Cum creștem un copil pe care vrem să-l învățăm mai multe limbi. Ce așteptări trebuie să avem
0Tot mai mulți copii cresc învățând două sau chiar trei limbi. Există mai multe metode de a-i crește astfel, dar este foarte probabil să nu se descurce la fel de bine în toate limbile.
Tot mai multe familii mixte întâlnim în Europa, iar în multe dintre acestea tatăl vorbește o limbă, mama altă limbă și se înțeleg într-o a treia, de cele mai multe ori, engleza. Sunt și mai numeroase cazurile în care părinții e înțeleg într-una dintre limbi, dar fiecăruia îi este mai ușor să folosească limba maternă, astfel că în relația cu copiii fiecare vorbește limba cu care se simte mai comod.
Mai există și numeroase familii care au emigrat în alte țări și acasă vorbesc limba maternă, iar în rest limba țării în care s-au stabilit. Sunt și cazurile în care într-o țară există mai multe comunități care vorbesc limbi diferite în familie față de limba oficială.
Mai multe metode
Cum ne educăm copiii în aceste situații este o întrebare firească. În practică există câteva metode practicate de părinți, fără să fi studiat măcar această problemă. O metodă este „o persoană, o limbă”, în care fiecare dintre părinți vorbește în limba sa maternă cu micuții, situație întâlnită foarte des în cazul cuplurilor mixte.
Altă variantă este ca acasă părinții să utilizeze o limbă, iar la grădiniță, școală și în cercul de prieteni copiii să folosească o altă limbă, așa cum se întâmplă cel mai des în cazul emigranților. Tot mai des, părinții vor să îi învețe pe copii încă de mici o limbă străină, astfel ca la școală să o învețe pe a doua.
În această din urmă situație se utilizează destul de des o altă metodă, în care limba folosită depinde de context, adică la masa folosim o limbă, la joacă alta, de exemplu. Psihologul brașovean Maria Teherciu prezintă câteva dintre avantajele metodelor.
„Este bine dacă există mai multe opțiuni când vine vorba de creșterea copiilor bilingvi, fiecare dintre ele adaptabilă pentru fiecare familie în parte. Prima este ca un părinte să vorbească o limbă, iar celălalt părinte să vorbească altă limbă cu copilul. Această strategie este potrivită mai ales in cuplurile formate din doi adulți de naționalitate diferită. În acest caz contează însă și ce limbă vorbesc părinții între ei și ce limbă învață copilul ân afara familiei. Cand părinții vorbesc acasă două limbi diferite, iar la grădiniță și la școală copilul vorbește o altă limbă, acesta crește trilingv”, a explicat Maria Teherciu.
În continuare, psihologul a prezentat câteva dintre situațiile întâlnite în practică.
„A doua opțiune ar fi ca ambii părinți să vorbească o limbă în casă, iar copilul să învețe a doua limbă în afara familiei. De cele mai multe ori, aceasta este situația familiilor care aparțin minorităților. O a treia opțiune presupune ca ambii părinți să vorbească două limbi cu copilul, alternându-le. Copilul va învăța să vorbească în ambele limbi, deseori trecând de la una la cealaltă atunci când știe că vorbește cu alte persoane bilingve, dar fiind capabil să se exprime într-o singură limbă atunci când interlocutorul este monolingv. O altă opțiune ar fi preferată de familiile aparținând minoritîților care vor să se asigure că limba maternă nu este pierdută de către copil. Aceștia aleg să vorbeasca cu copilul exclusiv în limba maternă pentru primii ani de viață, urmând ca la grădiniță și școală copilul să învețe limba oficială”, a preentat Maria Teherciu.
Ce trebuie să știm când creștem un copil bilingv
Potrivit psihologului, important este să te asiguri, ca părinte, că micuțul este expus suficient la ambele limbi. Să ne gândim că, cu cât un copil aude mai multe cuvinte în ambele limbi, cu atât va avea un vocabular mai mare pentru fiecare dintre ele. Deseori, când familia vorbește o limbă minoritară, încercarea de a crește un copil bilingv poate eșua, dacă părinții nu au în vedere expunerea suficientă a copilului la limba maternă.
Specialistii spun că pentru ca un copil să creasca bilingv este necesar ca limba nedominantă (cea care este vorbita doar acasă, de exemplu) să ocupe cel puțin 30% din comunicarea cu copilul. Când copilul vorbește deja limba majoritară la școală și cu prietenii, este important ca părinții să încurajeze limba minoritara acasă, dacă își doresc să îl ajute pe copil să își păstreze abilitățile lingvistice.
Varietatea este de asemenea importantă pentru încurajarea bilingvismului copilului. Când cel mic interacționează frecvent cu mai multe persoane, de vârste diferite și din medii sociale diferite, care vorbesc ambele limbi, va avea ocazia să le exerseze pe amândouă și să fie expus la diverse experiențe lingvistice.
Fiecare copil bilingv va învăța să vorbeasca în ritmul lui, în funcție de expunerea la cele două limbi, de personalitatea sa și a părinților și de o mulțime de alți factori sociali.
Cel mai important aspect al creșterii unui copil bilingv este să îi oferi o experiență pozitivă atunci când comunicaă, oricare ar fi limba pe care o folosește. Evită să corectezi excesiv sau să îl faci pe copil să repete de mai multe ori o propoziție sau frază. Amintește-ți că învățarea limbajului este un proces natural, iar copilul tău va putea învăța ambele limbi. Este nevoie să ai rabdare și să nu transformi comunicarea într-o situație stresantă pentru copil.
Nu toate limbile vor fi vorbite la fel de bine
Recomandarea privind atitudinea realistă se referă la faptul că rareori copiii bilingvi devin la fel de fluenți in ambele limbi. Mulți părinți se așteaptă ca un copil bilingv să știe ambele limbi la nivelul unui vorbitor nativ monolingv. De cele mai multe ori, acest lucru nu va fi posibil, pentru că fiecare limbă folosită de copil va servi unui context și scop diferit.
Astfel, copilul tău poate fi fluent în limba maternă în anumite domenii și fluent în a doua limbă, în alte domenii (de exemplu, cel profesional). De asemenea, este bine să știi că abilitățile copilului în ambele limbi pot fi ușor îmbunătățite, în funcție de contextul în care se află. Deseori, copiii bilingvi pasivi (care înțeleg o a doua limbă, dar nu o vorbesc) devin bilingvi activi (încep să vorbească a doua limbă) dacă petrec timp într-un loc sau între oameni care vorbesc doar a doua limba.
„Nu compara copilul bilingv cu un copil monolingv în ceea ce privește dezvoltarea limbajului. Copiii bilingvi nu pot avea același vocabular într-o anumită limbă ca un copil monolingv. Este normal ca, în anumite domenii, copiii bilingvi să pară că au rămas în urmă față de un copil monolingv. De exemplu, un copil bilingv poate avea un vocabular științific bogat într-o anumită limba, însă poate avea un vocabular religios mai sărac în limba respectivă. De asemenea, ritmul de învățare a fiecărei limbi va fi mai lent decât ritmul în care învață un copil monolingv să vorbească”, a mai spus pishologul brașovean.
Foarte mulți copii bilingvi vor ajunge adulți care vorbesc două limbi străine, însă la niveluri diferite. Acest lucru nu înseamnă că încercarea de a crește un copil bilingv a eșuat, ci este pur și simplu rezultatul adaptării copilului la cerințele vieții sale. De cele mai multe ori, copiii au nevoie să comunice mai mult într-o limbă decât în cealaltă, potrivit psihologului Maria Teherciu.