoarea.
Absenteismul școlar, combătut cu filmulețe
În clasă are 20 de copii, însă în fiecare zi doi sau trei absentează. Ca să reducă fenomenul, învățătoarea a găsit o metodă inedită, dar foarte eficientă. De fiecare dată când un elev lipsește mai mult de două zile de la școală, dascălul înregistrează alături de elevii săi un mic filmuleț, în care copiii strigă: „X, vino la școală! Ne e dor de tine!“.
Efectul este imediat. A doua zi, elevul revine în bancă. Copiilor le place la nebunie, iar acum, când constată că un coleg lipsește de la cursuri, o roagă ei pe învățătoare: „Doamna, hai să-i facem un filmuleț!“.
Elena a fost și martora unor momente emoționante. În clasă are şi doi fraţi gemeni, iar într-o zi, unul s-a îmbolnăvit. În astfel de cazuri, ambii copii stau acasă, dar acum cel sănătos a venit la școală după ce colegii le-au trimis un filmuleț în care îi rugau să revină la școală. A fost pentru prima dată când gemenii au fost despărțiți.
Experiența corporatistă, lecție la clasă
Comunicarea este unul dintre atuurile sale în relația cu elevii, calitate pe care și-a perfecționat-o de-a lungul anilor la multinaționalele unde a lucrat.
„Avem momente de reflecție la fiecare oră. Vorbim despre ce le-a plăcut și ce nu, ce au învățat nou, ce le-a plăcut din ce le-am predat eu, dar și din comunicarea și joaca cu ceilalți copii, ce ar face ei diferit și ce ar mai vrea să învețe“, enumeră dascălul câteva dintre întrebările care o ajută să afle la ce nivel de învățare sunt copiii, unde mai are de lucrat cu ei, dar și cu ea deopotrivă.
Totodată, își adaptează sistemul de predare, astfel încât să fie cât mai aproape de dorințele lor și în acest fel învățarea să fie mai eficientă. De pildă, unora le plac animalele, așa că aduce la clasă cărți cu animale, în timp ce alții sunt fascinați de dinozauri, iar pentru ei a pregătit un alfabet cu aceste vietăți preistorice.
Un alt element cu care a făcut senzație la clasă este borcanul bunătății.
„De fiecare dată când fac o faptă bună, pun o boabă de năut în borcan. E o nebunie ce se întâmplă. Fiecare copil e dornic să facă cât mai multe fapte bune ca să umple borcanul“, povestește cu emoție Elena.
Când borcanul este plin, micuții aleg premiile. Au votat să se joace în clasă, dar chiar și acel moment a fost folosit de învățătoare ca să observe și să îmbunătățească interacțiunea dintre ei și să îi învețe să lucreze în echipă, așa cum vor trebui să facă ca adulți în profesiile pe care și le vor alege.
Le place la nebunie și ca în fiecare zi să joace un anumit rol. Elevii sunt, pe rând, asistentul învățătoarei, asistentul de pauză, cavalerul curățeniei, asistentul de aer curat și asistentul de liniște. Par niște roluri amuzante, dar au, de fapt, scopul de a-i mobiliza și responsabiliza în ceea ce fac.
„Obiectivul meu este să îi fac să iubească școala. Pot spune că am reușit pentru că am primit feedback de la părinți, cu care am o legătură foarte strânsă. Aveam elevi care nu vorbeau sau plângeau tot timpul. Acum copiii abia așteaptă să vină la școală, chiar și în weekend, și cred că asta este cel mai important“, conchide Elena Marinescu.
Se încarcă comentariile...
